Târgovişte, 25 mar /Agerpres/ - Plăcinta sârbească este un desert pe care nu oricine ştie să îl gătească. Chiar dacă preparatul se găseşte în comerţ, în cofetării sau diferite magazine, se spune că plăcinta tradiţională sârbească are un secret în preparare cunoscut doar de gospodinele din comunităţile de sârbi.
În zona Târgoviştei, precum şi în localitatea Băleni sunt astfel de comunităţi, unde plăcinta este un preparat cu care gospodinele de acolo se mândresc şi spun că numai lor le iese reţeta tradiţională.
Se pare că secretul stă în foile de plăcintă bine întinse sau ţine de tava în care sunt coapte. Unii spun că femeile din comunitatea de sârbi au un mod de preparare a plăcintei transmis din mamă în fiică şi de aceea doar lor le reuşeşte aşa bine reţeta.
Am fost în comunitatea de sârbi din Târgovişte, unde am întâlnit-o pe doamna Lucia Costache, care ne-a dezvăluit secretul unui desert delicios.
''Plăcinta sârbească e făcută, în general, de bunici şi de mame. Fetele învaţă fiecare de la mămica ei, de la bunica ei. Se face din făină, zahăr, ulei, ouă, brânză şi mirodenii'', ne-a spus aceasta.
Tot de la ea am aflat şi modul de preparare, ingredientele şi cantităţile.
''Se prepară o cocă din 400-450 de grame de făină în care se pune un ou, sare, o cană cu apă şi ulei. Se frământă această cocă din care se vor face patru sau cinci foi, cât se poate de subţiri. Se unge tava cu ulei şi se întinde o foaie, care se întinde peste marginile tăvii, după care se presară brânză fărâmată (brânză telemea, de vacă eventual). Pe prima foaie nu se pune zahăr pentru că există posibilitatea ca zahărul să pătrundă prin foaie şi să ni se lipească de tavă. Completăm cu ouă, zece ouă bătute cu o jumătate de litru de apă, în care am pus nişte zahăr vanilat, o lămâie rasă. Şi completăm, deci pe prima foaie brânza fărâmată, ouăle bătute, unsă practic cu o treime din cantitatea de ouă, după care punem următoarea foaie, completăm cu brânza fărâmată, zahăr şi ouăle bătute, următoarea foaie tot aşa'', explică Lucia Costache.
Iar la final foaia lăsată la început peste marginile tăvii se împătureşte deasupra şi se bagă la cuptor.
''Ultima foaie se pune deasupra, se unge cu ulei, cu un pic de unt, eventual. Se trag marginile primei foi de pe tavă şi se aşază frumos peste toate celelalte, în tavă. Se unge cu ulei, cu un pic de ou şi un pic de zahăr. Apoi se coace 40-45 de minute, la cuptor foarte bine încins, şi se presară, când se scoate, cu zahăr pudră, cu zahăr vanilat'', mai spune Lucia Costache.
De obicei se folosesc tăvile rotunde, ele sunt tradiţionale. Sunt şi foarte comode pentru că, în momentul în care întinzi foaia, e o tehnică anume prin care foaia iese rotundă. Dacă tava ar fi de altă formă, ar fi mai greu de făcut colţuri la aluat.
Despre tradiţionala plăcintă sârbească ne-a vorbit şi Ilie Ghergu, membru al comunităţii sârbilor din cartierul Matei Voievod din Târgovişte.
''Noi, în comunitate, plăcinta o facem ca acum 50-60 de ani, nu s-a schimbat nimic. De fapt, mama mea spune că au fost vremuri grele în anii de dinainte de Revoluţie, când se punea mai puţină brânză, mai mult zer. E un produs specific comunităţii noastre, eu pe unde m-am dus am văzut altceva, alt tip de plăcintă căreia îi ziceau sârbească. Unii cărora le place presară în plăcintă şi câteva boabe de stafide. Am văzut că pe deasupra unii mai pun coajă de lămâie rasă, foarte puţin, doar cât să dea aromă, să înmoaie un pic dulceaţa'', precizează Ilie Ghergu.
Acesta a vorbit şi despre 'secretul' acestei plăcinte, ascuns într-o întâmplare haioasă.
''Toamna am obiceiul să îmi invit prietenii la un pahar cu vin, după ce stă din fiert, şi la o plăcintă. O rugăm pe mama să facă o plăcintă. Bucurie mare, băieţii hai la vin, fetele la bucătărie să le înveţe mamaia cum se face plăcinta. Cu câteva zile înainte, mama, fiind noiembrie, îngheţase afară şi a alunecat, s-a lovit la o mână şi o avea fixată într-o atelă gipsată, pe lângă corp. Au venit fetele, pentru că avem musafiri s-a chinuit mama cu stânga, a frământat. A ieşit plăcinta bună, s-a mâncat. La un an, iar au venit prietenii la mine. La fel, băieţii la vin, fetele la bucătărie. Mama şi-a suflecat mânecile: hai să începem să facem plăcintă. Una din fete s-a uitat crunt la ea: 'stai, faci cu amândouă mâinile!? M-am chinuit cu stânga, credeam că aşa e regula'. Am râs atunci şi de fiecare dată când o vedem ne aducem aminte de 'secretul' plăcintei noastre'', povesteşte Ilie Ghergu.
Unele gospodine din comunitatea sârbească nu vor să dezvăluie reţeta plăcintei, spun că o au de la mamă şi bunică, iar dacă le-o cere cineva preferă să le gătească produsul decât să le spună cum se face. Astfel, se amplifică vorba că plăcinta sârbească are secrete de preparare pe care numai cei din comunitatea de sârbi le cunosc.
Sârbii din Târgovişte prepară plăcinta şi la momentele de sărbătoare ale comunităţii, iar cei care vin sunt încântaţi să guste preparatul. Deşi li se spune sârbi, cei din această comunitate sunt de fapt bulgari.
''Cartierul de etnici bulgari Matei Voievod din Târgovişte este cunoscut drept Cartierul Sârbilor. Tuturor bulgarilor refugiaţi în Evul Mediu în sudul României din cauza ocupaţiei otomane li s-au spus sârbi spre a-i feri de expulzare, Bulgaria, la acea vreme, fiind paşalâc turcesc'', se arată pe pagina Asociaţiei Zaedno a Bulgarilor din Târgovişte. AGERPRES/(AS - autor: Cornelia Dumitru, editor: Georgiana Tănăsescu)
În zona Târgoviştei, precum şi în localitatea Băleni sunt astfel de comunităţi, unde plăcinta este un preparat cu care gospodinele de acolo se mândresc şi spun că numai lor le iese reţeta tradiţională.
Se pare că secretul stă în foile de plăcintă bine întinse sau ţine de tava în care sunt coapte. Unii spun că femeile din comunitatea de sârbi au un mod de preparare a plăcintei transmis din mamă în fiică şi de aceea doar lor le reuşeşte aşa bine reţeta.
Am fost în comunitatea de sârbi din Târgovişte, unde am întâlnit-o pe doamna Lucia Costache, care ne-a dezvăluit secretul unui desert delicios.
''Plăcinta sârbească e făcută, în general, de bunici şi de mame. Fetele învaţă fiecare de la mămica ei, de la bunica ei. Se face din făină, zahăr, ulei, ouă, brânză şi mirodenii'', ne-a spus aceasta.
Tot de la ea am aflat şi modul de preparare, ingredientele şi cantităţile.
''Se prepară o cocă din 400-450 de grame de făină în care se pune un ou, sare, o cană cu apă şi ulei. Se frământă această cocă din care se vor face patru sau cinci foi, cât se poate de subţiri. Se unge tava cu ulei şi se întinde o foaie, care se întinde peste marginile tăvii, după care se presară brânză fărâmată (brânză telemea, de vacă eventual). Pe prima foaie nu se pune zahăr pentru că există posibilitatea ca zahărul să pătrundă prin foaie şi să ni se lipească de tavă. Completăm cu ouă, zece ouă bătute cu o jumătate de litru de apă, în care am pus nişte zahăr vanilat, o lămâie rasă. Şi completăm, deci pe prima foaie brânza fărâmată, ouăle bătute, unsă practic cu o treime din cantitatea de ouă, după care punem următoarea foaie, completăm cu brânza fărâmată, zahăr şi ouăle bătute, următoarea foaie tot aşa'', explică Lucia Costache.
Iar la final foaia lăsată la început peste marginile tăvii se împătureşte deasupra şi se bagă la cuptor.
''Ultima foaie se pune deasupra, se unge cu ulei, cu un pic de unt, eventual. Se trag marginile primei foi de pe tavă şi se aşază frumos peste toate celelalte, în tavă. Se unge cu ulei, cu un pic de ou şi un pic de zahăr. Apoi se coace 40-45 de minute, la cuptor foarte bine încins, şi se presară, când se scoate, cu zahăr pudră, cu zahăr vanilat'', mai spune Lucia Costache.
De obicei se folosesc tăvile rotunde, ele sunt tradiţionale. Sunt şi foarte comode pentru că, în momentul în care întinzi foaia, e o tehnică anume prin care foaia iese rotundă. Dacă tava ar fi de altă formă, ar fi mai greu de făcut colţuri la aluat.
Despre tradiţionala plăcintă sârbească ne-a vorbit şi Ilie Ghergu, membru al comunităţii sârbilor din cartierul Matei Voievod din Târgovişte.
''Noi, în comunitate, plăcinta o facem ca acum 50-60 de ani, nu s-a schimbat nimic. De fapt, mama mea spune că au fost vremuri grele în anii de dinainte de Revoluţie, când se punea mai puţină brânză, mai mult zer. E un produs specific comunităţii noastre, eu pe unde m-am dus am văzut altceva, alt tip de plăcintă căreia îi ziceau sârbească. Unii cărora le place presară în plăcintă şi câteva boabe de stafide. Am văzut că pe deasupra unii mai pun coajă de lămâie rasă, foarte puţin, doar cât să dea aromă, să înmoaie un pic dulceaţa'', precizează Ilie Ghergu.
Acesta a vorbit şi despre 'secretul' acestei plăcinte, ascuns într-o întâmplare haioasă.
''Toamna am obiceiul să îmi invit prietenii la un pahar cu vin, după ce stă din fiert, şi la o plăcintă. O rugăm pe mama să facă o plăcintă. Bucurie mare, băieţii hai la vin, fetele la bucătărie să le înveţe mamaia cum se face plăcinta. Cu câteva zile înainte, mama, fiind noiembrie, îngheţase afară şi a alunecat, s-a lovit la o mână şi o avea fixată într-o atelă gipsată, pe lângă corp. Au venit fetele, pentru că avem musafiri s-a chinuit mama cu stânga, a frământat. A ieşit plăcinta bună, s-a mâncat. La un an, iar au venit prietenii la mine. La fel, băieţii la vin, fetele la bucătărie. Mama şi-a suflecat mânecile: hai să începem să facem plăcintă. Una din fete s-a uitat crunt la ea: 'stai, faci cu amândouă mâinile!? M-am chinuit cu stânga, credeam că aşa e regula'. Am râs atunci şi de fiecare dată când o vedem ne aducem aminte de 'secretul' plăcintei noastre'', povesteşte Ilie Ghergu.
Unele gospodine din comunitatea sârbească nu vor să dezvăluie reţeta plăcintei, spun că o au de la mamă şi bunică, iar dacă le-o cere cineva preferă să le gătească produsul decât să le spună cum se face. Astfel, se amplifică vorba că plăcinta sârbească are secrete de preparare pe care numai cei din comunitatea de sârbi le cunosc.
Sârbii din Târgovişte prepară plăcinta şi la momentele de sărbătoare ale comunităţii, iar cei care vin sunt încântaţi să guste preparatul. Deşi li se spune sârbi, cei din această comunitate sunt de fapt bulgari.
''Cartierul de etnici bulgari Matei Voievod din Târgovişte este cunoscut drept Cartierul Sârbilor. Tuturor bulgarilor refugiaţi în Evul Mediu în sudul României din cauza ocupaţiei otomane li s-au spus sârbi spre a-i feri de expulzare, Bulgaria, la acea vreme, fiind paşalâc turcesc'', se arată pe pagina Asociaţiei Zaedno a Bulgarilor din Târgovişte. AGERPRES/(AS - autor: Cornelia Dumitru, editor: Georgiana Tănăsescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.