Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Bucureşti, 31 mai /Agerpres/ - Poliţiştii de la vama Stamora-Moraviţa, vizaţi de percheziţiile efectuate marţi de procurorii DIICOT, protejau contrabandişti "de anvergură", care aduceau ţigări în ţară cu tirul, primind în schimb bani ca mită în mai multe locaţii din Serbia, au declarat surse judiciare pentru AGERPRES.

Din documentele procurorilor reiese că, după acţiunile de amploare ale DNA din anul 2010, la nivelul punctelor de trecere a frontierei de la graniţele de vest şi est, s-a constatat treptat o schimbare esenţială în modul de operare al contrabandiştilor şi poliţiştilor de la frontieră.

Din cercetările efectuate de DIICOT, contrabandiştii din zona Stamora-Moraviţa acţionează pe două paliere.

O primă categorie este formată din grupări care activează pe plan local, ai căror membri au roluri bine definite: unii se ocupă cu transportul ţigărilor, alţii le depozitează, iar alţii au rolul de distribuţie către clienţii finali. Aceste grupări acţionează sub coordonarea unei persoane sau a unui număr restrâns de persoane, cu preponderenţă în zona pieţelor agro-alimentare din Timişoara (Iosefin, Badea Cârţan), unde îşi împart zona de comercializare şi aprovizionează şi micii distribuitori din localităţile limitrofe, magazinele de cartier.

De regulă, membrii şi liderii acestor grupări nu au legături de "afaceri" directe cu sursele de furnizare din fostul spaţiu iugoslav (Serbia, Macedonia, Muntenegru). De aceea, în vederea aprovizionării cu ţigări, aceste grupări păstrează legătura, prin intermediul liderilor, cu contrabandiştii din a doua categorie.

A doua categorie o constituie contrabandiştii "de anvergură". Aceştia sunt contrabandişti cu "state" vechi, care au ajuns să relaţioneze cu grupările zonale de distribuţie, fără a se mai implica în mod direct în activităţile de comercializare finală către clienţi.

În aceste condiţii, cercetările penale ajung cu dificultate la această categorie de contrabandişti, fapt ce le-a permis să îşi consolideze în timp poziţia pe piaţă, îşi permit avansarea unor sume mari de bani şi, cel mai important, au dezvoltat un sistem propriu de conexiuni, atât în rândul surselor de aprovizionare din spaţiul fost iugoslav, cât şi în cadrul instituţiilor din sistemul judiciar, în special al poliţiei de frontieră, ai căror membri, prin corupere şi cointeresare, le asigură protecţie.

Anterior acţiunilor de amploare ale DNA din 2010, modul de operare al poliţiştilor era oarecum "la vedere", iar banii daţi de contrabandişti se realizau direct în punctul de trecere a frontierei, în funcţie de cantitatea de ţigări transportată. Traficantul era întrebat ce cantitate de ţigări deţinea ilegal, pentru a determina, în acest mod, suma de bani pe care trebuia să o primească funcţionarul cu titlu de mită, regula fiind ca poliţistul sau vameşul să primească 50 euro pentru fiecare bax de ţigări sau un euro pentru fiecare cartuş de ţigări. Sumele de bani colectate erau împărţite apoi, în mod egal, la sfârşitul programului de lucru, între şeful de tură al vameşilor şi şeful de tură sau de grupă al poliţiştilor, care le redistribuiau subordonaţilor.

Ulterior, s-a constatat o schimbare fundamentală atât în modul de operare al traficanţilor, cât şi în modul de acţiune al poliţiştilor din vama Stamora-Moraviţa.

Astfel, în prezent, pare să se fi renunţat la tranzitarea zilnică a frontierei, în mod repetat, cu autoturisme personale în care să fie transportate ţigări, din cauza riscului crescut de deconspirare şi a suspiciunilor pe care le poate ridica un autoturism care este înregistrat zilnic cu mai multe intrări şi ieşiri din ţară. Drept urmare, traficanţii s-au orientat către alte modalităţi, dintre care două tipare sunt mai clar definite.

O primă modalitate constă în aceea că traficanţii "de anvergură", care îşi permit avansarea unor mari sume de bani, au optat pentru efectuarea unui număr cât mai mic de transporturi, la intervale mai mari de timp, introducând în ţară mari cantităţi de ţigări (fiind folosite fie mai multe autoturisme deodată, fie autoturisme de gabarit, inclusiv tiruri). Pentru succesul unei astfel de operaţiuni, se acţionează doar în colaborare cu un număr redus de poliţişti, aflaţi de mult în anturajul grupării (de regulă, poliţişti cu vechime care nu au fost inculpaţi în dosarele anterioare).

Ulterior, se aşteaptă ca respectivii poliţişti să intre în tură, în posturile "cheie" (de la intrare în ţară pentru tiruri sau autoturisme), aceştia dau "undă verde" operaţiunii, moment în care se pune în mişcare angrenajul de transport al contrabandiştilor. Pentru conspirarea totală a acţiunii, nici sumele de bani aferente protecţiei asigurate de poliţişti nu mai sunt remise în punctul de trecere a frontierei, la momentul transportului, ci la o dată ulterioară, când traficantul şi poliţistul se întâlnesc în diferite locaţii, de multe ori în străinătate (în special în Serbia).

A doua modalitate de contrabandă constă în tranzitarea frontierei, pedestru, de către persoane fizice, care nu trebuie supuse unui control amănunţit ca în cazul autoturismelor şi care introduc astfel în ţară cantităţi reduse de ţigări (de ordinul câtorva cartuşe), făcând însă multiple deplasări de acest tip.

Ulterior, ţigările sunt depozitate în anumite locaţii de pe raza localităţii Moraviţa, de unde sunt distribuite apoi în cantităţi mai mari către comercianţii de pe piaţa neagră. Majoritatea poliţiştilor de frontieră asigură protecţia uneia sau mai multor persoane care acţionează în acest mod, astfel încât, cu timpul, s-au structurat grupuri de contrabandişti, care tranzitează frontiera pe tura de serviciu unde şi-au dezvoltat palierul de protecţie.

Pe parcursul cercetărilor efectuate de DIICOT s-a stabilit că aceste persoane acţionează identic şi conform unei practici îndelung stabilite, astfel încât contrabandiştii nu mai au nici măcar nevoie de explicaţii prealabile cu poliţiştii, la momentul în care tranzitează frontiera. Aceste persoane obişnuiesc să introducă în ţară, la fiecare trecere a frontierei, între 2-15 cartuşe, ascunse sub vestimentaţie sau genţi la purtător. Trecerile erau practic o cutumă pe fiecare tură de serviciu, existând şi mai multe treceri în aceeaşi zi pentru fiecare persoană în parte.

Anchetatorii susţin că sprijinirea acestor contrabandişti de către poliţiştii de frontieră era necondiţionată. Pe de o parte, aceste persoane erau de fiecare dată lăsate să treacă fără nicio formalitate. Pe de altă parte, poliţiştii se preocupau ca respectivii contrabandişti să nu fie depistaţi de organele de control care se mai deplasau uneori în zona vămii. AGERPRES/(AS - autor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin)

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – [email protected].

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.