Amsterdam, 30 oct /Agerpres/ - Olandezii beau mult lapte, mănâncă multă brânză şi sunt cei mai înalţi oameni de pe planetă. Ar putea exista o legătură între acestea? Autorul unei noi cărţi despre Olanda, Ben Coates, explică modul în care olandezii au devenit nu doar nesătui de brânză, ci şi pretenţioşi atunci când vine vorba de acest aliment, scrie BBC.
La începutul acestui an, un muzeu din Amsterdam a fost scena unei infracţiuni oribile. Făcându-şi rondul de rutină la sfârşitul unei zile pline, muzeografii au fost îngroziţi să descopere că unul dintre exponatele cele mai apreciate - un mic obiect strălucitor cu 220 de diamante - lipsea. O înregistrare cu camera de supraveghere a arătat doi tineri cu şepci de baseball care zăboveau în apropiere de vitrina unde se afla exponatul, iar poliţia nu a avut nicio altă pistă. Cel mai scump feliator de brânză din lume dispăruse.
În unele ţări, un furt de la muzeul naţional al brânzei ar putea suna ca o intrigă de film de animaţie pentru copii. În Olanda, însă, brânza este o afacere serioasă. Pentru olandezi, brânzeturile, laptele, iaurturile şi alte produse lactate nu sunt doar alimente de bază, ci simboluri naţionale şi piatra de temelie a unei industrii majore de export.
Dragostea Ţărilor de Jos pentru toate produsele lactate este în mare măsură o consecinţă a geografiei sale unice. Acum patru sute de ani, o mare parte a ţării se afla sub apă, iar pe o altă mare parte din restul teritoriului erau terenuri mlăştinoase. "Fundul lumii", "plin de vene şi sânge, dar fără oase", aşa descria acest ţinut un vizitator în secolul 17. Dar în următoarele câteva secole olandezii s-au angajat într-un proiect amplu de reconstrucţie a ţării. Mii de canale au fost săpate şi mlaştinile au fost drenate cu ajutorul a sute de mori de vânt care au pompat apa.
Au fost create noi terenuri, iar suprafeţe mari au fost alocate pentru a ajuta la hrănirea populaţiei în creştere a unor oraşe ca Amsterdam. Solul plin de sedimente recondiţionat s-a dovedit perfect pentru creşterea ierbii bogate, care a constitui hrana perfectă pentru vaci. Mii de animale au păşunat fericite pe acest teren regenerat. Cea mai populară rasă din ţară - Friesian alb-negru - a devenit de renume mondial. La un moment dat, un exemplar de Friesian, numit Pauline Wayne, chiar a locuit la Casa Albă, oferind lapte proaspăt pentru preşedintele William Howard Taft şi dând "interviuri" personale pentru Washington Post.
În Ţările de Jos, laptele a devenit o băutură populară într-un moment când aprovizionarea cu apă potabilă era insuficientă. Laptele care nu era băut era transformat în unt sau brânzeturi, adesea numite după oraşele unde erau comercializate, precum Gouda (pronunţat, spre confuzia iubitorilor de brânză din lumea întreagă, "How-da"). Până în secolul XX, olandezii s-au îndrăgostit iremediabil de vaci.
Astăzi, afecţiunea ţării pentru toate produsele de provenienţă bovină continuă. Ţările de Jos au acum mai mult de 1,6 milioane de vaci de lapte - aproximativ la fel de multe ca Belgia, Danemarca şi Suedia la un loc. Marea Britanie are puţin mai mult, dar este şi de aproximativ şase ori mai mare - observă BBC. Deşi Olanda are încă multe ferme mici, industria este acum dominată de câteva mari fabrici de produse lactate, unele ajunse printre cele mai mari din lume.
Potrivit asociaţiei din domeniu ZuivelNL, aproape 18.000 de ferme de lapte din Olanda susţin în prezent 60.000 de locuri de muncă la nivel naţional. În fiecare an sunt exportate produse lactate în valoare de aproape 7 miliarde de euro, în ţări depărtate precum China, Nigeria şi Arabia Saudită. Exporturile de produse lactate din Ţările de Jos ar putea fi chiar mai mari dacă olandezii nu ar mânca ei înşişi atât de multe lactate. Pentru olandezi, laptele şi brânzeturile sunt de bază, nelipsite din cumpărăturile săptămânale aşa cum este orezul pentru chinezi sau ceaiul pentru englezi. Se spune că aproximativ o şesime din cheltuielile pentru alimente se duc pe produse lactate. Într-un an tipic, un olandez obişnuit consumă cu peste 25% mai multe produse pe bază de lapte decât britanicii, americanii sau germanii.
