În UE-28 există aproximativ 128 milioane de hectare de pădure, care reprezintă 41% din suprafaţa totală a terenurilor, adică o suprafaţă aproximativ egală cu cea ocupată de terenurile agricole.



În acelaşi timp, pădurile din Europa absorb anual 435 milioane de tone de emisii de CO2 echivalent, adică 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. EUSTAFOR, organizaţia europeană a companiilor de stat şi a agenţiilor publice administratori de păduri, organizaţie in care este membră si Regia Naţională a Pădurilor- Romsilva, care respectă standardele unui management sustenabil al pădurilor , arată că anual pădurile care se află în administrarea membrilor cresc cu 200 milioane de metri cubi. Aproximativ 30%-40% din creşterea pădurilor administrate de membrii EUSTAFOR rămân neutilizate, în stoc, urmând a fi exploatate în viitor.





De altfel, pădurile şi respectiv exploatarea sustenabilă a pădurii se află pe agenda europeană. Instituţiile europene construiesc deja strategiile care privesc perioada post-2020 şi care au în vedere politica privind modificările climatice. Astfel, la conferinţa COP 21, pentru prima dată în lume, 195 de state au încheiat o înţelegere care limitează creşterea temperaturii globale cu cel mult două grade Celsius până la sfârşitul acestui secol. De altfel, articolul 5 al Tratatului de la Paris scoate în evidenţă rolul pădurilor şi în special al managementului sustenabil al acestora. 'Trebuie remarcat că documentele europene, spre deosebire de abordarea publică din România, au în vedere un management sustenabil al pădurilor şi nu o punere in valoare a resurselor sub potenţial', ne-a declarat Cătălin Tobescu, director Fordaq, portalul industriei lemnului.



Deci, la nivel european, conceptul este de punere in valoare sustenabilă a resurselor forestiere. Spre exemplu, fiecare metru cub de lemn folosit pentru a substitui materiale de construcţie obţinute din surse neregenerabile, reduce emisiile de dioxid de carbon în atmosferă cu 1,9 tone. Astfel, utilizarea lemnului în sectorul construcţiilor (case de lemn) sau în industrii inovative va crea noi pieţe, noi produse cu valoare adăugată mare şi care să ţină seama de protecţia mediului şi de schimbările climatice. Desigur, argumentele în cifre pot continua. 'Este important că Uniunea Europeană îşi propune să privească sectorul forestier şi industria lemnului prin prisma unei exploatări şi dezvoltări sustenabile. În România, percepţia publică este dominată de ideea că resursele forestiere nu ar trebui puse in valoare. Ceea ce este fals. Pentru a combate schimbările climatice, stabilitatea pădurilor trebuie să crească printr-o silvicultură activă, prin maximizarea creşterii pădurii şi prin valorificarea lemnului ca o resursă regenerabilă', afirmă Cătălin Tobescu.