COD GALBEN: 18-11-2019 Intre 06:00 si 12:00 se va semnala intensificări ale vântului ce vor atinge la rafală 65...75 km/h, iar la peste 1800 metri rafalele vor atinge 90 - 100 km/h in Județul Braşov, Județul Sibiu, Județul Sibiu; COD GALBEN: 18-11-2019 Intre 06:00 si 12:00 se va semnala intensificări temporare ale vântului ce vor atinge la rafală 90-100 km/h in Județul Gorj, Județul Vâlcea; COD GALBEN: 18-11-2019 Intre 06:00 si 12:00 se va semnala intensificări temporare ale vântului, cu viteze la rafală care vor atinge local 55...65 km/h și izolat 80 km/h, iar la peste 1800 m în județele Hunedoara și Caraș-Severin, vor fi rafale de 90...100 km/h in Județul Caraş-Severin, Județul Timiş, Județul Hunedoara; COD GALBEN: 18-11-2019 Intre 06:00 si 12:00 se va semnala intensificări ale vântului, temporar cu viteze la rafală de 90...110 km/h in Județul Argeş, Județul Prahova, Județul Dâmboviţa; COD GALBEN: 18-11-2019 Intre 04:00 si 10:00 se va semnala ceață care determină reducerea vizibilității local sub 200 m și izolat sub 50 m in Județul Harghita;

Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Există chestiuni mai importante de rezolvat cu prioritate.

Este uşor de imaginat un scenariu de sfârşit de lume cu un al Treilea Război Mondial în care China şi SUA sunt principalii beligeranţi. China alocă forţelor sale armate resurse tot mai însemnate şi militarizează Marea Chinei de Sud. Scopul nu este de a face din Scarborough Shoal (un grup de mici insule disputate de mai multe ţări în Marea Chinei de Sud n.red) o Sudetenland (regiunea Sudeţilor) a secolului al XXI-lea, ci de a găsi punctele slabe ale alianţei regionale de securitate conduse de SUA. Principalul răspuns al SUA a fost deocamdată unul economic. Pe lângă operaţiunile denumite ”Libertatea de Navigaţie” (prezenţa navelor americane în zona acelor insule disputate, unde China a amplasat instalaţii militare n.red), strategia americană a evoluat către lovirea Chinei acolo unde o doare cel mai mult - câştigurile din comerţ. Dacă istoria este un reper, acesta ar putea fi un punct fără întoarcere. La urma urmei, embargoul petrolier american a fost cel care a determinat Japonia să considere în anul 1941 că războiul este singura opţiune de a trata cu SUA. Comerţul rămâne fundamentul economiei chineze, iar posteritatea ar putea într-o zi să-şi amintească cum taxele vamale americane au fost prima salvă a unui conflict mult mai larg.

Dar această atenţie reciprocă eclipsează adevărul, acela că singurul curs de coliziune pe care se află China şi Statele Unite este acela cu ele înseşi. Inegalitatea bogăţiei şi a veniturilor a atins în ambele ţări niveluri astronomice şi nu sunt semne că această situaţie s-ar putea schimba. De asemenea, instituţiile politice din ambele ţări se luptă să facă faţă problemelor cu care se confruntă cetăţenii lor. China şi SUA ar putea în final să devină competitori strategici, dar deocamdată aceste două ţări au de rezolvat la ele acasă probleme mult mai presante.

China

China este o contradicţie. Ea reprezintă a doua cea mai mare economie a lumii, dar 550 de milioane de oameni din China încă trăiesc cu mai puţin de 5,5 dolari pe zi. Provinciile ei de coastă şi oraşele strălucesc datorită celei mai evoluate infrastructuri pe care tehnologia secolului al XXI-lea o are de oferit, în timp multe dintre provinciile ei interioare sunt rămase cu adevărat în Lumea a Treia. China se autodescrie drept o apărătoare a mediului înconjurător şi o susţinătoare a regimului comercial global, în timp ce situaţia ei este jalnică la capitolul respectării drepturilor omului şi practicile sale comerciale sunt departe de a fi echitabile. Este la fel de uşor de imaginat China devenind putere mondială cum este de imaginat un colaps ruşinos al Chinei într-o multitudine de state ireconciliabile. Aceasta este o parte a ceea ce face China să fie atât de greu de înţeles. (...)

China a devenit pe ansamblu imens de bogată şi suficient de puternică. Dar, aşa cum este cazul adesea, preţul plătit de China pentru bogăţie este inegalitatea socială. Datele economice sunt extrem de dificil de interpretat în China, însă un studiu recent al Universităţii din Beijing a arătat că, în anul 2014, unui procent de 25% din populaţia chineză îi revenea doar 1% din avuţia ţării. La cealaltă extremă, 1% din populaţie deţinea 33% din avuţia Chinei. Inegalitatea veniturilor a crescut de asemenea substanţial. Conform unui studiu al Biroului Naţional de Cercetări Economice, un procent de 10% din salariaţii chinezi primesc 40% din venitul naţional brut. Potrivit oricărui indicator din anul 1978, China era atunci o ţară săracă şi în acelaşi timp una dintre ţările cele mai egalitare economic. Acum China este o ţară bogată şi totodată una dintre cele mai elitiste economic.

Creşterea economică cea mai substanţială - şi odată cu ea creşterea inegalităţilor - a venit după anul 1978, atunci când China s-a reformat şi şi-a deschis economia către lume. Guvernul condus de Deng Xiaoping a estimat că China poate face faţă presiunilor capitalismului asupra sistemului chinez - şi probabil a estimat de asemenea că infuzia de bogăţie este necesară pentru a scoate China din înapoiere. În final, Deng a avut dreptate. China s-a îmbogăţit imens, scoţând sute de milioane de oameni din sărăcie. Politicile lui Deng şi convenţiile politice create după Mao au constituit o mini-revoluţie politică în interiorul Chinei, unul din efecte fiind o învrăjbire internă semnificativă, Piaţa Tiananmen fiind exemplul cel mai dramatic.

China a mai ajuns într-un astfel de moment. Când Xi Jinping a preluat puterea în anul 2013, el a moştenit un sistem care pe cât era de bogat pe atât era de corupt. Problema era că China nu îşi mai putea susţine ratele nefireşti de creştere economică - devenea ceva tot mai costisitor şi companiile străine găseau alte locuri mai ieftine şi mai avantajoase pentru afacerile lor. Mai mult, flagelul inegalităţii începea să destrame ţesutul societăţii chineze. Economia Chinei avea nevoie de restructurare. Pentru cetăţenii ei era nevoie ca ideologia să fie compatibilă cu schimbările ce aveau să urmeze. Iar Xi avea nevoie de mai multă putere decât putea sistemul să-i ofere. Prin urmare, Xi şi-a epurat rivalii şi şi-a construit timp de cinci ani un cult al personalităţii care este menţinut în continuare. El a reuşit deocamdată, însă este abia la începutul unui proces care a creat deja în societatea chineză facţiuni nemulţumite, începând cu veteranii armatei şi până la elitele din zonele de coastă.

 Statele Unite

Statele Unite reprezintă la rândul lor o contradicţie. Economia americană este de departe cea mai mare din lume - şi totuşi peste 43 de milioane de americani trăiesc în sărăcie. Cea mai puternică democraţie liberală a lumii a cunoscut din anul 2009 un număr de 288 de atacuri armate în şcoli, iar dependenţa de droguri ajunsă la cote alarmante a ucis peste 64.000 de oameni în anul 2016 (datele pentru 2017 încă nu sunt disponibile) şi, potrivit U.S. Council of Economic Advisers, a costat ţara peste 500 de miliarde de dolari. SUA sunt una dintre cele mai libere ţări ale lumii în ceea ce priveşte drepturile individuale, dar procentul populaţiei aflate în închisoare este mai mare decât cel al oricărei alte ţări - mult mai mare decât cel al Chinei sau Rusiei. Politica externă americană este de asemenea incoerentă. Statele Unite încearcă să-şi reducă angajamentele externe, în timp ce atât adversarii strategici ai SUA cât şi partenerii săi vorbesc despre apariţia unei lumi multipolare - şi în eventualitatea izbucnirii unei crize prima întrebare care vine este ce vor face SUA şi cât de repede vor reacţiona. (...)

Inegalitatea veniturilor şi a bogăţiei a atins cote uimitoare. Unui procent de 10% din populaţie îi revine jumătate din totalul venitului brut obţinut la nivel naţional. În nicio perioadă din istoria SUA nu s-a înregistrat un asemenea decalaj, nici măcar în momentul de vârf al Marii Depresiuni. (...)

Dar probabil cel mai tulburător lucru este că, în pofida acestor date de rău augur, în mod sfidător americanii cheltuiesc tot mai mult. Volumul creditelor private îl depăşeşte acum pe cel din timpul crizei financiare din anul 2008 şi datoriile acumulate de către debitorii persoane fizice sunt aproape de vârful din 2008. Infracţiunile cu carduri de credit sunt în creştere, în timp ce datoriile pentru creditele contractate de studenţi au crescut cu aproape un trilion de dolari din anul 2008. Conform unui raport al Reuters publicat marţi, 60% dintre americanii cu venituri mici şi-au crescut cheltuielile de consum, iar aceia foarte puţini ale căror venituri şi salarii au stagnat se îndatorează tot mai mult prin creditele de consum.

La fel ca în China, instituţiile politice americane se luptă să se adapteze noilor vremuri. Prerogativa declarării războiului revine în mod normal Congresului. Dar Congresul american nu a mai declarat un război din anul 1941 şi totuşi de atunci SUA au participat la numeroase războaie. Administraţia Trump a reuşit să-şi consolideze controlul asupra politicii comerciale americane, invocând legi din anii '70 care acordă preşedintelui puteri extraordinare de a adopta taxe vamale pentru a apăra securitatea naţională. Şi aici Congresul pare că a abdicat de la responsabilităţile sale. Capacitatea legislativului de a controla acţiunea executivului a fost slăbită considerabil. (...)

Alegerea lui Trump nu a fost un eveniment singular. Ea este expresia politică a disconfortului şi nemulţumirii din interiorul SUA faţă de establishment-ul politic. De exemplu, la stânga eşichierului politic candidaţii anti-establishment încep să-şi facă simţită prezenţa, în timp ce o şesime dintre candidaţii democraţi pentru scrutinul de la jumătatea mandatului, ce va avea loc la sfârşitul anului 2018, s-au afiliat formal grupurilor care fac campanie împotriva actualilor congresmeni democraţi - un ”Tea Party” (mişcare americană conservatoare în interiorul Partidului Republican n.red) de stânga în formare.

În timp ce economia zbârnâie (şi primeşte un impuls suplimentar prin legislaţia privind fiscalitatea adoptată recent), nemulţumirea faţă de inegalitatea socială ce l-a adus pe Trump la putere a devenit tot mai tăcută, atenţia fiind îndreptată în schimb către chestiuni precum summiturile cu Vladimir Putin sau îngenuncherea la intonarea imnului naţional la competiţiile sportive. Dar bomba cu ceas a inegalităţii fără precedent va coincide cu sfârşitul uneia dintre cele mai lungi perioade de creştere economică din istoria SUA, iar atunci când acest lucru se va întâmpla va apărea un fel de reorganizare politică de dimensiunea progresivismului sau o nouă epocă ”New Deal” (serie de programe economice adoptate după criza din anii '30 n.red).

Două drumuri care se separă

În mod ironic, SUA şi China se confruntă cu provocări similare. Ambele sunt puteri cu aspiraţii şi interese globale. Ambele se confruntă cu rate înalte şi în creştere ale inegalităţii şi cu presiuni sociale ce apar ca rezultat al acestei inegalităţi. Şi ambele depun eforturi să-şi adapteze instituţiile politice pentru a face faţă provocărilor cu care se confruntă. Însă aici stă şi marea diferenţă dintre ele - şi cheia de a înţelege ceea ce va urma. Statele Unite sunt o democraţie liberală, în timp ce China este un stat comunist şi autoritar. Fiecare va răspunde acestor provocări în moduri diametral opuse.

China s-a mişcat fără ambiguitate către un sistem de guvernare mai autoritar. În nord-vestul Chinei uigurii sunt sistematic încarceraţi în ”tabere de reeducare” pentru a se garanta că ei nu pot ameninţa regimul. Xi îşi aruncă rivalii în închisoare, mută comandanţii militari astfel încât aceştia să nu comande trupe în care se regăsesc membri cu care au relaţii personale şi impune asupra populaţiei un nivel de supraveghere prin care întrece de departe chiar şi cele mai paranoice şi mai totalitare state din secolul al XX-lea. China a adoptat un capitalism de stat, mizând pe ideea că va reuşi acolo unde au eşuat multe alte ţări cu un sistem capitalist de stat. Acestea nu sunt acţiuni ale unui lider sau regim încrezător în sistemul său actual, ci mai degrabă ale unuia care lucrează cu sârguinţă la construcţia unui nou sistem fără să declanşeze o revoluţie.

Pe termen scurt, aceasta face China să pară mai coerentă decât SUA. Şi cel puţin deocamdată China este mai coerentă decât SUA. Dictaturile sunt mai hotărâte decât democraţiile. În politica americană survin transformări majore numai în momente de reală criză, cum ar fi un război sau o depresiune economică majoră. Şi realitatea este că SUA încă nu au atins momentul unei crize autentice. (...)

Mulţi privesc situaţia politicii americane şi cred că Statele Unite devin mai slabe. De fapt, actualul haos din politica internă americană este cel mai mare punct forte al ţării. Dacă sistemul american de guvernare va eşua la fel ca în anul 1861, perspectivă ce pare improbabilă, în ciuda polarizării politicii americane şi a degradării unora dintre instituţiile politice americane, China nici măcar nu va avea nevoie să ducă un război pentru a deveni putere globală. Pe de altă parte, dacă China iese mai puternică din actualele ei zbateri - dacă sistemul ei de guvernare poate realiza ceea ce nu a reuşit înainte niciun alt sistem chinez de guvernare - un război global americano-chinez ar putea într-adevăr să se materializeze. Dar aceasta ar însemna să fie pus carul înaintea boilor. Deocamdată există probleme mai importante de rezolvat.

*** Articol scris de Jacob L. Shapiro

Publicat iniţial AICI

Copyright 2018 Geopolitical Futures, LLC. Reprinted with permission         

Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.