Bucureşti, 12 iun /Agerpres/ - Gestionarea populaţiei de urşi este o problemă foarte serioasă, dar şi foarte controversată la ora actuală, iar o reglare numerică consider că este absolut necesară, pentru că relocarea urşilor nu este o soluţie durabilă, susţine directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) - Romsilva, Ciprian Pahonţu, într-un interviu acordat AGERPRES.

Acesta afirmă că tăierile ilegale de păduri din România se menţin la mai puţin de 0,5% din volumul exploatat de RNP-Romsilva, în primul trimestru al acestui an înregistrându-se o scădere cu aproape 21% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce în 2016 procentul a coborât cu 16%.

Şeful RNP-Romsilva a mai vorbit în interviu despre valorificarea masei lemnoase din pădurile statului, preţul de achiziţie şi de referinţă la licitaţiile organizate de regie, programul de perdele forestiere, dar şi despre recuperarea pădurilor statului retrocedate abuziv.

Sectorul de vânătoare şi gestionarea populaţiei de urs din România au fost, de asemenea, printre subiecte atinse în interviu de directorul general al regiei.

AGERPRES: În luna iunie împliniţi un an de la preluarea mandatului la RNP-Romsilva. Aţi reuşit să vă atingeţi obiectivele propuse?
Ciprian Pahonţu: Am reuşit să atingem ţintele financiare propuse, începând cu cifra de afaceri, unde, faţă de cele 1,562 miliarde de lei propuse în Bugetul de Venituri şi Cheltuieli, am obţinut 1,69 de miliarde de lei, adică o depăşire cu 8%. De asemenea, am avut o depăşire importantă şi la profitul brut, peste 60% faţă de valoarea programată, în cuantum de 254,9 milioane de lei. Cel mai important, însă, în primul an de mandat este faptul că am început un proces de modernizare la Romsilva, punând accent pe resursa umană, pe partea de informatizare şi pe cea de investiţii în tehnologii noi. Toate aceste proiecte sunt în derulare şi îşi vor arăta efectele în timp, pe termen mediu şi lung. Noi dezvoltăm acum actualul sistemul informatic pentru că am avut o problemă juridică cu un dezvoltator cu ani în urmă, iar acum am câştigat procesul definitiv şi avem de primit nişte despăgubiri. Este vorba de compania TotalSoft, cu care ne-am aflat în proces pentru nerealizarea sarcinilor de informatizare şi avem o sentinţă acum prin care trebuie să ne despăgubească cu circa 3,35 de milioane de lei, la care se mai adaugă şi dobânda legală. Acum avem un contract cu altă companie, Arhimedes Software, pentru dezvoltarea de noi module la un sistem ERP. De asemenea, pot spune că am făcut progrese şi pe partea de comunicare publică, pentru că vrem să fim mai activi şi mai vizibili şi în social media. Deci, principalele ţinte pe care le-am urmărit au fost întărirea comunicării şi, foarte important, ridicarea gradului de transparenţă în Romsilva. Eu zic că am făcut paşi importanţi pe aceste segmente, dar pe care dorim să le dezvoltăm în continuare.

AGERPRES: V-aţi dorit în primul rând o imagine corectă pentru Romsilva...
Ciprian Pahonţu: Eu zic că am obţinut-o, pentru că pe partea de monitorizare a comunicării am ajuns la o imagine neutră, faţă de o imagine negativă de unde am pornit acum un an.

AGERPRES: Nu de puţine ori Romsilva a fost considerată un "partener de încredere" al companiei austriece Schweighofer Holzindustrie, acuzată de implicaţii în comerţul ilegal cu lemn. Care mai este în prezent relaţia contractuală cu această companie?
Ciprian Pahonţu: Mai sunt şabloane în presă pe care nu vreau să le comentez. Eu cred că s-a explicat foarte mult în ultimul an care sunt şi care au fost relaţiile contractuale cu firma Schweighofer Holzindustrie, dar şi cu alte firme austriece din România, cum s-au derulat, conform unei legi, acele contracte de masă lemnoasă pe termen lung, dar care s-au încheiat acum trei ani. Eu zic că s-a înţeles de către opinia publică. Vreau să repet: compania austriacă nu cumpără lemn direct de la noi. Ea cumpără de la agenţi economici atestaţi în activitatea de exploatarea a pădurilor, care achiziţionează masa lemnoasă pe picior de la noi. Anul trecut chiar foarte rar, pentru că am cerut o statistică şi am văzut că au cumpărat doar câteva mii de metri cubi de masă lemnoasă fasonată.

