Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Atunci când protestele au izbucnit în Iran la sfârşitul lui decembrie, cauza iniţială părea evidentă. Preţul produselor alimentare de bază, precum ouăle sau carnea, crescuseră cu circa 40% în numai câteva zile, în timp ce datele Băncii Centrale arătau o creştere a inflaţiei. Dar chiar şi la acel moment ceva nu părea în regulă cu această explicaţie. Protestatarii erau cetăţeni obişnuiţi, nu studenţi ori activişti politici - şi nu îşi riscaseră vieţile în protestele din 2012 sau 2013, când condiţiile economice erau de departe mult mai rele. Atunci când preţul unui carton de ouă creşte de la 3 la 4,20 de dolari, fireşte că nu este ceva binevenit, dar nici genul de situaţie care să conducă la o revoluţie.

După declanşarea protestelor au apărut încă două anomalii tulburătoare. Prima este că protestele nu au fost reprimate imediat. Forţele de securitate au avut nevoie de trei zile pentru a trece serios la acţiune. A doua este că guvernul iranian a avut o poziţie inedită prin care a susţinut dreptul protestatarilor de a-şi exprima nemulţumirea. (...)

Trebuie să precizăm că încă nu există o dovadă clară conform căreia o altă putere a jucat un rol în organizarea protestelor. Dar după ce Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRGC) a anunţat pe 4 ianuarie că protestele, pe care le-a pus pe seama duşmanilor externi (SUA şi Israelul, printre alţii), au fost ”înfrânte”, anomaliile au devenit mai numeroase. Aceste anomalii, care au culminat cu protestele de săptămâna trecută împotriva obligării femeilor prin lege să poarte hijabul, toate dau credibilitate ipotezei că protestele iniţiale din decembrie au fost de fapt motivate politic şi că în Iran avem o luptă mult mai profundă pentru controlul puterii politice.

Un indiciu al acestei lupte pentru putere este apariţia bruscă a numeroase relatări despre Ayatollahul Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, care a avut mai multe mandate de preşedinte al Iranului şi a murit în ianuarie 2017. La scurt timp după izbucnirea protestelor, fiica lui Rafsanjani a spus website-ului E’Temed News că în corpul tatălui său nivelul radiaţiilor era la data decesului ”de 10 ori peste nivelul admis”. (...)

Motivul resuscitării bruşte a interesului faţă de Rafsanjani rămâne de domeniul misterului. Nu este însă un mister faptul că, în anii de dinaintea morţii, Rafsanjani şi-a atras ostilitatea atât a celor din aripa radicală a sistemului politic iranian, cât şi a IRGC. Aparent, aceasta s-ar fi datorat sprijinului manifestat de Rafsanjani faţă de un acord cu SUA privind sistarea programului nuclear iranian, dar liniile de fractură sunt mult mai adânci.

Şi mai importantă este încercarea administraţiei preşedintelui Rouhani de a realiza unele dintre obiectivele politice ale lui Rafsanjani, respectiv privatizarea economiei. (...) Conform unei comisii parlamentare iraniene, în primul mandat al preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad, din 2005 până în 2009, controlul a peste 300 de companii care valorau împreună peste 70 de miliarde de dolari a fost transferat către sectorul privat. Totuşi, acea comisie a atras atenţia că doar 13,5% dintre aceste companii au fost în realitate privatizate. O mare parte a celorlalte au mers către organisme precum IRGC.

Prin urmare, se estimează că în prezent IRGC controlează circa 60% din economia iraniană. Acest lucru este inacceptabil pentru guvern, întrucât înseamnă că de fapt IRGC a acumulat prea multă putere. Prima prioritate a lui Rouhani a fost să încheie acordul nuclear cu SUA şi să redeschidă ţara pentru capitalul străin. Dar următoarea prioritate, mai periculoasă, este să ia înapoi de la IRGC controlul economiei. (...)

Într-un articol publicat în septembrie 2017 de Financial Times, care cita un oficial guvernamental iranian, se afirma că unii membri ai IRGC au fost arestaţi, iar alţii au fost forţaţi să restituie statului proprietatea asupra mai multor societăţi de tip holding. (...)

Apoi, pe 21 ianuarie, ministrul iranian al apărării, Amir Hatami, a spus lucrurilor pe nume. Într-un interviu acordat unui ziar iranian, el a anunţat că armata va renunţa la orice activitate economică nerelevantă pentru sarcinile ei militare şi că noul şef al Statului Major va superviza acest proces. Mişcarea nu s-a făcut însă fără unele compensaţii - conform unor relatări, Khamenei a aprobat alocarea din Fondul Naţional de Dezvoltare a 2,5 miliarde de dolari pentru cheltuieli militare, probabil pentru a preveni posibile obiecţii ale armatei şi IRGC faţă de renunţarea la acele activităţi economice. Dar tendinţa de ansamblu este clară: guvernul iranian încearcă să pună sub control IRGC şi alte posibile coloane a cincea din sistemul politic iranian.

Deocamdată uimeşte lipsa rezistenţei faţă de măsurile lui Rouhani. Dacă Rouhani şi susţinătorii săi eşuează, ar putea împărtăşi soarta fostului preşedinte egiptean Hosni Mubarak: răsturnarea de la putere şi încarcerarea. (...) Dacă însă vor reuşi, guvernul va centraliza o putere extinsă, care nu s-ar deosebi de modul în care Xi Jinping şi-a consolidat autoritatea asupra guvernului în China după ce a reuşit să deposedeze Armata de Eliberare a Poporului de avantajele câştigate în ultimele decenii.

Merită luată în considerare şi suprapunerea mişcărilor lui Rouhani cu evenimentele din weekend. Protestele împotriva hijabului nu sunt neapărat noi sau ieşite din comun; ele s-au mai desfăşurat sporadic şi în trecut. De remarcat este însă că Centrul Iranian pentru Studii Strategice, o instituţie care funcţionează ca o structură de analiză a preşedinţiei, a publicat un raport la câteva zile după ce poliţia a arestat 29 de persoane în legătură cu acel protest. Studiul - elaborat în anul 2014 - menţionează că 49,8% din populaţia iraniană se opune obligativităţii portului hijabului de către femei în public. Apariţia studiului la un timp atât de scurt după protestul anti-hijab este fie o mare coincidenţă, fie un semn clar din partea guvernului Rouhani că acesta se opune nu doar adepţilor liniei dure în astfel de chestiuni, ci şi că nu se teme să arate public această opoziţie.

Prin urmare, probabil că protestele din decembrie au reprezentat ceva mai mult decât au părut la prima vedere. Probabil că elementele din IRGC, nemulţumite de mişcările lui Rouhani, au dorit să demonstreze că ele sunt indispensabile şi să amintească administraţiei că ar fi bine să nu meargă prea departe cu planurile privind privatizările. Sau probabil administraţia Rouhani a încercat să profite de pe urma situaţiei redirecţionând atenţia către IRGC, folosind protestele ca o ocazie să critice actualul sistem pentru lipsa de progrese economice şi ca o justificare pentru reforme mai intense. Avem mai multe ”probabil” în acest paragraf, iar în stadiul actual aceasta este puţin mai mult decât o teorie. Este o teorie plauzibilă, dar, totuşi, doar o teorie.

În tot acest context apare întrebarea în ce măsură aceste evenimente vor schimba politica externă a Iranului, dacă o vor schimba în vreun fel. Răspunsul preliminar nu este prea lung. Iranul continuă să-şi fructifice avantajul în Orientul Mijlociu odată cu slăbirea Statului Islamic şi supravieţuirea regimului sirian al preşedintelui Bashar al-Assad. Prin intermediul IRGC, Iranul continuă să-şi sprijine mişcările fidele din Irak şi Siria. Israelul a devenit atât de îngrijorat de acţiunile Iranului încât a ajuns să ameninţe cu război Libanul pentru că acesta devine de facto o fabrică de rachete a Iranului. În plus, Iranul se apropie de Hamas, un vechi prieten neglijat în ultimii ani, căutând astfel să redobândească o parte din influenţa avută în Fâşia Gaza. Cel puţin pentru moment, niciunul dintre aceşti factori nu a fost limitat de revolta din Iran şi nici de tot mai intensa campanie guvernamentală actuală de diminuare a puterii IRGC şi a organismelor similare interne.

*** Articol scris de By Jacob L. Shapiro

Publicat iniţial AICI         

Copyright 2017 Geopolitical Futures, LLC. Reprinted with permission.

Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.