Mulţi dintre romii deportaţi au murit acolo. Mulţi dintre cei care-au supravieţuit s-au stins până azi. Cei câţiva care mai trăiesc, foarte bătrâni şi adeseori săraci, analfabeţi şi bolnavi, merită o pensie, spune legea 189/2000 pentru supravieţuitorii persecuţiei regimurilor politice din perioada 1940-1945. O compensaţie de 215 lei lunar pentru trei ani de muncă silnică, dezrădăcinare şi moarte.



Măcar atât, zice istoricul Petre Matei, care din 2010 încoace adună istorii orale ale bătrânilor romi întorşi din Transnistria. Are planuri mari cu ele: cărţi şi documentare care să recupereze memoria şi identitatea unui grup etnic nerecunoscut ca atare până-n 1989. În 2014, istoricul a demarat prin intermediul Asociaţiei Centrul de Resurse Comunitare un proiect finanţat prin Fondul ONG. Avea să le ofere celor câteva sute de supravieţuitori ce li se cuvine: o bătrâneţe ceva mai liniştită.



Legea spune: orice supravieţuitor, indiferent de etnie sau religie, poate beneficia dacă face dovada deportării prin acte de arhivă sau declaraţii ale martorilor. Cei care-o aplică, în schimb, spun altceva.



Unele case de pensii zic: 'Noi nu vrem declaraţii de martori, ştii şi dumneata cum sunt ţiganii...' Arhivele din România spun: 'Noi n-avem documente, nu le-am prelucrat.' 'Noi n-avem chef să ne batem capul cu nişte analfabeţi', spun notarii. 'Noi ne confruntăm cu un val nemotivat de cereri', spune Ministerul Muncii, deşi nu citează nicio expertiză istorică din care să reiasă că ar fi nemotivate. 'Noi ne cerem scuze pentru Holocaustul împotriva romilor', afirmă statul, prin fostul preşedinte Traian Băsescu în 2007. Un gest onorabil, dar superficial, spune istoricul al cărui proiect a ajutat peste 200 de supravieţuitori romi să intre în posesia pensiilor cuvenite.



Chiar şi cei care au reuşit să primească pensii din partea statului român s-au confruntat cu un întreg hăţiş birocratic. Unei doamne căreia i-a fost, în cele din urmă acceptat dosarul, Casa de Pensii i-a zis iniţial: 'legea asta e pentru basarabeni şi bucovineni, nu pentru ţigani'. Unui alt bătrân: 'Să dovediţi că v-aţi şi repatriat, nu doar c-aţi fost deportat!' Istoricul parează: în România nu există acte pentru revenire, pentru că aceasta s-a petrecut haotic şi spontan, odată cu ruperea frontului în 1944. 'Să vină cu martori, atunci!' Din 1944 până azi au trecut 72 de ani. Speranţa de viaţă la romi este sub 70. Dar, cum-necum, Petre Matei a găsit alţi supravieţuitori şi a reuşit să-i convingă pe funcţionarii caselor de pensii să aplice legea.



Dacă în România e atât de complicat, de unde-atâtea pensii? Din Germania. Un stat care-şi asumă să despăgubească romii, deşi alt stat i-a deportat. Programul Ghettorenten, 'pensii de ghetou', e al treilea mare demers de despăgubiri din partea statului german din ultimii 16 ani. Dosarele nu sunt greu de întocmit. În urma demersurilor echipei lui Petre Matei, Germania acceptă şi formulare completate în limba română. Birocraţia nemţească funcţionează. Doar supravieţuitorii pot beneficia de pensii, ca să nu poată profita nimeni de pe urma lor.



Istoricul Petre Matei continuă să se lupte: cu memoria care se pierde, şi cu timpul care-i ia pe supravieţuitori la el. Pentru aproape 300 de pensii acordate supravieţuitorilor romi până azi. În 2017, mai trăiesc doar câteva zeci, iar unii încă nu şi-au primit banii cuveniţi. Se luptă şi pentru memorie, care poate să construiască identităţi. Împreună cu mai multe ONG-uri pentru romi, Agenţia Naţională pentru Romi şi Partida Romilor, echipa proiectului a determinat Ministerul Muncii să redacteze un proiect de hotărâre care vizează acordarea acestor pensii. Proiectul urmează să fie avizat - iar Petre Matei speră că un astfel de semnal pozitiv să-i ajute pe romi să continue construcţia unei comunităţi unite.



Proiect finanţat prin Fondul ONG, parte a granturilor Spaţiului Economic European 2009 - 2014. Mai multe detalii despre cele 390 de proiecte finanţate prin program se găsesc pe www.fondong.fdsc.ro .