AGERPRES: Aş vrea să vorbim despre situaţia tăierilor şi despre cea a defrişărilor de păduri din România, pentru că sunt două lucruri total diferite. Cât lemn se mai taie ilegal din pădurile României, în special în pădurile statului. Dar în cele private pe care le aveţi în administrare?
Ciprian Pahonţu: Pe pădurile private pe care le avem în administrate situaţia este destul de fluctuantă, însemnând că se termină nişte contracte şi încep alte contracte. Avem în schimb o statistică foarte exactă pentru fondul forestier proprietate publică a statului. Şi pot să vă spun că, în primele trei luni ale acestui an, am înregistrat o scădere comparativ cu primele trei luni ale anului trecut de 20,86% la tăieri ilegale, respectiv de la 10.782 de metri cubi anul trecut, la un pic peste 8.500 de metri cubi anul acesta şi vorbim doar despre tăieri ilegale. Pot să vă spun şi bilanţul anului trecut, unde, la fel, am înregistrat o scădere cu 16,2%. Faţă de un volum de 57.000 de metri cubi în 2015, la finalul lui 2016 am consemnat în fondul forestier al statului 47.800 de metri cubi. Cifra tăierilor ilegale se menţine undeva la sub 0,5% din volumul exploatat de Romsilva.
La alţi deţinători s-a constatat 18.847 mc de lemn tăiat ilegal în 2016 de pe cele 1,1 milioane de hectare aflate în servicii şi administrare păduri private.
În ceea ce priveşte valoarea cumulată a amenzilor pe controlul circulaţiei materialului lemnos, aceasta a fost de 21,3 milioane de lei în 2016 şi 23.870 de metri cubi de lemn confiscat, iar la instalaţii de debitat valoarea amenzilor a depăşit 726.000 de lei.

AGERPRES: Ce măsuri aţi luat în ultimul an la nivelul regiei pentru a preîntâmpina acest flagel şi ce sancţiuni au primit persoanele implicate în tăieri ilegale?
Ciprian Pahonţu: În primul rând sunt acţiuni de prevenţie şi de control. Anul trecut am executat peste 16.000 de controale de fond şi parţiale, asta însemnând verificarea pădurilor administrate conform regulamentului de pază. De asemenea, am avut anul trecut peste 90.000 de controale la circulaţia materialului lemnos şi peste 23.000 numai în primul trimestru al acestui an, în total fiind constatate 1.550 de infracţiuni silvice.
Din păcate, în ultimul an s-au înmulţit agresiunile asupra colegilor silvicultori. Numai anul acesta, în primele luni, avem 17 cazuri de agresiune împotriva personalului silvic, în timp ce, anul trecut, am avut 22 de cazuri. Sunt cazuri foarte grave. Numai zilele trecute, un coleg din Maramureş a fost bătut, iar hoţii i-au luat arma de serviciu. Sunt probleme destul de grave pentru cei care asigură paza pădurilor. Chiar dacă în majoritatea cazurilor infractorii sunt prinşi, rămâne trauma personalului şi frica. Pădurarul până la urmă merge singur în pădure. El are arondat un canton silvic al cărui suprafaţă variază în funcţie de zonă - dacă e câmpie, deal sau munte - şi este între 350 de hectare la câmpie, mergând până la 1.200 - 1.300 de hectare la munte. El singur patrulează, constată şi întocmeşte aceste documente de constatare. De multe ori şi în justiţie avem probleme din lipsa unui martor.
Infracţiunile, însă, diferă de la o zonă la alta. De exemplu, în zona de câmpie, trupurile de pădure sunt foarte dispersate, este mai greu de păzit, iar cei care îşi însuşesc material lemnos ilegal sunt greu de prins, asta dacă vorbim punctual ca zone. Dacă vorbim de volume, evident zonele care au pădure mai multă au şi volume mai mari de lemn recoltat ilegal. Dar, dacă este să facem un procent, ele sunt comparabile. Cel puţin în ultimul an nu am avut zone fierbinţi.

AGERPRES: Sunt situaţii în care infractorii au primit sentinţe cu executare, au fost închişi pentru infracţiuni produse asupra pădurii?
Ciprian Pahonţu: Din statistica sentinţelor care vine la noi, am văzut că foarte multe sunt cu suspendare. Cred că sunt destul de puţine condamnări cu executare, în ceea ce înseamnă infracţiuni în nerespectarea regimului silvic. Voi avea însă săptămâna viitoare o statistică exactă pe dosare penale. Într-adevăr, legislaţia s-a înăsprit pe ceea ce înseamnă contravenţii silvice, abateri de la regimul silvic, dar justiţia este independentă...

AGERPRES: Aţi avut şi angajaţi ai Romsilva implicaţi în astfel de infracţiuni?
Ciprian Panahonţu: Am avut, din păcate, şi angajaţi Romsilva, colegi cărora li s-a desfăcut contractul de muncă şi care au fost trimişi în penal. Sunt 163 de sancţiuni date angajaţilor Romsilva, din care pentru 41 s-a aplicat desfacerea contractelor de muncă. De asemenea, am dat şi 743 de penalizări la salariu, cu 20% sau 30%, în valoare de 325.000 de lei.

AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre defrişări? Aveţi o harta a defrişărilor din România, unde s-a ras tot?
Ciprian Pahonţu: Defrişare înseamnă tăierea întregii vegetaţii şi schimbarea destinaţiei. Asta înseamnă defrişare. Am tăiat toată vegetaţia şi nu mai fac pădure, ci îl folosesc ca teren agricol sau în construcţii sau pentru orice altceva. În ultimul an, nu am avut asemenea situaţii în fondul forestier al statului. Opinia publică este însă foarte sensibilă la tot ceea ce înseamnă tăierea masei lemnoase din pădurile României şi aici pot să vă dau un exemplu. Tăierea rasă este însă şi un tratament silvic. Sunt anumite specii care nu se pot regenera decât în momentul în care tai la ras când ajunge la maturitate şi replantezi.

AGERPRES: Totuşi, este ciudată această exprimare şi poate ar trebui înlocuită...
Ciprian Pahonţu: Este un termen tehnic care există de vreo 150 de ani. Probabil că nu sună bine nici pentru media şi nici pentru public, dar este tratamentul tăierilor rase. Lumea trebuie să ştie că asemenea tăieri sunt limitate de lege la maximum 3 hectare şi există obligativitatea, conform legii în vigoare, de a reîmpăduriri în termen de 2 ani. De ce? Pentru că sunt specii unde nu se poate asigura regenerarea naturală. Începând de la clone de plop, până la specii de răşinoase. Sunt în schimb specii care se pot regenera în mod natural foarte uşor. Poate că ştiţi, România este ţara fagului, 33% din păduri sunt de fag. Acolo vom avea întotdeauna o regenerare naturală asigurată. La speciile de stejar la fel. Dar sunt foarte multe alte specii care tehnologic nu se pot regenera sau înlocui decât prin aceste tratamente. Sunt reguli foarte stricte, dar, pentru ochiul unui nespecialist, un teren în care s-a recoltat masa lemnoasă nu arată neapărat bine, dar lumea trebuie să ştie că există acest tratament al tăierilor rase.

AGERPRES: Cred că a rămas de notoritate acea evaluare care arată că în România, în fiecare oră, se taie peste trei hectare de pădure. Cât de reale sunt aceste cifre din punct de vedere al specialistului?
Ciprian Pahonţu: Din punct de vedere al specialistului silvic, eu nu pot comenta această evaluare. Nu este credibilă şi spuneam şi cu alte ocazii: dacă înmulţim 3 hectare cu 24 de ore şi cu 365 de zile şi de când se vehiculează această cifră, probabil, România nu mai avea păduri, dar, după cum constatăm, România are încă păduri. Din ce ştiu eu, această evaluare a fost făcută de Greenpeace, cu ceva ani în urmă, pe nişte imagini satelitare, dar care nu puteau spune cu siguranţă, la nivel naţional, cuantumul acestor suprafeţe. Vă dau un exemplu: din satelit, se pot vedea imagini foarte frumoase pentru că apare o suprafaţă fără vegetaţie, dar poate să fie o regenerare. Din satelit nu se vede că de fapt acolo sunt puieţi. Eu nu comentez evaluarea, dar, din punct de vedere al specialistului, repet, nu este credibilă.

