Poate surprinzător pentru opinia publică din România, acestea sunt doar două dintre concluziile la care a ajuns Consiliul Concurenţei, într-un studiu publicat recent. Studiul se referă la piaţa primară a lemnului şi arată că stocul de masa lemnoasă raportat la suprafaţa impădurită, este în cantitate mai mare decât înainte de anul 1989, atunci când s-a realizat ultimul inventar forestier. În cifre, un hectar de pădure avea, în anul 2013, 322 metri cubi de masă lemnoasă, faţă de 217 mc, în anul 1984. Creşterea de masă lemnoasă la hectar nu se explică prin vârsta pădurii, intrucât, în acest moment, pădurile au în medie, o vârstă mai mare (63 de ani) faţă de momentul ultimului inventar forestier naţional. Datele arată că masa lemnoasă a crescut în ultimii 27 de ani, atât raportată la hectar (plus 105 mc pe hectar), ca volum total, cu un plus de 771 milioane de mc, iar ca suprafaţă împădurită a crescut cu 4%, adică cu 266.000 hectare. De remarcat că, în ultimii 27 de ani, la nivel european, cele mai mari creşteri ale suprafeţei împădurite au avut loc în Franţa (6,7%) şi Polonia (6,2%), peste media europeană care a fost de 5%.





Aşadar, în România, în pofida tăierilor ilegale, care şi-au redus intensitatea în ultimii ani, fondul forestier a crescut. Tăierile ilegale trebuie combătute si eradicate, dar mitul că dispar pădurile României este fals, iar studiile de specialitate demonstrează acest lucru.Volumul exploatat in present - o medie de 17-18 miliaone mc annual, este mult mai mic decât media volumului exploatat in perioada comunistă, cand volumul exploatat annual se situa la 24-26 miloane mc. Una dintre cause o arată o analiză realizată de compania de consultanţă PWC România : 'Ponderea suprafeţei împădurite destinată exploatării în suprafaţa totală împădurită a fost de 67% în 2015 ,în scădere de la 88% în 1990". Aceeaşi concluzie o regăsim in raportul Consiliului Concurenţei.



În pofida faptului că stocul masa lemnoasă a crescut, în ultimii 27 de ani, exploatarea lemnului nu este la nivelul potenţialului. Studiul realizat de Consiliul Concurenţei prezintă o interesantă comparaţie în ceea ce priveşte potenţialul forestier şi exploatarea efectivă, între câteva state europene, relativ apropiate din punctul de vedere al sectorului forestier. Este vorba despre Cehia, Germania, Franţa, Polonia şi România. Astfel, România are, dintre statele analizate, cea mai mică suprafaţă forestieră disponibilă pentru exploatare. Motivul? Lipsa investiţiilor, respectiv lipsa dezvoltării şi întreţinerii drumurilor forestiere. De asemenea, sunt analizaţi indicatorii calitativi care arată nivelul exploatării masei lemnoase, precum producţia de lemn din totalul suprafeţei forestiere sau producţia de lemn din totalul stocului de masă lemnoasă. Rezultatele sunt total în defavoarea României. Astfel, în Cehia, Germania sau Polonia, producţia de masă lemnoasă raportată la hectar de fond forestier este de două sau chiar trei ori mai mare decât în România; Cehia, cu o suprafaţă forestieră de trei ori mai mică decât a României, obţine o producţie de masă lemnoasă mai mare decât cea a ţării noastre; Polonia, cu o suprafaţă forestieră mai mare cu 40% decât a României, are o producţie dublă faţă de România.



Analizele profesioniste demonstrează că un nivel ridicat al producţiei de lemn nu este incompatibil cu un management dedicat principiilor de dezvoltare durabilă. În România, tăierile ilegale nu sunt un argument real pentru a explica lipsa de mobilizare a resurselor forestiere.



Cauzele care produc diferenţele de punere în valoare economică a resurselor forestiere între România şi statele europene sunt clar exprimate în studiile de specialitate. Este vorba despre: densitatea de drumuri forestiere, mult mai mică faţă de media europeană, ceea ce face accesul dificil la masa lemnoasă şi duce la exploatarea intensivă a suprafeţelor accesibile; tehnologia şi utilajele folosite nu permit obţinerea de randamente superioare. Marea majoritate a companiile din industrie sunt decapitalizate şi nu îşi permit să investească; "pseudo" studiile care vorbesc despre 300 000 ha păduri virgine, cu notificarea acestor suprafeţe către Garda forestieră au ca rezultat blocarea recoltării masei lemnoase de pe aceste suprafeţe.



Trebuie precizat că, până în prezent, suprafaţa confirmată a pădurilor virgine şi cvasivirgine este de aproximativ 15 000 ha. Finalizarea inventarierii şi realizarea catalogului pădurilor virgine este un imperativ, pentru a se evita blocarea artificială a administrării pădurilor; vârsta arborilor exploataţi este cu o treime mai mare decât media europeană, ceea ce reduce productivitatea sectorului şi, nu în ultimul rând, legislaţia care priveşte recoltarea masei lemnoase este arhaică, neadaptată la piaţă, singura de acest gen din Uniunea Europeană şi care se aplică de 50 de ani. De asemenea, sistemul de valorificare a masei lemnoase, atât pentru lemnul de foc pentru populaţie, cât şi pentru industria de prelucrare a lemnului şi a mobilei, este nefuncţional. Sunt probleme care dacă nu îşi vor gasi o rezolvare vor crea un blocaj, atât în ceea ce priveşte aprovizionarea cu lemne de foc a populaţiei, cât şi furnizarea de materie primă industriilor aflate pe orizontală.