La 19 noiembrie, Principatul Monaco îşi sărbătoreşte Ziua naţională (sărbătoarea Prinţului). La 19 noiembrie 1949, prinţul Rainier al III-lea (31 mai 1923-6 aprilie 2005) devenea cel de-al 30-lea conducător al statului din familia Grimaldi.

Situat la 14 km de oraşul francez Nisa, pe Coasta de Azur, principatul cu o suprafaţă de 2 km pătraţi, potrivit www.mae.ro, cunoscut pentru peisajul natural şi clima însorită, se întinde pe prelungirile calcaroase ale Alpilor Maritimi care domină Marea Mediterană. Altitudinea maximă este de 161,5 m - Chemin des Revoires, conform volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2005). Clima este subtropicală, mediteraneană, cu ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de 10,7 grade Celsius), un număr mare de zile însorite şi o frecvenţă redusă a vânturilor, condiţii ce au favorizat dezvoltarea turismului.

Principatul este format din vechiul oraş Monaco (Monaco-Ville) şi zonele construite ulterior, respectiv cartierele Fontvielle, La Condamine şi Monte Carlo. Monaco are o populaţie de 38.000 de locuitori din care 8.675 monegasci şi aproximativ 8.900 francezi, potrivit www.mae.ro. Limba oficială este franceza.

Monaco-Ville este situat pe un promontoriu, cu o altitudine de 60 m, al Alpilor Maritimi. Important centru financiar, aici există şi o serie de repere culturale, precum Academia de Muzică Prince Rainier II de Monaco (fondat în 1933), Muzeul Oceanografic, renumit în întreaga lume pentru acvariul său cu 3.000 de peşti aparţinând unui număr de 450 de specii (fondat în 1899), Palatul Princiar (secolele XIII-XVII), Catedrala Saint Nicholas (1884-1887), Grădina exotică.

Principatul Monaco este renumit în întreaga lume prin serviciile turistice, dispunând de o bază materială de calitate şi de atracţii de renume, precum Cazinoul din Monte Carlo (fondat 1856) şi raliul automobilistic de Formula 1 de la Monte Carlo (anual). Turismul contribuie cu peste 25% la veniturile acestui stat. Monaco deţine, totodată, şi un puternic sector-financiar bancar (c. 17% din PIB, 2012; aici îşi au sediul cca 50 de bănci şi/sau filiale).

Fenicienii au întemeiat în Antichitate, pe teritoriul actual al Principatului, o aşezare, stăpânită apoi de greci şi romani (Herculis Monoeci portus). Menţionat documentar în secolul al X-lea, ca o seniorie, Monaco a devenit un principat de sine stătător, în timpul guvernării familiei nobiliare Grimaldi, originară din Genova, guvernare care a început în 1297 şi s-a încheiat în 1731, potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2016).

Tratatul de Pace de la Paris (1814) a consfinţit suveranitatea Principatului Monaco, fiind recunoscut protectoratul Regatului Sardiniei (1814-1859), apoi, din 1861 (când a pierdut 95% din teritoriu), pe cel al Republicii Franceze, de care este legat, din 1865, printr-o uniune vamală şi monetară (1925). Potrivit tratatului din 1918, Monaco se află sub ''protecţia prietenească a Franţei'', se arată în volumul amintit mai sus. În 1951, Monaco a încheiat cu Franţa o ''Convenţie de bună vecinătate şi administraţie comună''.

La 7 ianuarie 1911 a fost adoptată prima Constituţie a Principatului, prin care acesta era proclamat monarhie instituţională. La 17 decembrie 1962, o nouă Constituţie a fost adoptată, care a lărgit atribuţiile puterilor legislativă şi executivă.

La 9 mai 1949, prinţul Rainier al III-lea a preluat conducerea Principatului de la bunicul său, prinţul Louis al II-lea. Prinţul Rainier de Monaco (Rainier-Louis-Henri-Maxence-Bertrand de Polignac) s-a născut la 31 mai 1923, ca fiu al lui Pierre Grimaldi, duce de Velentinois, fiind cel de-al 29-lea descendent al dinastiei. A fost căsătorit cu actriţa americană Grace Kelly (prinţesa Gracia Patricia) şi au avut trei copii: Caroline, prinţesă de Hanovra (n. 1957), Albert al II-lea, suveranul Principatului (n. 1958) şi prinţesa Stephanie de Monaco (n. 1965).

La 6 aprilie 2005, prinţul Rainier al III-lea a murit, iar prinţul Albert a devenit Prinţ Suveran de Monaco sub numele de Albert al II-lea. Prima parte a învestiturii sale a avut loc la 12 iulie 2005, la Catedrala Sfântul Nicolae. A doua parte s-a desfăşurat la 19 noiembrie 2005, Albert fiind înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae, în prezenţa a 16 delegaţii regale din mai multe ţări.

Principatul Monaco este o monarhie ereditară şi constituţională. Conform Constituţiei din 1962, principele împarte puterea legislativă cu Consiliul Naţional, un parlament unicameral, format din 24 de membri, aleşi pentru 5 ani prin scrutin proporţional şi sufragiu universal. Şef al statului este principele.

Puterea executivă este exercitată, sub conducerea principelui, de guvernul (Consiliul Guvernamental) condus de un ministru de Stat (funcţionar public francez, ales de şeful statului de pe o listă de trei candidaţi propuşi de guvernul francez).

La 24 octombrie 2002, Principatul Monaco şi Franţa au semnat un nou tratat pentru a-l înlocui pe cel din 1918. Acesta stipulează statutul de stat independent al principatului, clarifică ordinea de succesiune şi afirmă libertatea Monaco de a stabili relaţii diplomatice cu alte state. Micul stat este membru al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (1970) şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite (1993). În 2004 a devenit cel de-al 46-lea membru al Consiliului Europei. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)