Academia Suedeză, a cărei reputaţie a fost pătată de scandalul #MeToo, a decis vineri să nu atribuie în acest an premiul Nobel pentru literatură, declanşând o undă de şoc în universul literar mondial. Cu această ocazie, jurnaliştii de la AFP au alcătuit o listă cu cinci lucruri mai puţin cunoscute despre premiul Nobel pentru literatură şi instituţia care îl atribuie, Academia Suedeză.

Cel mai bine plătit premiu

Academia Suedeză decernează 16 premii, iar cel mai cunoscut şi mai bine plătit dintre ele (9 milioane de coroane suedeze, echivalentul a 850.000 de euro) este premiul Nobel pentru literatură. În testamentul lui, inventatorul Alfred Nobel a încredinţat instituţiei suedeze misiunea de a recompensa în fiecare an "autorul celei mai remarcabile opere literare, de inspiraţie idealistă". Din 1901, între patru şi cinci membri ai Academiei Suedeze - dintr-un total de 18 -, aleşi pentru un mandat de trei ani, au sarcina de a primi şi a discuta propunerile de nominalizare, înainte de a prezenta în faţa tuturor academicienilor lista finală a scriitorilor nominalizaţi la acest premiu.

Propunerile sunt apoi discutate de toţi membrii academiei, înainte de un vot prin care laureatul este ales cu majoritate absolută.

350 de propuneri pe an

Arhivele Academiei Suedeze conţin un număr impresionant de scrisori primite de la nume mari ale literaturii şi din partea editorilor, care solicită subtil sau mai puţin subtil atenţia academicienilor de la Stockholm.

În fiecare an, instituţia primeşte aproximativ 350 de propuneri scrise de candidatură, provenind de la foşti laureaţi, academicieni, organizaţii şi profesionişti din universul literar şi al lingvisticii. Fiecare scrisoare laudă atuurile favoritului său, cu riscul de a conţine uneori anumite "ofrande" în atenţia academicienilor, devenind astfel un "cadou" care nu este apreciat de destinatari.

Pentru a fi valabile, candidaturile trebuie să fie reînnoite în fiecare an şi să fie depuse înainte de data de 1 februarie. Candidaţii trebuie să fie în viaţă şi - în principiu - să fi publicat un volum în anul în curs.

Şapte ani goi, cinci amânări şi un refuz

Palmaresul Nobelului pentru literatură conţine 114 laureaţi. Lista câştigătorilor, ce are la bază 110 ceremonii de atribuire, conţine patru ediţii cu câte doi laureaţi.

Premiul Nobel pentru literatură a fost însă şi refuzat o dată, în 1964. Filosoful francez Jean-Paul Sartre a refuzat premiul, marcând astfel o decizie inedită şi, mai ales, neprevăzută în testamentul industriaşului Alfred Nobel. Sartre a rămas până în prezent singurul laureat care nu a încasat banii acordaţi odată cu atribuirea premiului Nobel.

În 1958, Boris Pasternak a fost obligat să refueze premiul, la presiunea guvernului sovietic.

De asemenea, Nobelul pentru literatură nu a fost decernat în şapte ani după ce a fost înfiinţat în 1901, în principal în anii marcaţi de războaiele mondiale: în 1914 şi 1918, în 1935, apoi 1940, 1941, 1942 şi 1943.

Înainte de edişia din 2018, atribuirea celei mai prestios premiu literar din lume a fost amânată de cinci ori.

În 1949, când s-a produs cea mai recentă amânare, Academia Suedeză a decis să amâne ceremonia de anunţare a laureatului invocând faptul că în acel an "niciuna dintre candidaturi nu răspundea criteriilor enunţate în testamentul lui Alfred Nobel". Un an mai târziu, scriitorul american William Faulkner a primit premiul pentru 1949.

Conform statutului instituţiei suedeze, premiul poate fi "rezervat" până în anul următor.

Literatura franceză, în avanposturi

În clasamentul pe ţări, Franţa se află în frunte, având cel mai mare număr de laureaţi (15), inclusiv cel al primei ediţii din 1901, când scriitorul recompensat a fost Sully Prudhomme.

Urmează în acest clasament Statele Unite şi Marea Britanie, fiecare cu 12 trofee.

În schimb, limba lui Moliere a fost detronată de cea a lui Shakespeare - 29 de scriitori anglofoni au fost recompensaţi de la înfiinţarea acestui premiu.

Scandalul Salman Rushdie

În numele "independenţei literaturii", academicienii suedezi s-au abţinut să ia poziţie în scandalul Salman Rushdie din 1989 - autorul britanic de origine indiană al "Versetelor satanice" a fost criticat şi ameninţat cu moartea de către islamişti -, oscilând între o susţinere fermă a scriitorului şi statutul lor de garanţi ai neutralităţii cenaclului literar.

Trei membri ai Academiei Suedeze, indignaţi de tăcerea instituţiei în această privinţă, au părăsit forul cultural, fără să poată însă să demisioneze.

A fost nevoie de aproape trei decenii pentru ca Academia Suedeză să denunţe, în 2016, celebra fatwa care îl vizează pe Salman Rushdie. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)