Henri Coandă, creatorul primului avion cu reacţie din lume, s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti.

A urmat cursurile Liceului "Sf. Sava" din Bucureşti şi ale Liceului Militar din Iaşi. Dovedind de timpuriu înclinaţii pentru creaţia tehnică şi ştiinţifică, a construit, la liceul din Iaşi, macheta unui avion propulsat de o rachetă. Revenit la Bucureşti, a urmat cursurile Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină, la terminarea cărora, în 1905, i s-a acordat gradul de sublocotenent, potrivit ''Dicţionarului 1866-2003 - Membrii Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române).

În 1906 s-a înscris la Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice, înfiinţată la Paris în acelaşi an, prima de acest fel din lume, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. S-a perfecţionat la Institutul de Electricitate Montefiore din Torino, la Technische Hochschule de la Charlottenburg şi la Universitatea din Liege. A lucrat apoi la Nisa, în Franţa, în şantierele conduse de inginerul Gustave Eiffel.

În 1907, la Salonul Expoziţiei organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a expus pentru prima oară în lume macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacţie.

Revenit în ţară, a realizat, la Arsenalul Armatei din Bucureşti, macheta unui avion echipat cu un motor-rachetă cu combustibil solid. În 1910, la cel de-al doilea Salon Internaţional de Aeronautică de la Paris, a expus un avion bazat pe propulsia prin reacţie (Avionul "Coandă 1910"), experimentat în acelaşi an lângă Paris, la Yssy-les-Moulineaux. Continuându-şi activitatea creatoare în domeniul aviaţiei, în 1911 a prezentat la Reims, cu prilejul unui concurs de avioane militare, primul avion bimotor din lume. În acelaşi an, a fost angajat ca inginer la Uzinele de Avioane din Bristol (Marea Britanie), unde, în perioada anilor 1911-1912, a construit primul avion "Bristol-Coandă", realizat mai târziu în mai multe variante, unul din cele mai bune avioane intrate în dotarea aviaţiei din mai multe ţări, inclusiv din România.

Mobilizarea din 1914 1-a găsit în Franţa, la uzinele "Delauney-Belleville" din St. Denis, unde, în 1916, a construit un avion echipat cu două elice propulsive, montate la extremitatea posterioară a fuzelajului. Potrivit ''Dicţionarului 1866-2003 - Membrii Academiei Române'', numele său rămâne legat şi de fenomenul aerodinamic, cunoscut sub numele de "Efectul Coandă", brevetat în 1934 sub denumirea de "procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid". Preocupările sale au cuprins domenii variate: prospecţiuni geologice, fizica matematică, aplecându-se îndeosebi asupra vechilor manuscrise de matematică, cu largă circulaţie în Moldova.

Capacitatea sa creatoare s-a concretizat în peste 250 brevete cu aplicaţii în diverse domenii: construirea de prefabricate pentru locuinţe pe baza unui material inventat de el, crearea unui nou sistem de transport tubular de mare viteză, preconizarea unei instalaţii de desalinizare a apei marine, realizarea unui tun fără recul destinat echipării avioanelor; în anii Primului Război Mondial, în condiţiile lipsei de metal, a inventat rezervoare pentru hidrocarburi construite din beton armat.

Rezultatele cercetărilor le-a prezentat într-o serie de lucrări ştiinţifice, între care: ''Sur Ies ailes comme machines a reaction'' (1910); ''Etude de la resistence de l 'air par la chromophotographie'' (1911); ''L'energie solaire'' (1954); ''L 'Air, source de progres'' (1961) ş.a. A obţinut brevete pentru: ''Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unei vâne de fluid ce pătrunde într-un alt fluid'' (1936); ''Procedeu şi dispozitiv pentru a face să devieze o vână de fluid ce pătrunde într-un alt fluid şi amortizor de zgomot, bazate pe acest procedeu, pentru motori termici, arme şi guri de foc'' (1935); ''Perfecţionări la injectoare şi ejectoare'' (1941); ''Procedeu şi dispozitiv pentru obţinerea de apă pură, pornindu-se de la o soluţie salină, în condiţiile unei temperaturi relativ joase (pe baza energiei solare)'' (1955); ''Perfecţionări la aripile de avion'' (1958); ''Procedeu şi instalaţie de transport pneumatic în interiorul unei canalizaţii tubulare'' (1973); ''Arzător pentru combustibil gazos'' (1975, în colaborare).

A fost "Honorary Fellow" al Societăţii Regale de Aeronautică din Londra (1971), membru de onoare al Centrului Internaţional de Cercetări Biologice de la Geneva (1956). Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti (1967). A primit Medalia de aur pentru invenţii, Padova (1930), Medalia Aeronautică, Paris (1961); comandor al Ordinului de Merit pentru cercetare şi invenţie, Paris (1960), Diploma de onoare "Harry Diam&ad Laboratories", New York (1965); a fost distins cu Ordinul "Meritul Ştiinţific" (1970).

Membru titular al Academiei Române din 16 decembrie 1970. Cel mai mare aeroport al României îi poartă, în prezent, numele: Aeroportul Internaţional ''Henri Coandă'' Bucureşti.

A murit la Bucureşti, la 24 noiembrie 1972.

* * *

La 16 decembrie 1910, are loc, la Issy-les-Moulineaux, lângă Paris, cu ocazia celui de-al doilea Salon Internaţional de Aeronautică, primul zbor experimental din lume al unui avion cu reacţie, inventat şi pilotat de Henri Coandă.

Conform site-ului www.armataromaniei.ro, invenţia avionului cu reacţie a făcut ca Henri Coandă să intre în istoria aviaţiei mondiale şi ca pionier al aviaţiei cu reacţie.

În toamna anului 1910, marea senzaţie a celui de-al doilea Salon Internaţional de Aeronautică de la Paris, a fost primul avion aeroreactiv din lume, precursorul turboreactoarelor de astăzi, care a stârnit numeroase comentarii în presa vremii.

Avionul cu reacţie "Coandă 1910", era un biplan care se distingea printr-o perfectă linie aerodinamică şi o serie de elemente originale dintre care: sistemul de propulsie asigurat de un motor aeroreactiv fără elice, dispus în partea din faţă a avionului, structura rezistentă a aripilor, folosirea învelişului de placaj lustruit şi lăcuit, instalarea pentru prima oară a rezervoarelor de combustibil şi lubrifiant în interiorul aripii groase, lungirea planului superior faţă de cel inferior, cu decalarea lor, pentru a reduce interacţiunea aerodinamică a acestora. Aparatul era lung de 12,5 metri, anvergura aripilor de 10,3 metri, iar în zbor avea o greutate de 420 kg.

După închiderea Salonului de Aeronautică, la 16 decembrie 1910, avionul "Coandă 1910" a fost transportat la aerodromul Issy les Moulineaux, în scopul stabilirii caracteristicilor motorului şi a efectuării unor probe de rulaj. Cu această ocazie a fost efectuat şi primul zbor aeroreactiv din lume, pe câmpul de zbor de la Issy-les-Moulineaux, de lângă Paris, avându-l ca pilot pe însuşi Henri Coandă.

În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc, mai notează www.armataromaniei.ro. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se cu câteva contuzii pe faţă şi pe mâini.

Iată ce povesteşte inventatorul într-o scrisoare trimisă, în 1964, lui Constantin C. Gheorghiu, membru al Asociaţiei internaţionale a istoricilor aviaţiei, despre acest prim zbor al unui aeroplan propulsat prin reacţie: "...după câteva minute de încălzire, am manevrat manetele de comandă, aeroplanul s-a pus în mişcare rulând din ce în ce mai repede, apoi s-a ridicat, cam prea iute, n-a fost vina mea, dar la un moment dat a alunecat pe o aripă şi s-a prăbuşit şi a ars complet. Norocul meu că nu aveam nici capotaj, nici nu eram legat de scaun, aşa că am fost aruncat afară şi nu am ars".

Revista ''Le Technique Aeronautique'' (nr. 21) din 1910, citată de Revista Forţelor Aeriene Române nr. 2 din 2010, scria: "Aeroplanul Coandă este unul din rarele aparate în care totul este nou, iar modul judicios şi raţional prin care inventatorul iese din făgaşele drumului bătut în această direcţie pentru a înfrunta riscurile lucrului inedit este un motiv destul de puternic pentru a ne decide să examinăm cu atenţie mijloacele pe care inventatorul le foloseşte în construcţia sa". AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea)