Berna, 14 iul /Agerpres/ - Matterhorn (Cervino), miticul munte în formă de piramidă de la frontiera dintre Elveţia şi Italia, veritabilă 'Mecca' a alpiniştilor din întreaga lume, este lipsit de orice vizitator marţi, în semn de omagiu pentru cei peste 500 de temerari care şi-au pierdut viaţa pe versanţii săi începând din 14 iulie 1865, când s-a realizat prima lui escaladare, scriu AFP şi ziarul spaniol 'ABC'.

Cucerirea în urmă cu 150 de ani a vârfului de 4.478 de metri altitudine din Alpi - cel mai celebru şi mai fotografiat munte de pe glob - este considerată un punct de cotitură în istoria alpinismului şi, de acea, în oraşul elveţian Zermatt, de la poalele masivului, atmosfera este şi va fi de sărbătoare pe tot parcusul lui 2015.

În mod special pentru ziua de marţi, când se împlinesc cei 150 de ani de la acest eveniment, autorităţile din renumita staţiune au decis să interzică accesul pe munte, iar efective de poliţie au patrulat încă din timpul nopţii pentru a se asigura că nimeni nu va încălca această măsură cu caracter de simbol. Un monument al alpinistului necunoscut există, începând de marţi, în cimitirul din Zermatt.

La fel s-a procedat şi pe partea italiană a muntelui care a fost lăsat la 14 iulie să 'trăiască' în măreaţa lui singurătate.

'Sărbătoritul' din 14 iulie 2015 est în egală măsură cunoscut pentru cele două nume ale sale: Matterhorn ('Vârful de pe pajişte') pentru elveţieni şi Monte Cervino (care şi-ar avea originea în cuvântul latinesc 'silva', pădure) pentru italieni.

A fost ultimul dintre cele mai înalte vârfuri din Alpi care s-a lăsat cucerit de om. Legenda lui de fortăreaţă inexpugnabilă a luat capăt la 14 iulie 1865, graţie unui britanic de 25 de ani, Edward Whymper. Triumful expediţiei sale a rămas însă în anale şi ca prima şi cea mai cunoscută tragedie din istoria alpinismului, care a avut un impresionat ecou în epocă şi a fost subiect de inspiraţie pentru opere literare şi filme.

Între 1857 şi 1865, au avut loc 15 tentative de escaladare a muntelui pe versantul italian şi trei pe faţa elveţiană. Edward Whymper era desenator şi a ajuns în zonă în 1860 pentru a realiza ilustraţii pentru o editură londoneză, dar muntele l-a vrăjit.

Expediţia lui - la care au participat şi câţiva reputaţi alpinişti ai vremii şi ghizi locali - a avut loc în paralel cu ascensiunea italianului Jean Antoine Carrel, care nu voia ca un străin şi nu un localnic să se poată mândri cu gloria de a fi primul care pune piciorul pe vârful Cervino. El a reuşit însă această performanţă trei zile după rivalul său, aşa încât nu a avut parte decât de o victorie cu gust amar. Numele i-a rămas totuşi viu în memoria localnicilor, care l-au dat spectaculosului refugiu construit la 3.825 de metri altitudine pe faţa sud-vestică a muntelui.

Întreaga echipă a lui Edward Whymper a ajuns în punctul cel mai înalt de pe Matterhorn la ora 13.40 din ziua de 14 iulie 1865. La coborâre însă, patru alpinişti au căzut în gol 1.500 de metri, pe versantul nordic, până la gheţarul de la bază. Trei zile mai târziu au fost găsite trupurile a trei dintre ei, excepţie făcând lordul Francis Douglas, ale cărui rămăşiţe pământeşti nu au fost descoperite nici până azi. Vestea succesului împletit cu tragedia a ajuns până în Marea Britanie, unde a provocat un val de indignare atât de puternic încât Regina Victoria şi-a pus problema interzicerii alpinismului.

În prezent, aproximativ 3.000 de persoane încearcă să urce în fiecare an pe Mattwerhorn, mai ales în perioada estivală. AGERPRES/(AS-autor. Cristina Mac, editor: Codruţ Bălu)