AGERPRES: Care mai este situaţia împăduririlor pe terenuri degradate?
Ciprian Pahonţu: Avem nişte lucrări în finalizare începute în anii anteriori din fondul de ameliorare şi care sperăm să îndeplinească starea de masiv, dar acestea sunt pe suprafeţe mici, circa 20 de hectare. Sunt nişte resturi de terenuri preluate de la Agenţia Domeniilor Statului. În 2016, am alocat 25 milioane de lei pentru cumpărarea de terenuri agricole în vederea împăduririi. Este un program la care eu ţin foarte mult, dar problema de care ne-am izbit este legată de diferenţa de preţ pe care o putem acorda proprietarilor de terenuri. O altă problemă este diferenţa foarte mare de preţuri între regiuni geografice ale României.
De exemplu, preţul unui hectar de teren la Timişoara este de 5 ori mai mare decât preţul unui hectar de teren de la Vaslui. Ori, legiutorul îmi dă o formulă de calcul în care eu pot oferi o medie, adică sub preţul pieţei. Sperăm la o mică modificare legislativă care să permită regiei să dea preţuri de piaţă pentru aceste terenuri. Noi am făcut un demers. Este vorba de o Hotărâre de Guvern care este în etapa de lucru la minister. Împăduririle pe care le facem sunt lucrări de regenerare a pădurilor după recoltarea masei lemnoase, dar, pentru a creşte suprafaţa de păduri în România, înseamnă că terenul cu altă destinaţie, respectiv agricol sau păşune, să fie împădurit. În prezent, se manifestă o tendinţă naturală de creştere a suprafeţelor de pădure, mai ales la limita dintre pădure şi păşune, datorită scăderii păşunatului în zona montană şi, practic, pădurea înaintează de la sine.
În schimb, dacă vorbim de un program de extindere a fondului forestier naţional, trebuie luate în calcul alte suprafeţe cu o altă destinaţie decât pădure, dar nu am mai primit de la ADS astfel de terenuri de ceva vreme. Pe partea de terenuri agricole, peste 90% sunt private şi, cu toate că au fost programe din fonduri europene cu măsuri dedicate primei împăduriri, nu au fost foarte tentante. Subvenţia pe terenul agricol este foarte importantă, dar pe partea de pădure practic nu se primeşte nicio subvenţie. Şi pe actualul program este la fel ca în exerciţiul financiar trecut. Nu există interes ca proprietarul să îi schimbe destinaţia în pădure. Dacă la nivel european nu s-a prevăzut aşa ceva, nu avem noi cum să prevedem în programul naţional (PNDR - n. r.). Pădurile la nivel european nu se află în Politica Agricolă Comună.

AGERPRES: Ce cantitate de lemn intenţionaţi să vindeţi în acest an şi care mai este preţul de referinţă al masei lemnoase de la care au început licitaţiile?
Ciprian Pahonţu: Preţurile de referinţă se dau prin ordin al directorului general şi sunt cele de la care începem licitaţiile. Ele urcă ulterior prin licitaţii. Vă pot spune că am valorificat în 2017 la un preţ de 176 de lei pe metrul cub, care este o medie la nivel naţional, şi am avut o creştere de 29% faţă de preţul de referinţă. Până acum, pe primele 5 luni ale anului, am oferit la licitaţii 6,5 milioane de metri cubi de material lemnos şi s-au adjudecat 5,8 milioane de metri cubi.
Am vândut şi lemn fasonat la licitaţii, şi aici s-au adjudecat 286.000 de metri cubi, practic 88% din ce am oferit în licitaţii. Lemnul care nu se vinde la o licitaţie se reia la o altă licitaţie.
În funcţie de recoltarea masei lemnoase, Romsilva are un program anual de vânzare de 9,5 milioane de metri cubi. Pe suprafaţa de pădure care ne-a rămas, conform Hotărârii de Guvern care reglementează recoltarea masei lemnoase, Romsilva are dreptul să pună direct pe piaţa în produse fasonate 15%. 15% înseamnă aproximativ 1,4 milioane metri cubi, din care trebuie să îşi asigure nevoile proprii, lemnul de foc în spaţiul rural, lemnul pentru dezvoltarea rurală, însemnând mici afaceri în spaţiul rural şi lemnul pentru industria mobilei. Aşa cum este HG, cu siguranţă nu putem mulţumi pe toată lumea din această cantitate. O evaluare făcută de noi, la nivelul administraţiei pădurii de stat, numai lemnul de foc necesar în spaţiul rural este undeva la 7 milioane de metri cubi pe zonele pe care avem noi proprietate publică a statului.
Când vorbeam de criza lemnului de foc, care a fost şi în iarna aceasta, problema a fost de fapt de preţ. Am făcut o socoteală şi am văzut că noi am vândut lemn de foc la 153 de lei pe metru cub, iar pe piaţa privată se vindea între 350 - 450 de lei/mc. Practic, aici a fost problema, de preţ, nu de existenţa lemnului pentru că resursa tot aceea e, nu a teleportat-o nimeni din România.

AGERPRES: La finele lunii mai a fost adoptată OUG privind înfiinţarea perdelelor forestiere. Rezolvă problema exproprierilor? Ce v-aţi propus în acest an pe acest segment?
Ciprian Pahonţu: Ordonanţa a extins facilităţile de la perdelele forestiere de pe căile de comunicaţii şi la terenurile agricole. Pentru noi este un proiect foarte important partea de perdele forestiere şi, de curând, am primit o documentaţie de la minister (Ministerul Apelor şi Pădurilor - n. r.) pentru aproximativ 600 de hectare. Noi ne-am făcut deja un grafic de lucru, avem o planificare şi acum suntem în proceduri de achiziţionare a serviciilor de cadastru şi evaluare pentru 304 hectare, care vor fi expropriate, iar în alte proceduri de achiziţie publică încă 291 de hectare. Aceste suprafeţe sunt în general pe autostrăzi, pe partea de căi de comunicaţie, pe autostrăzile A3, A2 şi A1 - în partea asta de lângă Bucureşti - şi se întind inclusiv în 6 judeţe, respectiv Ialomiţa, Buzău, Ilfov, Giurgiu, Constanţa, Călăraşi.
Din păcate, procedura este foarte lungă, atât pe partea de cadastru şi evaluare, iar pe urmă aşteptăm Hotărârea de Guvern privind exproprierea. Conform calendarului pe care l-am făcut, sperăm să le avem pe toate acestea finalizate până la sfârşitul anului şi, în primăvara lui 2018, să fim capabili să începem efectiv lucrările de împădurire pe ce suprafeţe vom reuşi să expropriem.
Avem finanţarea asigurată, respectiv 34,9 milioane de lei în buget pentru 2017, achiziţiile le-am demarat, dar ştiţi cum e aici, la achiziţii. Vine, îţi face o contestaţie şi te amână. Sperăm să avem şi seriozitate din partea firmelor, pentru că am avut un contract pe care a trebuit să îl reziliem. Acum ne judecăm pentru cele 22 de hectare pe A2, pentru că firma nu şi-a respectat prevederile contractuale şi am fost nevoiţi să reziliem contractul. Noi ne-am mai consultat şi cu cei de la CNAIR, pentru că întâmpină aceleaşi dificultăţi şi au experienţă mai mare faţă de noi, despre ce înseamnă partea asta de exproprieri.

AGERPRES: Romsilva a câştigat definitiv procesul cu Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei după mai bine de 16 ani şi astfel aţi recuperat 167.000 de hectare de pădure. Ce alte procese mai sunt în instanţă şi despre ce suprafeţe de pădure vorbim?
Ciprian Pahonţu: În afară de Fondul Bisericesc, unde avem sentinţa definitivă pentru cele aproape 167.000 de hectare, cea mai mare suprafaţă pe care am reuşit să o câştigăm în justiţie, am mai reuşit în ultimul an să menţinem în proprietatea statului 21.387 de hectare în judeţul Buzău, 2.622 de hectare în Gorj şi 1.276 de hectare în judeţul Argeş. Pentru toate aceste suprafeţe avem sentinţe definitive. În momentul de faţă, avem peste 1.000 de procese pe fond funciar pentru aproximativ 600.000 de hectare şi avem argumente pentru a le câştiga în instanţă.

