Washington, 15 oct /Agerpres/ - Cine a fost mai bun, Bruce Lee sau Jean-Claude Van Damme, Superman sau Batman, Metallica sau Megadeth? Acest gen de dezbateri între fani nu a ocolit nici domeniul ştiinţei, unde poate unele dintre cele mai aprinse dispute sunt cele legate de geniul a doi superinventatori şi oameni de ştiinţă contemporani, alogenul de origine croată Nikola Tesla şi americanul Thomas Edison.

Dacă ar fi un simplu concurs de popularitate, Thomas Edison ar câştiga detaşat. Încă din primele clase de şcoală aflăm că Edison a fost cel mai mare inventator american şi numeroase invenţii îi sunt atribuite, unele pe drept cuvânt altele nu prea. Becul cu incandescenţă, fonograful sau filmul, pentru a aminti doar câteva dintre aceste invenţii. De cealaltă parte, numele lui Nikola Tesla este mai puţin cunoscut, chiar dacă îi aparţin unele invenţii şi idei fără de care viaţa noastră ar fi arătat cu totul altfel, dacă ne gândim la razele X, telecomandă, radio sau motorul electric, printre multe, multe altele.

Unul dintre principalele motive pentru care Edison se bucură de mai multă recunoaştere ţine însă, probabil, de capacitatea sa de a-şi capitaliza ideile şi invenţiile, transformându-le în bani şi imagine, ca măsură a succesului. În timp ce Thomas Edison a murit bogat şi celebru, Nikola Tesla a murit sărac şi uitat. Paradoxal, poate chiar faptul că ni-l amintim pe Tesla are legătură cu "amănuntul" că acesta a lucrat o perioadă ca angajat al lui Edison, iar feuda dintre ei a pornit de aici.

Edison l-a angajat pe Tesla în 1884. Printre primele sarcini de serviciu primite de Tesla a fost să reproiecteze complet generatoarele de curent continuu, pentru a le mări eficienţa. "Ai 50.000 de dolari din afacerea asta, dacă vei reuşi", i-ar fi spus Edison lui Tesla, iar suma reprezenta o avere pentru acele vremuri. Nikola Tesla a îndeplinit cu succes sarcina primită dar când i-a solicitat banii lui Edison, acesta s-a făcut că nu ştie despre ce e vorba: "Tesla (care s-a născut în Croaţia), tu nu înţelegi umorul american", i-a răspuns Edison care în schimb i-a oferit doar o creştere salarială de 10 dolari pe săptămână. Pe atunci, salariul lui Tesla ca angajat al lui Edison era de 18 dolari pe săptămână. În orice caz acest răspuns a pus capăt colaborării dintre cele două genii şi a iscat un veritabil război al orgoliilor şi competenţelor între cei doi.

Pornit pe cont propriu, Tesla şi-a perfecţionat sistemul alternativ de distribuţie a curentului electric (AC) care în cele din urmă a avut câştig de cauză în faţa sistemului rival, DC (curent continuu), susţinut de Edison. Curentul alternativ necesita costuri mai mici de transport de la centralele energetice până la utilizatorii finali şi astfel a avut succes în faţa variantei propuse de Edison. 1-0 pentru Tesla în aşa-numitul "război al curentului electric", dar cu toate acestea, cine a fost inventatorul mai bun?

"Sunt inventatori diferiţi, dar nu putem spune despre unul că este mai mare decât celălalt pentru simplul motiv că societatea americană are nevoie şi de Edisoni dar şi de oameni ca Tesla", susţine împăciuitor W. Bernard Carlson, autorul cărţii "Tesla: Inventor of the Electrical Age", într-un interviu pentru Live Science.

Live Science împarte această dispută pe categorii şi le analizează separat, pe fiecare în parte. De la personalităţile lor diametral diferite, până la moştenirile pe care le-au lăsat posterităţii, să înceapă duelul între Tesla şi Edison:

Cine era mai inteligent

Tesla avea o memorie eclectică fenomenală, putând să-şi amintească cu uşurinţă şi precizie imagini şi obiecte. Datorită acestui avantaj el putea vizualiza, în minte, complicate obiecte 3D şi astfel construia prototipuri de maşinării şi mecanisme folosind foarte puţine schiţe preliminare.

"El îşi crea invenţiile direct din imaginaţie", susţine W. Bernard Carlson despre Tesla, pentru Live Science.

Prin contrast, Edison se baza mai puţin pe intuiţie şi mai mult pe studii şi schiţe laborioase pentru invenţiile sale. Dacă vreţi, diferenţa dintre cei doi este similară celei dintre o echipă de fotbal care ajunge campioană în primul rând datorită talentului înnăscut, cum este cea a Braziliei, şi una care ajunge în top mai degrabă datorită muncii şi antrenamentelor susţinute, cum este ce a Germaniei.

Până la urmă însă, Edison s-a dovedit mult mai eficient - 1.093 de patente (conform Thomas Edison National Historic Park), faţă de mai puţin de 300 de patente pentru Tesla (conform unui studiu publicat în 2006 la cea de-a 6-a Ediţie a Simpozionului Internaţional Nikola Tesla).

Capacitatea extraordinară de a capitaliza a lui Edison este vizibilă şi aici, americanul angajând diverşi colaboratori (aşa cum a fost şi Tesla) care au inovat pentru el şi, de asemenea, a şi cumpărat o parte dintre brevetele pe care le deţine.

Chiar dacă becul cu incandescenţă, fonograful sau filmul sunt creditate drept cele mai importante invenţii ale lui Edison, în epocă erau şi alţi inventatori care lucrau la tehnologii cel puţin similare, conform lui Leonard DeGraaf, arhivist la Thomas Edison National Historical Park din New Jersey şi autor al cărţii "Edison and the Rise of Innovation".

"Dacă Edison nu ar fi inventat aceste lucruri, cu siguranţă că le-a fi inventat altcineva", a subliniat el pentru Live Science.

Dând dovadă de "miopie" în epocă, Edison desfiinţa "ideea impractică" a unui sistem de curent electric alternativ (AC) a lui Tesla, promovându-şi în schimb propria viziune, mai simplă, dar şi mai puţin eficientă, a curentului continuu (DC).

Prin contrast, ideile lui Tesla au fost mereu mai "exotice", fără a ţine cont de direcţiile şi cerinţele pieţei din acele vremuri. Până la urmă însă, motorul său cu curent alternativ şi hidrocentrala de la cascada Niagara (prima de acest tip) au deschis drumul electrificării întregii lumi.

Nikola Tesla şi-a dedicat ani întregi muncii la un sistem de transmitere wireless a vocii, imaginilor şi filmărilor, ceea ce-l transformă într-un vizionar futurist şi părintele avant-la-lettre al radioului, telefonului (fix şi mobil) şi televiziunii.

"Întregul nostru sistem de comunicaţii în masă este bazat pe sistemul lui Tesla", conform lui Marc Seifer, autor al cărţii "Wizard: The Life and Times of Nikola Tesla".

Din nefericire marele plan al lui Tesla a eşuat după ce bancherul său, J.P. Morgan, s-a săturat de anii de eşecuri ai inventatorului şi şi-a retras susţinerea financiară.

La această categorie nu putem diferenţia între cei doi.

Cel mai mare impact

Peste generaţii, moştenirea lui Edison nu este legată de un anumit brevet sau de o anumită tehnologie, ci de conceptul său de industrializare a invenţiei, atât ca produs finit cât şi ca activitate de creaţie în sine - el reuşind să aducă diviziunea muncii în procesul de inovaţie şi să atragă lângă el numeroşi oameni cu potenţial creativ. Spre exemplu, lui Edison i-a venit ideea camerei de filmat, kinetoscop aşa cum o numea el, dintr-o discuţie cu fotograful Edward Muybridge, dar apoi a lăsat cea mai mare parte a experimentelor şi construcţia prototipului în seama asistentului său William Dickson şi a altor oameni cu care colabora. Prin această strategie a dezvoltării în paralel a mai multor invenţii şi inovaţii, Edison le-a asigurat şi colaboratorilor săi situaţii financiare stabile, oferindu-le şansa de a continua să-şi practice creativitatea fără grija zilei de mâine.

