Aproape că nu ne putem imagina o zi în care să nu folosim computerul, care a devenit parte din existenţa noastră. Implicit, zilnic folosim şi mouse-ul, element indispensabil oricărui computer. Puţină lume ştie cum a apărut mouse-ul, care e istoria lui şi cum a evoluat până în prezent.
Ideea unui dispozitiv care să urmărească mişcările mâinii a apărut încă din 1952, primul aparat de acest tip fiind inventat de Tom Cranston, Fred Longstaff şi Kenyon Taylor, fiind un proiect secret al Marinei canadiene, folosit într-un sistem complicat ce adună date despre poziţia navelor.
Inventatorul mouse-ului pentru computer este Douglas Engelbart, care a construit un prototip la 9 decembrie 1963, exact în urmă cu 50 de ani, ajutat de colegul său de la Institutul de Cercetare Stanford, Bill English. Invenţia era parte dintr-un proiect amplu derulat de Engelbart, menit a îmbunătăţi intelectul uman.
Primul mouse din istorie, folosit de Engelbart, era o simplă cutie de lemn rudimentară, dedesubtul căreia se găsea o rolă, capabilă să ruleze pe masă. În interior, se afla un mic angrenaj căruia rola îi transmitea mişcările sale, iar de aici semnalul mecanic se transforma în semnale electrice.
Mouse-ul l-a ajutat pe Engelbart să demonstreze modul în care fişierele text puteau fi unite, decupate, copiate şi replicate, precum şi noi metode de utilizare a reţelelor de computere. Inventatorul Engelbart a primit brevetul US3541541 la 7 ani după ce a creat mouse-ul.
Denumirea de mouse (şoarece) i-a fost dată din cauza firului plasat în spatele dispozitivului, ce semăna cu o codiţă. În gramatica noastră, a fost introdus termenul românizat "maus", dar francezii îi spun "souris", exprimând şoricelul pe limba lor, ruşii l-au tradus şi ei, scriindu-l în alfabetul lor, evident cu aceeaşi semnificaţie, germanii au avantajul că termenul seamănă cu cel englez şi îl numesc "Maus", spaniolii îi spun "raton", iar italienii folosesc termenul original din engleză.
Primul mouse modern, cu bilă, a fost inventat de Bill English, în 1972, în timp ce lucra pentru Xerox PARC (Palo Alto Research Center) şi a fost utilizat pentru prima dată pentru computerul Xerox Alto, în 1973, primul ce dispunea de o interfaţă grafică.
Mouse-ul mecanic are o singură bilă ce se poate roti în orice direcţie. El a fost imediat comercializat pentru sistemele personale din anii '80 şi '90 ce purtau numele Xerox Alto. Sistemul de detectare a mişcării acestuia este bazat pe o bilă şi două roţi dinţate separate, dispuse la 90 de grade.
Design-ul câştigător de mouse a fost inventat la Şcoala Politehnică Federală din Lausanne, inspirat de profesorul Jean-Daniel Nicoud şi fabricat de inginerul Andre Guignard. Noul mouse avea o singură bilă de cauciuc şi trei butoane. În 1985, Rene Sommer a adăugat un microprocesor, o componentă esenţială.
Primele modele de mouse optic au apărut tot în anii '80, unul fiind inventat de Steve Kirsch, de la MIT, şi Mouse Systems Corporation. Acesta folosea un led şi un senzor ce detecta liniile tipărite pe o suprafaţă metalică specială.
Un alt model a fost inventat de Richard F. Lyon şi vândut de Xerox. Acesta folosea un senzor pentru lumină vizibilă, ce urmărea punctele luminoase pe un câmp negru, tipărit pe hârtie.
Mouse-ul optic este probabil cel mai utilizat mouse care se regăseşte şi azi pe multe dintre birourile noastre. De această dată lucrurile sunt schimbate, mouse-ul nu mai are nimic care să se rotească, mişte sau alunece în el, deoarece foloseşte o diodă emiţătoare şi o fotodiodă care detectează mişcarea mouse-ului. Pentru primele mouse-uri optice era nevoie de un mouse pad pentru ca fotodioda să poată detecta mişcarea acestuia, deoarece mouse-ul optic nu mergea bine pe suprafeţe transparente sau pe cele care reflectau lumina emisă de diodă. Odată ce mouse-ul optic a evoluat, a fost introdus un sistem de circuite integrate care procesează imaginile primite de la fotodiodă direct în mouse, astfel poate fi utilizat pe mai multe tipuri de suprafeţe şi nu mai este nevoie de un mouse pad. Imediat după ce acest pas a fost făcut, mouse-urile optice au fost comercializate în masă. Cele din prezent folosesc un led ce proiectează o lumină de culoare roşie pe suprafaţa pe care este aşezat mouse-ul, iar cu ajutorul unui senzor optic primeşte imagini succesive (una după alta) astfel devenind mult mai performant.
Mouse-ul cu laser, ce foloseşte raze infraroşii în locul ledului, a fost livrat, pentru prima dată, de Sun Microsystem, cu serverele Sun SPARCstation. Au început să fie disponibile pentru consumatori de abia în 2004, când Logitech, în colaborare cu Agilent Technologies, a lansat MX 1000. Spre deosebire de cel cu led, mouse-ul cu laser are o rezoluţie mult mai mare, fiind mult mai exact.
E cel mai performant mouse de până acum şi îndrăgit de pasionaţii de shootere (jocuri cu împuşcături), acolo unde precizia este esenţială.
În prezent foarte folosit este mouse-ul wireless, care este foarte performant şi comod de utilizat.
Există mouse-uri special concepute pentru persoanele cu dizabilităţi, ce nu pot utiliza un mouse obişnuit. Mouse-ul cameră are mărimea unei camere web şi arată aproximativ ca aceasta. Acest tip de cameră urmăreşte un punct selectat de pe capul unei persoane, atunci când persoana mişcă din cap este mişcat şi cursorul pe ecran.
Mouse-ul de picior este folosit de persoanele care nu îşi pot folosi capul sau mâinile şi este comandat cu ajutorul piciorului. Trackball-ul este un dispozitiv asemănător mouse-ului cu bilă, dar la care utilizatorul mişcă bila cu ajutorul mâinii, care la rândul său mişcă cursorul.
Un alt model este mouse-ul vertical, cu un design ergonomic.
Logitech, cel mai mare producător de mouse-uri şi tastaturi din lume a vândut peste 500 de milioane de mouse-uri în ultimii 20 de ani.
În prezent, utilul mouse are o competiţie serioasă: laptopurile, care pot fi folosite fără mouse. În ultimii ani au apărut calculatoare şi alte dispozitive moderne (de ex. telefoane mobile de tip smartphone), la care funcţiile mouse-ului (sau şi ale tastelor sau tastaturii) sunt complet înlocuite prin proprietăţile tactile ale ecranului (monitorului) ataşat. În acest caz, în loc de a mânui mouse-ul sau a apăsa pe taste, utilizatorul atinge ecranul cu unul sau mai multe degete, executând anumite mişcări pentru a declanşa diverse acţiuni.
Un cercetător de la Gartner Research e de părere că în următorii 5 ani, ''şoarecele'' ... va fi istorie. Declaraţia celor de la Garner Research a fost primită cu surprindere la nivel mondial. Pentru Steve Prentice, un specialist citat de BBC, declaraţia este însă pertinentă. Un eventual declin s-ar explica prin apariţia de noi accesorii capabile să recunoască gesturile.
Consolele Nintendo, spre exemplu, au început să dezvolte ecranele tactile, iar utilizatorii îşi pierd treptat gustul pentru click.
''De pildă, în locul telecomenzilor tradiţionale, Panasonic utilizează ... direct mâna'', spune Steve Prentice, care precizează că Sony şi Canon utilizează tehnici similare. AGERPRES/(Documentare -- Marina Bădulescu, editor: Antonia Niţă)