Londra, 10 oct /Agerpres/ - Celebrul filosof şi matematician francez René Descartes (1596 - 1650) avea un osteom de circa 5,4 centimetri pătraţi într-un sinus al feţei, o tumoră formată din ţesut osos, benignă, care nu a avut nicio legătură cu decesul său, potrivit cercetătorilor, relatează AFP.

O scanare a craniului său a fost efectuată recent de o echipă condusă de specialistul francez în enigme medico-istorice Philippe Charlier, care a adăugat astfel numele lui Descartes pe lista 'pacienţilor' săi celebri, după Richard Inimă de Leu, Agnes Sorel ori Diane de Poitiers. Diagnosticul său retrospectiv este de 'osteom gigant'.

Rezultatele acestor cercetări sunt publicate vineri în revista medicală britanică The Lancet.

Craniul celui care a scris 'Discours de la méthode' (Discurs asupra metodei) şi 'Méditations métaphysiques' (Meditaţii metafizice) este păstrat din 1821 la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris.

'Este bine identificat, trasabilitatea sa este cunoscută', a afirmat Dr. Charlier (UFR des Sciences de la Santé, Montigny-le-Bretonneux, Franţa), pentru AFP.

Imaginea scanată 'arată o masă densă radioopacă de 3 cm pe 1,8 cm în sinusul etmoidal drept', spun oamenii de ştiinţă într-un scurt articol.

Numai în 10% dintre cazurile de osteom gigant apar simptome, care pot include obstrucţie nazală, disfuncţii ale sinusurilor (congestie, exces de mucus, modificări ale simţului mirosului), sângerări ale nasului, dureri faciale, dureri de cap, tulburări de vedere.

Niciunul dintre aceste simptome nu a fost descris de biografii lui René Descartes, cu excepţia unui posibil episod izolat de migrenă cu aură, în noaptea de 10 noiembrie 1619 - halucinaţii vizuale şi auditive apărute brusc.

Referitor la posibila origine a unui osteom gigant, articolul menţionează o malformaţie sau consecinţa unui traumatism sau a unei inflamaţii cronice.

În orice caz, potrivit specialiştilor, este foarte puţin probabil ca această tumoră să fi avut vreun rol în moartea filosofului. Descartes a decedat la 54 de ani din cauza unei pneumonii, la 11 februarie 1650, la Stockholm, în Suedia, unde a şi fost înmormântat.

În 1666, Franţa a recuperat rămăşiţele lui pământeşti, cu excepţia craniului, sustras de un gardian suedez supărat că Suedia era complet privată de 'rămăşiţele pământeşti ale unei persoane atât de celebre'. Dispariţia craniului a fost constatată abia în 1818, cu ocazia înhumării în Biserica Saint-Germain-des-Prés. Craniul a fost răscumpărat şi a fost predat Academiei de Ştiinţe în 1821.

Cazul lui Descartes 'este bine documentat', există portrete, descrieri medicale, se cunosc circumstanţele morţii lui, a spus medicul legist Philippe Charlier.

Anul trecut, Dr. Charlier a stabilit că Robespierre, figură controversată a Revoluţiei Franceze, suferea de sarcoidoză difuză, maladie care ar fi putut explica 'epuizarea' din ultima parte a vieţii acestuia.AGERPRES/(AS - autor: Pepa Siţa, editor: Mariana Ionescu)