Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Astăzi, la momentul împlinirii a 46 de ani de la decesul lui Henri Coandă, aducem un omagiu tatălui său generalul Constantin Coandă care acum 100 de ani purta cu onoare demnitatea funcției de președinte al consiliului de ministri (prim-ministru) al României.

 

 

Cuprinși în vâltoarea vieții noastre, uităm adesea de eforturile oamenilor care au clădit societatea în care trăim, de parcă ea, societatea, ar fi existat din totdeauna și va exista veșnic. Demnitate, credință, iubire deoameni, iubire de patrie, sacrificiu de sine, bine public, tradiție, onoare, dăruiere….par doar niște concepte rare, desprinse parcă dintr-un discurs anacronic cu limbajul rigid, globalist și egocentrist cu care ne confruntăm în prezent.

Și totuși, oare putem găsi repere istorice care să ne arate că acești termeni nu sunt doar forme goale, ci reprezintă decizii, atitudini, stări, trăiri și sentimente ale oamenilor care au condus această țară cândva? Cu siguranța, DA!
Generalul Constantin Coandă este un OM care a aplicat toate aceste concepte, pentru România lui.

Acum 100 de ani, în noiembrie 1918, sub presiunea armelor ocupanților și sub preocuparea de însăși existență a statului român, Generalul Constantin Coandă a fost rugat de Regele Ferdinand să preia conducerea Consiliului de Ministri, adică a guvernului de atunci al României.

Această decizie a Regelui Ferdinand s-a arătat câstigătoare, întrucât Generalul Coandă era un om integru care a purtat demnitatea de prim-ministru cu onoare, sânge rece, rigoare și disciplină militară. El a făcut jocul acestei țări, care se afla într-o conjuctură internațională critică și dificil de gestionat, după cum i-a dictat conștiința.

Cine crede că oricine ar fi fost în locul său, ar fi făcut la fel, nu numai că se înșeală, ci este și foarte departe de adevărul legilor divine, legi care ne permit exprimarea liberului-arbitru, adică acele decizii pe care le putem lua, sau nu, în funcție de trăirea, înțelegerea și pregătirea noastră din acel moment, evident, prin asumarea răspunderii pentru consecințele lor.

Generalul Coandă, în funcția de prim-ministru al României -conform conștiinței, caracterului, pregătirii și trăirii sale- și-a exercitat liberul arbitru cu consecințe asupra întregii țări, asupra sa și asupra noastră, în prezent, trimițând România pe drumul fără de întoarcere al Reîntregirii sale naționale.

ORIGINI DE GENERAL

Generalul Constantin Coandă s-a născut în Oltenia, la Craiova la 6 Martie 1856 din părinții Mihalache Coandă, care avea legături de rudenie cu familia lui Tudor Vladimirescu, și Theodora Coandă, fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre, spre Calafat.

Constantin a fost primul fiu al familiei, fiind urmat de Ion, Petre, Zoe, Alina si Aneta.

Dintre copii familiei Mihalache si Theodora Coandă, au strălucit pentru țară în special Constantin și Ion, primul devenind Generalul Coandă iar al doilea Amiralul Iancu Coandă, fondatorul Ligii Navale și primul comandant al bricului Mircea.

Dragostea de țară, Constantin a învățat-o direct de la tatăl său Mihalache, care în timpul Războiului de Independență a cerut Armatei Române să primească ca danie venită de la el, spre folosul oștirii, întreaga sa recoltă și furaje obținute pe moșiile Calafatului și Perișorului într-un an de zile, ceea ce s-a și întâmplat.

DIPLOMAȚIE ÎNNĂSCUTĂ

Într-o discuție cu tânărul său fiu, Henri Coandă, care se afla atunci la vârsta pubertății, colonelul Coandă îi oferea opțiunile pe care tradiția familiei Coandă le permitea pentru viitoarea carieră: moșier pe moșiile familiei, militar în serviciul țării sau diplomat în serviciul țării. Pentru această ultimă opțiune, tatăl îi atrăgea atenția tânărului fiu că "este o îndeletnicire foarte grea".

Este o îndeletnicire grea, dar frumoasă, socotind după succesele pe care Generalul Coandă le-a avut exercitând-o ca atașat militar la Paris, Bruxelles, Viena și Londra precum și ca reprezentant al României pe lângă Marele Cartier General Rus, la Stavka și Kiev.

Există și un dezavantaj, dacă se poate spune astfel. Această îndeletnicire nu se face tot timpul în fața tuturor și chiar dacă ai rezultate însemnate există posibilitatea ca ele să nu fie (re)cunoscute public, decât prin reușita acțiunilor întreprinse, dar care adesea nu poartă public nicio semnătură. Este un risc istoric asumat.

Constantin Coandă a participat ca delegat al României la Conferința de pace de la Haga în 1899 alături de Alexandru Beldiman și I. N Papiniu.

 

sursa: Arhivele Naționale ale României

Apoi, a participat la Conferința de pace de la București din 1913, ținută ca urmare a celor două războaie balcanice.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Participants_in_the_Bucharest_Peace_Treaty_negotiations%2C_1913.jpg

În Primul război mondial, Generalul Coandă a avut misiunea de reprezentant al Armatei Române pe lângă Marele Cartier General Rus, pentru sincronizarea operațiunilor de pe frontul comun.

A deținut portofoliul de ministru de externe în același timp cât a fost președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru), în noiembrie 1918, pentru a asigura o coerență și eficacitate sporită deciziilor importante, pe plan intern și extern, pentru țară.

A participat de asemenea la negocierile în vederea semnării Tratatului de la Trianon din 1920, unde a avut un rol important ca negociator și reprezentant al Statului Român.

Ca o consecință istorică a activității sale diplomatice îl remarcăm pe generalul Coandă atât ca un demn general patriot român dar și ca un abil și onorabil diplomat.

MATEMATICA ȘI RIGUROZITATE

În 1883, tânărul căpitan Coandă, își lua licența și doctoratul în matematică, sub cupola Sorbonei, avându-l ca înaintaș pe Spiru Haret care obținuse doctoratul încă din 1878, tot acolo.

Fiind în Franța, căpitanul Coandă, întâlnește pe viitoarea sa soție Haida, fiica doctorului Gustave Danet, un apropiat a lui Pasteur, care devine mama copiilor săi, inclusiv a lui Henri Coandă.

Căpitanul Constantin Coandă a fost apoi profesor de matematici la Școala de Poduri și Șosele, actuala Universitate "Politehnica" București (local Polizu).

Acolo, la catedra Politehnicii bucureștene, într-o zi începută dimineața devreme cu studenții săi, frământat de cele pe care numai el le știa, profesorul Coandă a primit un bilet, pus pe catedră de către un om din personalul de serviciu al școlii. Biletul a stat cuminte și a așteptat până când profesorul și-a terminat cursul. Apoi acesta l-a citit:

"Aveți un băiat domnule profesor! S-a născut la ora 8.05. Doamna se simte bine!"

Conștiința, responsabilitatea și respectul profesorului Constantin Coandă față de studenții săi a făcut ca vestea să ajungă la el doar în pauză.

CARIERA MILITARĂ ABSOLUTĂ

Cariera militară i s-a părut cea mai potrivită pentru el și pe aceasta a urmat-o, mai ales că tânărul sublocotenent Constantin Coandă a simțit pe propria piele ororile războiului, fiind rănit în Războiul de Independență, de un obuz dușman, în zona apărării de la Bechet.

Este recuperat și redat țării cu ajutorul lui Carol Davila, organizatorul și comandantul serviciului sanitar al Armatei.

Și tot acolo, pe frontul Independenței avea să-l cunoască pe Nicolae Grigorescu, pictorul războiului, ale cărui arme erau creionul și hărtia cu ajutorul cărora își făcea schițe privind realitatea frontului. Cu acesta s-a și împrietenit, iar "multe din schițele lui Grigorescu au fost făcute pe căile pe care Coandă îl trimitea să culeagă imagini, indicându-i unde va fi o lupta corp la corp, unde poate observa efortul supremei încleștări." (Firoiu, Din nou acasa, 1969)