Bucătăria olandeză nu este în mod special renumită la nivel internaţional. Felurile de mâncare populare tind să se bazeze foarte mult pe alimente simple, naturale, cum ar fi varza şi cartoful. Cu toate acestea, brânza este o mare excepţie, un produs alimentar care poate transforma cel mai modest olandez într-un gurmand pretenţios. În pieţele din Olanda se vinde o gamă uimitoare de brânză de diferite dimensiuni, vârste şi arome, de la Maasdammer cu găuri în stil elveţian la Komijnekaas de mărimea unor roţi de vagon presărate cu seminţe de chimen. Poate cea mai cunoscută este brânza Edams sferică, acoperită în ceară pentru a ajuta la reţinerea umezelii şi stivuită în pieţe ca ghiulelele de tun. În 1840, un vas de război uruguayan chiar ar fi folosit unele brânzeturi olandeze pe post de ghiulele - distrugând catargul şi rupând pânzele unui rival argentinian.
În Olanda de astăzi, popularitatea unui snack bar este dată de grămezile de cuburi de brânză şi, probabil, nimic altceva nu-i poate face pe olandezi să-şi lingă buzele decât un platou de brânză kaasplankje. Brânza este cea care face delicios şi micul dejun. Cerealele nu sunt la fel de populare ca în alte părţi în Europa, aşa că în Olanda trenurile de dimineaţă sunt pline de navetişti care mănâncă pe post de mic dejun sandvişuri din pâine prăjită şi brânză făcute acasă, alături de lapte sau iaurt. O legendă urbană spune că un bogat om de afaceri s-a plâns companiei aeriene naţionale KLM cu privire la produsele alimentare oferite la clasa business. Nu este nevoie de toată mâncarea fierbinte frumos prezentată şi şampanie, a spus el. Un sandviş gustos cu brânză şi un pahar cu lapte ar fi minunat.
S-ar putea crede că un regim alimentar bazat doar pe lactate ar fi rău pentru talie, dar, de fapt, olandezii au crescut în mare parte în direcţia opusă. La mijlocul anilor 1800, înălţimea medie a olandezilor era de aproximativ un metru şi 63 de centimetri - cu 7,5 centimetri mai puţin decât înălţimea medie a americanilor. În aproximativ 150 de ani, timp în care s-au 'îndopat' cu lapte şi brânză, olandezii i-au depăşit ca înălţime pe americani şi orice alt popor. În prezent, înălţimea medie a unui bărbat olandez este de un metru şi 83 de centimetri, iar a unei femei olandeze de un metru şi 70 de centimetri. Din cei mai scunzi oameni din Europa, olandezii au devenit cei mai înalţi din lume.
Oamenii de ştiinţă continuă să dezbată pe tema cauzelor acestui puseu de creştere: nutriţie îmbunătăţită, democratizarea bogăţiei, factori genetici, selecţia naturală - toate sunt luate în considerare ca jucând un rol în acest fenomen. Un indiciu important este faptul că a creşte tot mai înalt pare a fi contagios: imigranţii care se mută în Olanda de obicei ajung mai înalţi decât cei care rămân în ţările lor de origine. Deci, este perfect posibil ca dependenţa olandeză de lactate să fi jucat un rol major în transformarea unuia dintre cele mai plate locuri din lume într-un 'pământ al giganţilor'.
În ultimii ani, producătorii de produse lactate din întreaga Europă au cunoscut vremuri grele. Exporturile către Rusia, o piaţă considerabilă pentru brânza olandeză, s-au prăbuşit anul trecut, în timpul conflictului din Crimeea. În acest an, eliminarea cotelor de lapte în Uniunea Europeană a determinat scăderea preţurilor cu aproximativ 20% în unele părţi ale continentului. Cu toate acestea, pentru majoritatea olandezilor, dragostea pentru aceste produse este la fel de puternică. Laptele rămâne una din băuturile preferate ale naţiunii, iar brânza - o religie naţională.