"El a inventat procesul modern de inovaţie, aşa cum îl cunoaştem în prezent", după cum observă DeGraaf.

Pe de altă parte, chiar dacă invenţiile lui Tesla reprezintă coloana vertebrală a sistemelor energetice moderne şi a comunicaţiilor, inventatorul de origine croată a căzut în anonimat în prima jumătate a secolului XX, când multe dintre inovaţiile sale au fost uitate. În pofida numeroaselor brevete pe care le-a deţinut, Tesla a murit în sărăcie în 1943.

La acest capitol câştigul de cauză îi revine lui Edison, impactul pe care l-a lăsat acesta fiind vizibil chiar şi prin popularitatea de care încă se bucură.

La cine ne-ar fi plăcut să mergem la cină (cine era mai popular)

La apogeul carierei sale, Tesla era carismatic, monden şi spiritual. Vorbea câteva limbi străine şi era prieten cu personalităţi din lumea literaturii, printre care Mark Twain şi Rudyard Kipling, dar şi cu naturalistul John Muir, conform lui Marc Seifer.

"Se învârtea în cercuri foarte înalte", susţine Seifer despre Tesla.

Însă Nikola Tesla putea fi şi arogant din când în când şi avea o fobie pentru germeni, motiv pentru care era obsedat de igienă. În ultimii ani ai vieţii, ticurile sale ciudate, aşa cum era teama faţă de cerceii femeilor, au devenit mai pregnante şi a murit fără niciun ban, singur, într-un hotel din New York.

De cealaltă parte, Thomas Edison era "greu de ureche" şi o fire introvertită, având foarte puţini prieteni apropiaţi. Edison putea fi şi foarte maliţios, aşa cum avea să lase să se vadă prin atacurile sale fără scrupule direcţionate spre Tesla în timpul "războiului curentului electric". Controversată este şi decizia lui Edison de a oferi chiar el consultanţă în ceea ce priveşte construcţia primului scaun electric pentru execuţii, folosind, evident, curent continuu (DC), şi intrând în detalii morbide despre tehnologia necesară uciderii prin electrocutare.

Nikola Tesla ar fi fost probabil o gazdă mult mai agreabilă decât rivalul său, Edison, gândul că la cină ai fi putut să te întâlneşti şi cu Mark Twain sau Kipling sporind interesul.

Cine era mai la modă

Nikola Tesla era un tip înalt, zvelt şi cu o atitudine impunătoare, purta o mustaţă îngrijită şi avea un veritabil simţ al stilului vestimentar, conform lui Carlson. Jobenul său şi un frac sunt expuse într-un muzeu din Serbia.

Prin contrast, Edison era recunoscut drept un tip mai neglijent.

"Nu ne interesează prea mult să vedem ce purta Edison pentru că, din acest punct de vedere, era un tip destul de şters", susţine Carlson.

Fire practică, despre Edison se spune chiar că purta pantofii cu două numere mai mari pentru a se încălţa şi descălţa rapid, fără a fi nevoie să se aplece şi să-şi lege şireturile.

Această ultimă categorie rămâne la aprecierea cititorului care poate alege singur între o fire elegantă sau una practică chiar şi în ceea ce priveşte un capriciu aşa cum este eleganţa vestimentară.

Până la urmă nu este important care dintre ei a fost mai bun, care a avut mai multe realizări, ci poate chiar această rivalitate dintre ei este cea care contează, pentru că, în mare parte, din ea a rezultat substratul a ceea ce numim astăzi tehnologia şi stilul de viaţă modern.AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu)