Târgu-Jiu, 9 feb /Agerpres/ - Delicatesă culinară, care trezeşte papilele gustative ale iubitorilor de dulciuri deosebite, fin şi cremos, şerbetul este descris drept o artă de gospodinele care îl prepară şi îl servesc cu multă dragoste celor dragi.

Mirela Măţăuanu, o gospodină autentică din comuna Mihăeşti, judeţul Argeş, este specialistă în prepararea dulceţurilor, zacuştilor, siropurilor, ciupercilor murate, dar mai ales în prepararea şerbetului, delicatesă culinară prin care orice gospodină îşi dă examenul atunci când vrea să îi impresioneze până şi pe cei mai mofturoşi copii.

Pe Mirela am întâlnit-o la Târgul de produse naturale, tradiţionale Piaţa Ţărănească, la Târgu-Jiu. Standul ei era doldora de bunătăţi care mai de care mai atractive, cu clienţi curioşi să deguste preparatele deosebite şi cu copii dornici să încerce şerbetul de ciocolată, care este, din spusele gospodinei, preferatul celor mici.

"Şerbetul e o artă. Prima dată când m-am apucat am stricat vreo 30 de kilograme, tot nu-mi ieşea, am luat reţete de pe internet sau din cartea de bucate a mamei mele. Am ajuns la o doamnă în vârstă şi am făcut trei kilograme cu ea, îmi aduc aminte ca astăzi. Mi-a zis că de ce am învăţat atâta carte, ca să ajung să fac şerbet? Până la urmă am reuşit, dar cu ajutorul ei. Am şerbet din zmeură, fructe de pădure, portocale, lămâie, trandafir, afine şi cacao. Zeama fructului se fierbe cu zahăr, se adaugă puţină lămâie şi se freacă timp de vreo 45 de minute manual, cu cât freci mai mult, cu atât se albeşte mai mult. Cel mai mult trebuie să fii atent când fierbe, dacă a trecut timpul de fierbere, nu mai este bun. După ce îl frec, îl pun în borcane, nu se pasteurizează", povesteşte ea.

Mirela a început această afacere în urmă cu cinci ani, după ce a rămas fără loc de muncă. A fost contabilă la o multinaţională din Bucureşti, însă viaţa a învăţat-o că trebuie să te descurci şi altfel. Pentru că oricum era pasionată de prepararea bunătăţilor din cămară, ea a decis să facă din acest lucru o mică afacere.

Fructele, legumele şi zarzavaturile şi le procură din propria gospodărie şi din plantaţiile pe care le deţine, iar ca îngrăşământ foloseşte doar gunoi de grajd.

"Sunt în primul rând un producător de legume şi fructe şi, totodată, un procesator la scară mai mică. Am două solarii de câte 1.000 de metri, vreo 15.500 de metri de plantaţie. În solarii cresc vinete, ardei, roşii, tot ce îmi trebuie pentru zacuscă, cu asta am început prima dată. Mai am culturi de zmeură, de căpşuni. Am început această afacere când am rămas fără loc de muncă acum cinci ani. Făceam şi înainte şi am început prin a creşte. Neavând posibilitate de desfacere, am început să îmbuteliez, pentru că producţia era mare şi se strica. Comercializez produsele în magazine în Braşov şi la diverse târguri. Mi-am vândut maşina ca să încep această afacere, nu e chiar aşa ieftin. E o muncă, aş putea să spună că sunt satisfăcută, dar e şi criza, oamenii nu au bani, trebuie să fii agresiv, să-l pui să guste. Nu am încă certificare bio, durează cam trei ani pentru agricultură, pentru solarii, aşa că mai trebuie să mai aştept. Folosesc doar gunoi de grajd ca şi îngrăşăminte naturale", spune aceasta.

Printre cele mai deosebite dulceţuri preparate de Mirela Măţăuanu se numără cele de ardei iute şi usturoi, care sunt recomandate să fie servite alături de preparate din carne sau din care poţi să prepari cele mai gustoase şi rapide sosuri.

"Am zacuscă de vinete şi de ghebe, pe care le culeg din pădure, din flora spontană, dulceţuri de toate felurile, magiun de prune, gem de măceşe, şerbeturi, siropuri. Mai deosebite sunt dulceţurile de ardei iute şi de usturoi, cea de ardei iute am început să o prepar în urmă cu cinci ani, au venit doi tineri şi mi-au zis că au auzit de dulceaţa de ardei iute, ei au venit cu reţeta, iar eu am făcut câteva schimbări. Orice reţetă o schimbi la un moment dat, că poate e prea dulce, poate e prea acră. Se recomandă să fie servită la orice fel de carne, pentru baiţ cu vin, pentru sosuri, la spaghete, chiar şi la pizza. Dulceaţa de usturoi am făcut-o în această toamnă, am fost la un târg la zilele Clujului şi o tânără m-a întrebat dacă am dulceaţă de usturoi, nu aveam, dar am început să fac. La dulceaţa de usturoi e mai greu să desfaci usturoiul, pentru că are arsenic, se lipeşte de mâini, te şi ustură mâna, e o tehnologie care trebuie căutată de fiecare. Se striveşte usturoiul şi îl fac ca orice dulceaţă, cu sirop, cu zahăr şi lămâie. Se consumă lângă carne albă, lângă ruladă, iar dacă vrei un sos de usturoi rapid, o amesteci cu puţin iaurt", adaugă Mirela.

Mirela are şapte angajate care o ajută în realizarea reţetelor, preparate pe care a învăţat să le gătească după reţete provenite de la părinţi sau din cărţi vechi de reţete.

"O parte dintre reţete le-am învăţat de la părinţi şi înainte în comună exista o fabrică de procesare a legumelor şi fructelor, iar o parte din angajatele mele au lucrat acolo. Am şapte angajate, dar acum sunt în fără plată, pentru că este iarnă şi nu este multă activitate", spune gospodina.

Când vine vorba de siropuri naturale, clienţilor le vine greu să aleagă din multitudinea de licori savuroase: din muguri de brad, muguri de pin, merişor, afine, mentă, soc, vişine, ghimbir, păpădie, salcâm sau mure. Sunt la fel de sănătoase pe cât sunt şi de gustoase. De exemplu, siropul de cătină, un fruct miraculos, conţine o cantitate de vitamina C şi betacaroten de 10 ori mai mare decât citricele. Este benefic pentru tonifiere, regenerare şi vitaminizare generală a organismului, antibiotic, antiinflamator, astringent, anticancerigen şi cicatrizant.

"Am şi o gamă largă de siropuri, de exemplu siropul de cătină, care este foarte bun pentru imunitate, este complex de vitamine, conţine vitamina A, o parte din B-uri, vitaminele C, D, E, K şi fier. Un alt produs este pasta de cătină, pe care o recomand într-o cură de 30 de zile. Se consumă zilnic, dimineaţa, pe nemâncate, o linguriţă din această pastă, fie în shake-uri sau simplă", mai spune Mirela. AGERPRES/ (A - autor: Oana Popescu, editor: Georgiana Tănăsescu)