Feliatorul de diamant care a fost furat din Muzeul Brânzei nu a fost găsit niciodată, din păcate. Disperată, compania care l-a fabricat şi care îl deţinea, Boska, a oferit o recompensă prin care speră să atragă interesul compatrioţilor săi: nu este vorba de bani, ci de cea mai mare fondue de brânză din lume.AGERPRES/(AS - autor: Mariana Ionescu, editor: Lelia Bretan)
La începutul acestui an, un muzeu din Amsterdam a fost scena unei infracţiuni oribile. Făcându-şi rondul de rutină la sfârşitul unei zile pline, muzeografii au fost îngroziţi să descopere că unul dintre exponatele cele mai apreciate - un mic obiect strălucitor cu 220 de diamante - lipsea. O înregistrare cu camera de supraveghere a arătat doi tineri cu şepci de baseball care zăboveau în apropiere de vitrina unde se afla exponatul, iar poliţia nu a avut nicio altă pistă. Cel mai scump feliator de brânză din lume dispăruse.
În unele ţări, un furt de la muzeul naţional al brânzei ar putea suna ca o intrigă de film de animaţie pentru copii. În Olanda, însă, brânza este o afacere serioasă. Pentru olandezi, brânzeturile, laptele, iaurturile şi alte produse lactate nu sunt doar alimente de bază, ci simboluri naţionale şi piatra de temelie a unei industrii majore de export.
Dragostea Ţărilor de Jos pentru toate produsele lactate este în mare măsură o consecinţă a geografiei sale unice. Acum patru sute de ani, o mare parte a ţării se afla sub apă, iar pe o altă mare parte din restul teritoriului erau terenuri mlăştinoase. "Fundul lumii", "plin de vene şi sânge, dar fără oase", aşa descria acest ţinut un vizitator în secolul 17. Dar în următoarele câteva secole olandezii s-au angajat într-un proiect amplu de reconstrucţie a ţării. Mii de canale au fost săpate şi mlaştinile au fost drenate cu ajutorul a sute de mori de vânt care au pompat apa.
Au fost create noi terenuri, iar suprafeţe mari au fost alocate pentru a ajuta la hrănirea populaţiei în creştere a unor oraşe ca Amsterdam. Solul plin de sedimente recondiţionat s-a dovedit perfect pentru creşterea ierbii bogate, care a constitui hrana perfectă pentru vaci. Mii de animale au păşunat fericite pe acest teren regenerat. Cea mai populară rasă din ţară - Friesian alb-negru - a devenit de renume mondial. La un moment dat, un exemplar de Friesian, numit Pauline Wayne, chiar a locuit la Casa Albă, oferind lapte proaspăt pentru preşedintele William Howard Taft şi dând "interviuri" personale pentru Washington Post.
În Ţările de Jos, laptele a devenit o băutură populară într-un moment când aprovizionarea cu apă potabilă era insuficientă. Laptele care nu era băut era transformat în unt sau brânzeturi, adesea numite după oraşele unde erau comercializate, precum Gouda (pronunţat, spre confuzia iubitorilor de brânză din lumea întreagă, "How-da"). Până în secolul XX, olandezii s-au îndrăgostit iremediabil de vaci.
Astăzi, afecţiunea ţării pentru toate produsele de provenienţă bovină continuă. Ţările de Jos au acum mai mult de 1,6 milioane de vaci de lapte - aproximativ la fel de multe ca Belgia, Danemarca şi Suedia la un loc. Marea Britanie are puţin mai mult, dar este şi de aproximativ şase ori mai mare - observă BBC. Deşi Olanda are încă multe ferme mici, industria este acum dominată de câteva mari fabrici de produse lactate, unele ajunse printre cele mai mari din lume.
Potrivit asociaţiei din domeniu ZuivelNL, aproape 18.000 de ferme de lapte din Olanda susţin în prezent 60.000 de locuri de muncă la nivel naţional. În fiecare an sunt exportate produse lactate în valoare de aproape 7 miliarde de euro, în ţări depărtate precum China, Nigeria şi Arabia Saudită. Exporturile de produse lactate din Ţările de Jos ar putea fi chiar mai mari dacă olandezii nu ar mânca ei înşişi atât de multe lactate. Pentru olandezi, laptele şi brânzeturile sunt de bază, nelipsite din cumpărăturile săptămânale aşa cum este orezul pentru chinezi sau ceaiul pentru englezi. Se spune că aproximativ o şesime din cheltuielile pentru alimente se duc pe produse lactate. Într-un an tipic, un olandez obişnuit consumă cu peste 25% mai multe produse pe bază de lapte decât britanicii, americanii sau germanii.
Bucătăria olandeză nu este în mod special renumită la nivel internaţional. Felurile de mâncare populare tind să se bazeze foarte mult pe alimente simple, naturale, cum ar fi varza şi cartoful. Cu toate acestea, brânza este o mare excepţie, un produs alimentar care poate transforma cel mai modest olandez într-un gurmand pretenţios. În pieţele din Olanda se vinde o gamă uimitoare de brânză de diferite dimensiuni, vârste şi arome, de la Maasdammer cu găuri în stil elveţian la Komijnekaas de mărimea unor roţi de vagon presărate cu seminţe de chimen. Poate cea mai cunoscută este brânza Edams sferică, acoperită în ceară pentru a ajuta la reţinerea umezelii şi stivuită în pieţe ca ghiulelele de tun. În 1840, un vas de război uruguayan chiar ar fi folosit unele brânzeturi olandeze pe post de ghiulele - distrugând catargul şi rupând pânzele unui rival argentinian.
În Olanda de astăzi, popularitatea unui snack bar este dată de grămezile de cuburi de brânză şi, probabil, nimic altceva nu-i poate face pe olandezi să-şi lingă buzele decât un platou de brânză kaasplankje. Brânza este cea care face delicios şi micul dejun. Cerealele nu sunt la fel de populare ca în alte părţi în Europa, aşa că în Olanda trenurile de dimineaţă sunt pline de navetişti care mănâncă pe post de mic dejun sandvişuri din pâine prăjită şi brânză făcute acasă, alături de lapte sau iaurt. O legendă urbană spune că un bogat om de afaceri s-a plâns companiei aeriene naţionale KLM cu privire la produsele alimentare oferite la clasa business. Nu este nevoie de toată mâncarea fierbinte frumos prezentată şi şampanie, a spus el. Un sandviş gustos cu brânză şi un pahar cu lapte ar fi minunat.
S-ar putea crede că un regim alimentar bazat doar pe lactate ar fi rău pentru talie, dar, de fapt, olandezii au crescut în mare parte în direcţia opusă. La mijlocul anilor 1800, înălţimea medie a olandezilor era de aproximativ un metru şi 63 de centimetri - cu 7,5 centimetri mai puţin decât înălţimea medie a americanilor. În aproximativ 150 de ani, timp în care s-au 'îndopat' cu lapte şi brânză, olandezii i-au depăşit ca înălţime pe americani şi orice alt popor. În prezent, înălţimea medie a unui bărbat olandez este de un metru şi 83 de centimetri, iar a unei femei olandeze de un metru şi 70 de centimetri. Din cei mai scunzi oameni din Europa, olandezii au devenit cei mai înalţi din lume.
Oamenii de ştiinţă continuă să dezbată pe tema cauzelor acestui puseu de creştere: nutriţie îmbunătăţită, democratizarea bogăţiei, factori genetici, selecţia naturală - toate sunt luate în considerare ca jucând un rol în acest fenomen. Un indiciu important este faptul că a creşte tot mai înalt pare a fi contagios: imigranţii care se mută în Olanda de obicei ajung mai înalţi decât cei care rămân în ţările lor de origine. Deci, este perfect posibil ca dependenţa olandeză de lactate să fi jucat un rol major în transformarea unuia dintre cele mai plate locuri din lume într-un 'pământ al giganţilor'.
În ultimii ani, producătorii de produse lactate din întreaga Europă au cunoscut vremuri grele. Exporturile către Rusia, o piaţă considerabilă pentru brânza olandeză, s-au prăbuşit anul trecut, în timpul conflictului din Crimeea. În acest an, eliminarea cotelor de lapte în Uniunea Europeană a determinat scăderea preţurilor cu aproximativ 20% în unele părţi ale continentului. Cu toate acestea, pentru majoritatea olandezilor, dragostea pentru aceste produse este la fel de puternică. Laptele rămâne una din băuturile preferate ale naţiunii, iar brânza - o religie naţională.
Feliatorul de diamant care a fost furat din Muzeul Brânzei nu a fost găsit niciodată, din păcate. Disperată, compania care l-a fabricat şi care îl deţinea, Boska, a oferit o recompensă prin care speră să atragă interesul compatrioţilor săi: nu este vorba de bani, ci de cea mai mare fondue de brânză din lume.AGERPRES/(AS - autor: Mariana Ionescu, editor: Lelia Bretan)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.