AGERPRES: În altă ordine de idei, cât de profitabil mai este sectorul de vânătoare? Mai exportaţi iepuri, fazani în Italia? Există interes din partea străinilor pentru vânatul din România?
Ciprian Pahonţu: Pe partea de vânătoare, noi suntem gestionari minoritari în ceea ce înseamnă fonduri de vânătoare. Noi mai avem acum 252 de fonduri de vânătoare, pe care le gestionăm. Ce încercăm să facem? Să le facem model în ceea ce înseamnă gestionarea fondului de vânătoare, în sensul asigurării hranei suplimentare, îngrijirii vânatului şi aşa mai departe. Ne interesează inclusiv şi partea de recoltare a vânatului, care este aprobat prin cotele de recoltă, în vederea susţinerii financiare a acestei activităţi şi încercăm să fim şi aici un model.
Pe partea de export, iepurii sunt interzişi de vreo doi ani, iar la fazani, din păcate, am restrâns foarte mult activitatea de creştere de fazani din Romsilva la un minim necesar, deoarece cererea principală era pe Italia şi, la ora actuală, nu mai există această cerere. Este, practic, zero. La ora actuală, cu ce mai producem în fazaneriile noastre, repopulăm fondurile proprii sau vin şi cumpără de la noi gestionarii fondurilor de vânătoare. A rămas doar fazaneria Gherghiţa, deşi la un moment dat aveam vreo zece în structura Romsilva din toată ţara. Avem, însă, un experiment reuşit - cel puţin până în etapa actuală - în ceea ce priveşte reintroducerea în libertate a unor exemplare de zimbri la Parcul Vânători Neamţ, care sunt atent monitorizate. Şi acum avem chiar trei zimbrişori născuţi în libertate. Ei sunt microcipaţi cu GPS, colegii au nişte device-uri şi îi urmăresc... În libertate noi nu le dăm mâncare. Ei se descurcă singuri, pe habitatul natural. Urmărim experimentul acesta, vedem cum evoluează şi, în perspectivă, vom vedea ce facem mai departe.

AGERPRES: Ce soluţii vedeţi pentru situaţiile în care animalele sălbatice, în special urşii, ajung tot mai des în zonele locuite?
Ciprian Pahonţu: Gestionarea populaţiei de urşi este una foarte serioasă şi foarte controversată la ora actuală. Ştiţi că acele cote de intervenţie s-au eliminat anul trecut. Nu ştiu dacă a fost o soluţie bună sau care va fi soluţia bună, dar, cu siguranţă, populaţia de urs din România este foarte mare, habitatul lor s-a restrâns de-a lungul timpului şi, cumva, numeric, această populaţie trebuie gestionată. Ministerul Mediului este cel care coordonează partea de carnivore mari şi animale ocrotite, iar partea de vânătoare este gestionată de Ministerul Apelor şi Pădurilor. În cazul urşilor, trebuie o analiză foarte serioasă a populaţiei şi o reglare numerică cred că este absolut necesară, pentru că habitatul nu cred că mai suportă, ca şi substanţă, o populaţie atât de mare de urşi.

AGERPRES: Dacă se înmulţesc, înseamnă că trăiesc bine în pădurile României, au tot ce le trebuie...
Ciprian Pahonţu: Da, dar la un moment dat, dacă densitatea este depăşită, ei vin şi în zonele locuite, iar de multe ori greşeşte şi populaţia pentru că îi hrăneşte. Vă dau exemplu: la Sinaia sunt câteva obiective, unde special le dau mâncare ca să vină turiştii. Cred că un studiu bine fundamentat şi o decizie la nivel guvernamental va trebui luată pe tema populaţiei urşilor, pentru că am văzut zilele acestea că erau în Braşov, pe stradă, în curţile oamenilor. Metoda, cel puţin de compromis în etapa aceasta, de relocare, nu cred că va putea funcţiona, plus că sunt foarte scumpe aceste relocări. Relocarea se face de echipe specializate, cu nişte costuri foarte mari.

AGERPRES: Dumneavoastră, ca specialist, cum vedeţi rezolvată această problemă?
Ciprian Pahonţu: O reglare numerică a efectivelor, care să genereze un echilibru între potenţialul habitatului ursului şi populaţie.

AGERPRES: Ce populaţie de urs mai are România în prezent?
Ciprian Pahonţu: Undeva între 6.500-7.000 este cifra, care, de-a lungul timpului, a fost bazată pe studii ale ICAS, ale Facultăţii de Silvicultură. Poate o evaluare mai exactă - văd că şi ONG-urile se implică acum într-un potenţial program de evaluare a efectivelor de urs. Ceva trebuie făcut. Nivelul optim al efectivelor de urs se calculează în funcţie de potenţialul de hrană, de adăpost, de densitate. Este o ştiinţă şi la vânătoare, care se calculează efectiv pe baza bonităţii biotopului şi efectivul optim de animale care pot trăi pe anumite suprafeţe. Nu numai la urs, ci la toate speciile se face aceste calcul. La urs, însă, trebuie făcut ceva, pentru că sunt şi accidente nefericite, în care oamenii sunt răniţi, ucişi, din păcate, gospodării distruse şi aşa mai departe şi care, în mod normal, nu ar trebui să se întâmple. Din câte ştiu, va fi o întâlnire pe 14 iunie pe tema aceasta la Ministerul Mediului. Ei se ocupă de gestionarea animalelor ocrotite. La urs, lup, râs vorbim şi aici de o cotă de intervenţie, nu de recoltă, ca la celelalte specii de vânat. Deşi nu sunt atât de vizibile şi nu fac probleme precum ursul, pagubele sunt însemnate, atât din partea lupului, cât şi a râsului. Noi, la carnivore mari, suntem campioni în Europa. Putem livra gratis, fără probleme, oriunde în Europa. Numai că europenii nu vor. Varianta relocării din Braşov în Harghita, de exemplu, nu este o soluţie durabilă.

AGERPRES: Ce specii de animale se mai vânează în România?
Ciprian Pahonţu: În 15 mai a început sezonul de vânătoare, iar acum, de exemplu, este sezon la căpriori. Sunt stabilite cotele de recoltă, în funcţie de efective. Acum două săptămâni s-a publicat în Monitorul Oficial, pe fiecare fond de vânătoare, urmare a calculelor efectuate. Mai avem sezon la cerb, dar toamna, şi la mistreţi mai avem amatori. Mi-aş dori să avem solicitări mai multe şi de la străini. Noi avem şi contracte cu nişte firme care ne promovează partea de vânătoare, dar vrem să începem pe forţe proprii să mai promovăm vânătoarea. Dacă ne uităm pe cotele de recoltă din sezonul acesta, ele sunt destul de scăzute, deci ideal ar fi să recoltezi la cota aprobată pentru menţinerea populaţiei la un nivel optim. Evident, mai este şi partea financiară, care s-ar upgrada. Cotele, cât reuşim să recoltăm, sunt procente destul de scăzute, undeva la 60-70% în funcţie de specie.

AGERPRES: Tarifele de vânătoare pe care le practică Romsilva erau destul de ridicate în ultima perioadă, ceea ce nu vă ajută prea mult în atragerea vânătorilor străini. Cum arată tarifele la ora actuală?
Ciprian Pahonţu: Ele sunt publicate pe site. Anul trecut am flexibilizat preţurile pentru că, la un moment dat, erau foarte sus şi eram în afară pieţei. Plus că am flexibilizat ceva de genul: dacă suntem pe sfârşitul sezonului la o anumită specie putem face un discount la recoltare. Am încercat să ne aliniem cumva la preţul pieţei din România şi chiar la cel al ţărilor din jur, pentru că, altfel, la preţurile pe care le aveam nu ne mai vizita nimeni.

AGERPRES: Cum arată gradul de împădurire al României în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană?
Ciprian Pahonţu: În Europa este un procentaj de împădurire de 41% şi noi avem 27% suprafeţe cu păduri, dar procentajul de împădurire în fiecare ţară depinde de condiţiile geografice şi dau mereu exemplele extreme: Finlanda, care are 84% pădure, şi Malta, care are zero, dar amândouă sunt în Uniunea Europeană.

AGERPRES: Acest 27% este un procent optim de împădurire?
Ciprian Pahonţu: În timp, marii silvicultori ai României, începând cu Drăcea (Marin Drăcea - silvicultor şi profesor la Facultatea de silvicultură, promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne - n. r.) apreciau că un procentaj de peste 30% ar fi optim pentru spaţiul geografic românesc. Am avut la începutul secolului trecut undeva la 40%, dar au venit războaiele, a venit perioada comunistă, care a schimbat folosinţa din păduri în agricol, cel puţin pe zona de câmpie. AGERPRES/(A - autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică)