Oltul, al patrulea cel mai mare râu de pe teritoriul ţării noastre, străbate de-a lungul celor 670 km, începând de la izvoare (Munţii Hăşmaş) şi până la vărsarea în Dunăre, câteva sectoare de defileuri (Bogata, Jigodin, Tuşnad, Bicsad-Malnaş, Ariujd, Racoş, Turnu Roşu-Cozia), unele dintre ele impresionante, despărţite între ele de spaţii depresionare (Ciucurilor, Braşov, Făgăraş, Loviştei), potrivit volumului ''Defileuri, chei şi văi de tip canion în România'' (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Mihai Grigore, 1989).
Format la 1.280 m altitudine, la contactul dintre masivul calcaros al Hăşmaşului Mare (1.792 m) şi masivul cristalin al Şipoşului (1.566 m), râul Olt este un caz unic pe teritoriul ţării noastre, unde, din cauza condiţiilor specifice în care acesta străpunge, pe diverse sectoare şi direcţii, Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali, generează o alternanţă de sectoare de defileuri, fiecare dintre acestea cu nuanţe de originalitate, diferenţiere genetică şi de evoluţie proprii.
Bazinul hidrografic al râului Olt acoperă o suprafaţă de 24.050 km pătraţi şi se desfăşoară din zona centrală până în cea de sud a României. Situat în bazinul inferior al Dunării, acesta se învecinează cu bazinele Siret, Ialomiţa-Buzău şi Argeş-Vedea la est, Dunărea la sud, Mureş la nord şi Jiu la vest. Bazinul hidrografic Olt, din punct de vedere administrativ, ocupă integral sau aproape integral judeţele Vâlcea (100%), Braşov (93%), Covasna (81%) şi parţial judeţele Harghita (39%), Sibiu (48,4%), Olt (60,3%), Dolj (11,9%), Gorj (1,6%), Argeş (11%) şi Teleorman (0,7 %), potrivit www.rowater.ro.
Bazinul hidrografic Olt cuprinde toate formele majore de relief: munţi (31%), dealuri (53%) şi câmpie (16%), cu altitudini variind între 2.544 m (Vf. Moldoveanu din Munţii Făgăraş) şi 50-100 m în zona de câmpie. În funcţie de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii care se lărgeşte în multiple depresiuni pe care le drenează râul, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul superior (până la Racoş), Oltul mijlociu (Racoş - Râmnicu Vâlcea) şi Oltul inferior până la vărsarea sa în Dunăre. În cursul său spre Dunăre, râul Olt primeşte, pe partea stângă, 99 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Fişag, râul Negru, Bârsa, Homorod-Ciucaş, Şercaia, Topolog, Cungrişoara, Iminog. Pe partea dreaptă, râul Olt primeşte 80 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Baraolt, Cormoş, Homorod, Cibin, Lotru, Olăneşti, Bistriţa, Luncavăţ, Pesceana, Olteţ, Teslui, Vlădila, Cruşov, potrivit www.mmediu.ro.
Principalele aglomerări urbane aflate în bazinul hidrografic al Oltului sunt: Miercurea Ciuc, Tuşnad, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Covasna, Braşov, Făgăraş, Râşnov, Predeal, Sibiu, Cisnădie, Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Călimăneşti, Slatina, Caracal, Balş, Corabia, conform aceleiaşi surse.
Râul Olt traversează Carpaţii Meridionali, în principal, prin două sectoare de vale transversală: Defileul de la Turnu Roşu şi Defileul de la Cozia. Acestea sunt separate de Depresiunea Loviştei, de origine tectonică, aşezată transversal pe valea Oltului la altitudini medii de 500-800 m şi constituită din două compartimente, la vest Brezoi, la est Perişani-Titeşti.
Defileul dintre Turnu Roşu şi Cozia, al doilea defileu ca mărime din ţara noastră, după Defileul Dunării, se desfăşoară pe un tronson de vale lung de circa 60 km cuprinzând, în realitate, trei sectoare bine individualizate, diferenţiate structural, litologic, dar şi tectonic şi geomorfologic.
Primul sector, Turnu Roşu-Câineni (18 km) este adâncit în şisturile cristaline ale Carpaţilor Meridionali, Oltul retezând aproape perpendicular cutele acestor munţi. Valea nu are o luncă, fiind aşezată între maluri înalte. Curgerea apelor alternează, fiind când repezi, când mai liniştite, cu meandre sub formă de arcuri ca efect al afluenţilor Oltului. Pe cel de-al doilea sector, ce se întinde de la Câineni până la vărsarea Lotrului în Olt, pe o lungime de alţi 25 km, râul străbate impresionanta Depresiune a Loviştei.
Al treilea sector din defileu, lung de cca 17 km, se desfăşoară începând de la sud de gura de vărsare a râului Lotru şi până la periferia de sud a Culmii Cozia, de unde Oltul pătrunde în Depresiunea Jiblea, spre Căciulata-Călimăneşti. Aici, defileul este străjuit la vest de versantul înalt al Munţilor Căpăţânii, iar la est de bordura masivă a Munţilor Cozia, apele Oltului curgând vijelios pe culoarul îngust retezat în masa de roci dure. Meandrele sunt când strânse când largi, iar acolo unde valea se îngustează foarte mult, porţiunea formează ceea ce se numeşte ''Cârligele Oltului'', unde defileul se prezintă extrem de îngust şi sălbatic constituind în acelaşi timp şi cea mai frumoasă ''poartă'' de pe tot parcursul râului.
Defileul Coziei este considerat ca fiind partea cea mai interesantă din întreaga Vale a Oltului. Frecvent între gura de vărsare a Lotrului şi intrarea în Călimăneşti se întâlnesc versanţi extrem de abrupţi, stânci colţuroase şi sălbatice, jgheaburi din care se desprind mereu blocuri de rocă. Defileul a fost sculptat într-un culoar înalt, larg de 4-7 km la o altitudine de 700-850 m. Defileul Turnu Roşu, care se încheie în perimetrul de confluenţă al Văii Lotrului cu Oltul, se află strâns legat de o serie de obiective turistice situate în interiorul zonei montane vestice de pe dreapta văii. Astfel, de la Brezoi, o şosea urcă pe valea Lotrului către localităţile Sălişte, Mălaia, Ciunget şi Voineasa.
Valea Oltului este una dintre cele mai pitoreşti zone din România, oferind foarte multe opţiuni în ceea ce priveşte posibilităţile de petrecere a timpului liber, notează http://pensiuni-inforomania.ro. Peisajele frumoase, mănăstirile, drumeţiile şi traseele montane sau băile cu efecte curative sunt doar câteva dintre lucrurile care au făcut cunoscută această regiune atât în ţară, cât şi în străinătate.
În Poiana Bivolari, pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia şi a complexului hidroenergetic Turnu, se află castrul roman Arutela (137-138 d.Hr.), care este trecut în lista monumentelor istorice din 2004.
De asemenea, chiar la Turnu Roşu se afla o cetate care purta acelaşi nume. Tot pe la Turnu Roşu trecea un drum comercial important, care lega Transilvania de Ţara Românească pornind de la Sibiu pentru a ajunge la Dunăre. Prin trecătoarea de la Turnu Roşu, în 1595, au înaintat până în Transilvania trupele din Oltenia conduse de banul Udrea şi fraţii Buzeşti. Aceştia s-au alăturat marelui voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Şelimbăr, unde a fost învins Andrei Bathory, principele Transilvaniei, înfăptuindu-se prima etapă din unificarea politică a Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei, potrivit volumului ''Defileuri, chei şi văi de tip canion în România'' (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Mihai Grigore, 1989).
Mănăstirea Cozia reprezintă unul dintre cele mai importante complexe de arhitectură şi artă medievală românească, ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân (23 septembrie 1386-1395; 1397-31 ianuarie 1418). A fost construită între 1387-1391, întregită cu pridvor de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), cuprinzând şi mormântul lui Mircea cel Mare (1418). Tot aici se află Bolniţa zidită de Radu Paisie (1544) cu fresce valoroase, fântâna lui Neagoe Basarab, Fântâna Mare (sec. XVI), ''Ceardacul lui Mircea'' - muzeu cu manuscrise, hrisoave vechi, tipărituri, broderii etc.
Din categoria atracţiilor naturale de pe Valea Oltului merită a fi menţionat Parcul Naţional Cozia, situat în partea sudică a Carpaţilor Meridionali, fiind o suprafaţă naturală protejată de interes turistic şi ştiinţific, ce găzduieşte peisaje şi ecosisteme de o importanţă deosebită. Parcul Naţional Cozia se suprapune cu Defileul Oltului, începând de la Călimăneşti-Căciulata (staţiuni balneoclimaterice), trecând pe la Cozia şi până la Cornetu, apoi stânga, prin munţi, până la Valea lui Stan şi dreapta, până la Pripoare. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)
Format la 1.280 m altitudine, la contactul dintre masivul calcaros al Hăşmaşului Mare (1.792 m) şi masivul cristalin al Şipoşului (1.566 m), râul Olt este un caz unic pe teritoriul ţării noastre, unde, din cauza condiţiilor specifice în care acesta străpunge, pe diverse sectoare şi direcţii, Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali, generează o alternanţă de sectoare de defileuri, fiecare dintre acestea cu nuanţe de originalitate, diferenţiere genetică şi de evoluţie proprii.
Bazinul hidrografic al râului Olt acoperă o suprafaţă de 24.050 km pătraţi şi se desfăşoară din zona centrală până în cea de sud a României. Situat în bazinul inferior al Dunării, acesta se învecinează cu bazinele Siret, Ialomiţa-Buzău şi Argeş-Vedea la est, Dunărea la sud, Mureş la nord şi Jiu la vest. Bazinul hidrografic Olt, din punct de vedere administrativ, ocupă integral sau aproape integral judeţele Vâlcea (100%), Braşov (93%), Covasna (81%) şi parţial judeţele Harghita (39%), Sibiu (48,4%), Olt (60,3%), Dolj (11,9%), Gorj (1,6%), Argeş (11%) şi Teleorman (0,7 %), potrivit www.rowater.ro.
Bazinul hidrografic Olt cuprinde toate formele majore de relief: munţi (31%), dealuri (53%) şi câmpie (16%), cu altitudini variind între 2.544 m (Vf. Moldoveanu din Munţii Făgăraş) şi 50-100 m în zona de câmpie. În funcţie de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii care se lărgeşte în multiple depresiuni pe care le drenează râul, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul superior (până la Racoş), Oltul mijlociu (Racoş - Râmnicu Vâlcea) şi Oltul inferior până la vărsarea sa în Dunăre. În cursul său spre Dunăre, râul Olt primeşte, pe partea stângă, 99 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Fişag, râul Negru, Bârsa, Homorod-Ciucaş, Şercaia, Topolog, Cungrişoara, Iminog. Pe partea dreaptă, râul Olt primeşte 80 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Baraolt, Cormoş, Homorod, Cibin, Lotru, Olăneşti, Bistriţa, Luncavăţ, Pesceana, Olteţ, Teslui, Vlădila, Cruşov, potrivit www.mmediu.ro.
Principalele aglomerări urbane aflate în bazinul hidrografic al Oltului sunt: Miercurea Ciuc, Tuşnad, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Covasna, Braşov, Făgăraş, Râşnov, Predeal, Sibiu, Cisnădie, Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Călimăneşti, Slatina, Caracal, Balş, Corabia, conform aceleiaşi surse.
Râul Olt traversează Carpaţii Meridionali, în principal, prin două sectoare de vale transversală: Defileul de la Turnu Roşu şi Defileul de la Cozia. Acestea sunt separate de Depresiunea Loviştei, de origine tectonică, aşezată transversal pe valea Oltului la altitudini medii de 500-800 m şi constituită din două compartimente, la vest Brezoi, la est Perişani-Titeşti.
Defileul dintre Turnu Roşu şi Cozia, al doilea defileu ca mărime din ţara noastră, după Defileul Dunării, se desfăşoară pe un tronson de vale lung de circa 60 km cuprinzând, în realitate, trei sectoare bine individualizate, diferenţiate structural, litologic, dar şi tectonic şi geomorfologic.
Primul sector, Turnu Roşu-Câineni (18 km) este adâncit în şisturile cristaline ale Carpaţilor Meridionali, Oltul retezând aproape perpendicular cutele acestor munţi. Valea nu are o luncă, fiind aşezată între maluri înalte. Curgerea apelor alternează, fiind când repezi, când mai liniştite, cu meandre sub formă de arcuri ca efect al afluenţilor Oltului. Pe cel de-al doilea sector, ce se întinde de la Câineni până la vărsarea Lotrului în Olt, pe o lungime de alţi 25 km, râul străbate impresionanta Depresiune a Loviştei.
Al treilea sector din defileu, lung de cca 17 km, se desfăşoară începând de la sud de gura de vărsare a râului Lotru şi până la periferia de sud a Culmii Cozia, de unde Oltul pătrunde în Depresiunea Jiblea, spre Căciulata-Călimăneşti. Aici, defileul este străjuit la vest de versantul înalt al Munţilor Căpăţânii, iar la est de bordura masivă a Munţilor Cozia, apele Oltului curgând vijelios pe culoarul îngust retezat în masa de roci dure. Meandrele sunt când strânse când largi, iar acolo unde valea se îngustează foarte mult, porţiunea formează ceea ce se numeşte ''Cârligele Oltului'', unde defileul se prezintă extrem de îngust şi sălbatic constituind în acelaşi timp şi cea mai frumoasă ''poartă'' de pe tot parcursul râului.
Defileul Coziei este considerat ca fiind partea cea mai interesantă din întreaga Vale a Oltului. Frecvent între gura de vărsare a Lotrului şi intrarea în Călimăneşti se întâlnesc versanţi extrem de abrupţi, stânci colţuroase şi sălbatice, jgheaburi din care se desprind mereu blocuri de rocă. Defileul a fost sculptat într-un culoar înalt, larg de 4-7 km la o altitudine de 700-850 m. Defileul Turnu Roşu, care se încheie în perimetrul de confluenţă al Văii Lotrului cu Oltul, se află strâns legat de o serie de obiective turistice situate în interiorul zonei montane vestice de pe dreapta văii. Astfel, de la Brezoi, o şosea urcă pe valea Lotrului către localităţile Sălişte, Mălaia, Ciunget şi Voineasa.
Valea Oltului este una dintre cele mai pitoreşti zone din România, oferind foarte multe opţiuni în ceea ce priveşte posibilităţile de petrecere a timpului liber, notează http://pensiuni-inforomania.ro. Peisajele frumoase, mănăstirile, drumeţiile şi traseele montane sau băile cu efecte curative sunt doar câteva dintre lucrurile care au făcut cunoscută această regiune atât în ţară, cât şi în străinătate.
În Poiana Bivolari, pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia şi a complexului hidroenergetic Turnu, se află castrul roman Arutela (137-138 d.Hr.), care este trecut în lista monumentelor istorice din 2004.
De asemenea, chiar la Turnu Roşu se afla o cetate care purta acelaşi nume. Tot pe la Turnu Roşu trecea un drum comercial important, care lega Transilvania de Ţara Românească pornind de la Sibiu pentru a ajunge la Dunăre. Prin trecătoarea de la Turnu Roşu, în 1595, au înaintat până în Transilvania trupele din Oltenia conduse de banul Udrea şi fraţii Buzeşti. Aceştia s-au alăturat marelui voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Şelimbăr, unde a fost învins Andrei Bathory, principele Transilvaniei, înfăptuindu-se prima etapă din unificarea politică a Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Moldovei, potrivit volumului ''Defileuri, chei şi văi de tip canion în România'' (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Mihai Grigore, 1989).
Mănăstirea Cozia reprezintă unul dintre cele mai importante complexe de arhitectură şi artă medievală românească, ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân (23 septembrie 1386-1395; 1397-31 ianuarie 1418). A fost construită între 1387-1391, întregită cu pridvor de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), cuprinzând şi mormântul lui Mircea cel Mare (1418). Tot aici se află Bolniţa zidită de Radu Paisie (1544) cu fresce valoroase, fântâna lui Neagoe Basarab, Fântâna Mare (sec. XVI), ''Ceardacul lui Mircea'' - muzeu cu manuscrise, hrisoave vechi, tipărituri, broderii etc.
Din categoria atracţiilor naturale de pe Valea Oltului merită a fi menţionat Parcul Naţional Cozia, situat în partea sudică a Carpaţilor Meridionali, fiind o suprafaţă naturală protejată de interes turistic şi ştiinţific, ce găzduieşte peisaje şi ecosisteme de o importanţă deosebită. Parcul Naţional Cozia se suprapune cu Defileul Oltului, începând de la Călimăneşti-Căciulata (staţiuni balneoclimaterice), trecând pe la Cozia şi până la Cornetu, apoi stânga, prin munţi, până la Valea lui Stan şi dreapta, până la Pripoare. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.