Washington, 6 sep /Agerpres/ - Balena cu înotătoare dorsală, (Balaenoptera physalus), cel mai mare animal din lume după balena albastră, este o specie în pericol de dispariţie, puternic afectată de vânătorile de balene de la sfârşitul secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX, iar în prezent de dezechilibrele produse în mediul natural, la fel ca orice prădător aflat în vârful lanţului trofic şi care se confruntă cu fluctuaţii de hrană, conform WWF.

Schimbările climatice afectează toate componentele majore ale ecosistemelor marine, iar pentru marii prădători, aflaţi la vârful lanţurilor trofice marine, impactul schimbărilor climatice este resimţit în special prin prisma relaţiilor trofice. Balenele cu înotătoare dorsală se hrănesc în mare parte cu krilli, nevertebrate marine care constituie o parte importantă din zooplancton. Fluctuaţiile de temperatură şi aciditate a apei afectează zooplanctonul şi pun în pericol balenele în special din Atlanticul de Nord, care nu mai găsesc hrană şi se reproduc mai rar.

Balena cu înotătoare dorsală, la fel ca celelalte balene cu fanoane, se hrănesc filtrând apa prin aceşti dinţi modificaţi.

Aceste balene se află pe locul doi, după balena albastră, în topul celor mai mari animale din lume, putând depăşi 80 de tone şi 25 de metri lungime. În prezent, conform estimărilor, populaţia de balene cu înotătoare dorsală numără între 50.000 şi 90.000 de indivizi.

Prin poziţia lor în vârful lanţului trofic al oceanelor, balenele nu au prădători naturali şi îndeplinesc un rol important în menţinerea sănătăţii ecosistemului marin. Balenele cu înotătoare dorsală au fost puternic afectate de vânătorile de balene desfăşurate la scară comercială. Astfel, doar în emisfera sudică au fost vânate aproximativ 750.000 de astfel de cetacee în perioada 1909 - 1979 pentru grăsime şi carne, iar în prezent balenele cu înotătoare dorsală sunt rareori semnalate în apele australe, fiind mai prezente în Atlanticul de Nord.

Vânătoarea de balene continuă să rămână o ameninţare pentru balenele cu înotătoare dorsală. După o pauză de doi ani, Islanda a reluat vânătoarea de balene la un nivel mai restrâns, cu o cotă anuală de 184 exemplare, iar cea mai mare parte a cărnii provenită de la aceste cetacee este exportată în Japonia.

Timp de mai mulţi ani, atât SUA cât şi alte ţări membre ale Comisiei Internaţionale pentru Vânătoarea de Balene (IWC), organismul însărcinat cu reglementarea vânătorilor de balene şi conservarea speciilor de cetacee, încearcă fără succes să convingă Islanda să renunţe la vânătoarea de balene în scopuri comerciale.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Dana Purgaru)