Bucureşti, 24 dec /Agerpres/ - Este o minune care se întâmplă în fiecare an, Moş Crăciun există, spune actorul Teatrului Nottara Mircea Teodorescu, care de 15 ani coboară, în această perioadă, de pe scenă în mijlocul copiilor, interpretând rolul care îl face cel mai fericit.

Îmbrăcat în costum roşu şi având o barba lungă, albă, ''Moşul'' Mircea Teodorescu vorbeşte, într-un interviu acordat AGERPRES, despre plăcerea cu care interpretează de 15 ani acest personaj. El spune că nu îi este greu să fie credibil, pentru că, în sufletul său, a rămas un copil.

"Este o minune, îmi place să mă transpun în personajul ăsta, îmi place din tot sufletul să fiu Moş Crăciun, să-i văd pe copii cum privesc cu ochii lor sinceri şi cum în spate spun: 'Da, mami, el este Moşul cel adevărat!' Odată mi-a spus un copil: 'Tu eşti mai adevărat decât Moşul!'. Nu ştiu la ce se referea el, dar mi-a plăcut foarte tare asta'', îşi aminteşte Mircea Teodorescu.


AGERPRES: Cum este să devii Moş Crăciun, să laşi scena pentru a coborî lângă copii?

Mircea Teodorescu: Este o minune, este o minune care se întâmplă în fiecare an. Abia aştept sărbătorilor de Crăciun pentru că de mai bine de 15 ani de când băieţii mei erau mititei, erau la grădi, doamna educatoare mi-a zis: "Domnule Teodorescu, haideţi să veniţi să fiţi Moş". De atunci, de 15 ani, abia aştept să vină sărbătorile, am şi 7-8 sau chiar 10 evenimente pe zi, de dimineaţa până seara. Este o minune, îmi place să mă transpun în personajul ăsta, îmi place din tot sufletul să fiu Moş Crăciun, să-i văd pe copii cum privesc cu ochii lor sinceri şi cum în spate spun: "Da, mami, el este Moşul cel adevărat!". Odată mi-a spus un copil: "Tu eşti mai adevărat decât Moşul!". Nu ştiu la ce se referea el, dar mi-a plăcut foarte tare asta.


AGERPRES: Care au fost cadourile cele mai cerute de copii?

Mircea Teodorescu: În funcţie de an, sunt anumite momente când vor inorog cu stea în frunte, când vor tablete, copilaşii mai mari vor telefoane, vor iPhone-uri. Spun: "Moşule, ţi-am scris scrisoarea!". Desfac cadourile şi spun: "Dar nu e ce ţi-am cerut!" şi eu spun: "În dimineaţa Crăciunului vei găsi sub brăduţ cadoul pe care ţi-l doreşti!". Sigur, fetiţele vor păpuşi Barbi, în funcţie de fiecare an, ce se poartă în anul acela. Dacă se poartă aurora, dacă se poartă păpuşa Jasmine, ele vor cu toate păpuşa Jasmine. Anul acesta mi-au cerut foarte multe Elsa şi Anna, pentru că este filmul acesta "Frozen" ("Regatul de gheaţă") foarte la modă şi toate vor să fie Elsa, toate vor să cânte ca şi Anna - "Do you want to build the Snowman". Sunt minunaţi!


AGERPRES: Este greu să fii un Moş Crăciun credibil pentru copii?

Mircea Teodorescu: Pentru mine este foarte simplu pentru că sunt un copil, eu în sufletul meu sunt un copil. Copiii mei au crescut şi acum s-au schimbat un pic rolurile: eu sunt copilul în casă, eu am rămas acelaşi tată care se juca cu copilaşii şi am rămas copil. Copilul din mine este aici, este tot timpul prezent şi mă duc acolo, într-un fel, la nivelul lor. Partea de copil din ei se conectează cu partea copilului din mine şi creăm o chestie foarte frumoasă, îi fac să creadă, pleacă bucurându-se, se întorc şi se mai uită o dată, le mai fac cu mâna încă o dată. Este totul real şi adevărat, pentru că Moş Crăciun există!


AGERPRES: Revenind la actorul Mircea Teodorescu, pe scenă care este rolul care vă place cel mai mult?

Mircea Teodorescu: Rolul care îmi place cel mai mult încă îl aştept să vină. Joc la Nottara rolul Verges din "Mult zgomot pentru nimic", mai am un rolişor în piesa lui Mazilu, "Mobilă şi durere". Rolul cel mare încă îl aştept. Aş vrea să joc Othello, îl aştept pe Othello, îl aştept să vină. Aş vrea să fac multe, dar deocamdată fac Moş Crăciun cu plete dalbe. Aştept şi rolurile cele mari.


AGERPRES: Aţi avut roluri atât în film, cât şi pe scena de teatru. Unde este mai greu?

Mircea Teodorescu: Este mai simplu la film. Filmul este mai simplu pentru că acolo relaţia cu camera este foarte frumoasă. Camera îţi surprinde doar elemente de detaliu şi mi se pare mai frumos. Partea de film este mult mai interesantă. Teatrul este o minune, dar partea cu filmul este specială.


AGERPRES: Care a fost cel mai greu rol pe care l-aţi jucat?

Mircea Teodorescu: Cel mai greu rol jucat de mine... niciun rol n-aş spune că este greu, fiindcă fiecare rol îl iei de la început, îl desfaci, îi vezi toate faţetele. Este ca un diamant neşlefuit şi tu încerci să-i dai culoare fiecărei faţete. Cine eşti, ce vrei, de ce intri în scenă, de ce ai apărut acolo, ce vrei să faci, cum se întâmplă lucrurile, şi dacă răspunzi la aceste întrebări, cine eşti, ce cauţi acolo, de unde vii, totul se rezolvă. În mintea ta sunt lucrurile rezolvate vizavi de personaj, în faţa publicului sau în faţa camerei totul este simplu, rămâne doar partea aia profundă din tine, partea autentică, şi atunci ai scos exact ce trebuie.


AGERPRES: Care ar fi rolul pe care vi l-aţi dori cel mai mult?

Mircea Teodorescu: Îmi doresc foarte tare să joc Othello. Îl visez şi sper că într-o zi o să-l joc.


AGERPRES: Copiii dumneavoastră sunt atraşi de o carieră artistică?

Mircea Teodorescu: Băiatul meu, Liviu, cântă. Este artist, a fost la Vocea României acum vreo trei ani, a jucat în "Pariu cu viaţa", filmul de la Pro, acum este la Marius Moga în studio, cântă, a scos câteva melodii. A făcut şi el cursuri de teatru. Este foarte pasionat de ceea ce face. Cel mic este clasa a XII-a la Şincai. Este un băiat foarte talentat care iubeşte matematica, are elevi de clasa a V-a, a VI-a şi a VII-a pe care îi pregăteşte şi e un profesor grozav. Deci în casă am un artist, în zona clasică a artei, şi un artist în zona matematicii. Amândoi sunt grozavi în ceea ce fac. Şi-au descoperit vocaţia, le place, fac din suflet, fac ceea ce simt, ceea ce este minunat.


AGERPRES: Suntem la final de an 2014 şi peste puţin timp începe 2015. Ce doriţi să vă aducă anul viitor?

Mircea Teodorescu: Îmi doresc să fiu fericit. Îmi doresc foarte tare să fiu fericit. În fiecare zi fac totul pentru asta. Cel puţin o oră pe zi mă gândesc la mine, mă analizez, mă studiez. În momentul în care apare ceva, în care am o stare de disconfort, mă întreb: "De ce?" şi încerc să revin la starea de fericire, încerc să revin la starea de bucurie şi încerc să trăiesc în prezent. Încerc să fiu omul prezentului lăsând trecutul şi viitorul acolo unde sunt, pentru că tot ce există cu adevărat este clipa prezentă. Momentul ăsta este cel mai important. Pentru vulturul care zboară şi pentru ursul care este în pădure nu există trecut şi viitor, ei trăiesc doar în prezent. De aceea le recomand tuturor să descopere această putere a prezentului pe care eu cred că am descoperit-o şi mă simt foarte bine trăind în prezent şi fiind eu aşa cum sunt. AGERPRES/(AS - autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu)