Indira Gandhi a fost fiica primului premier al Indiei, Jawaharlal Nehru (1889-1964). Tatăl său, cunoscut lider al mişcării de independenţă a Indiei, a fost discipol al celui care este considerat părintele naţiunii indiene, Mahatma Gandhi (1869-1948).

Mişcarea pentru independenţă în India a transgresat caste, clase sociale şi comunităţi religioase, a depăşit particularisme şi interese regionale, dar în pofida acestui lucru, diferenţele etnice, lingvistice şi confesionale au rămas impresionante. În aceste condiţii, Jawaharlal Nehru a condus un proces de constituire a stabilităţii interne a statului pe care l-a desăvârşit şi timp de o jumătate de veac, cea mai populată democraţie a Globului s-a dovedit perfect funcţională, notează volumul "Enciclopedia statelor lumii", 2016.

Indira Gandhi s-a născut pe 19 noiembrie 1917, a fost singurul copil a lui Nehru şi a soţiei sale, Kamala. A studiat la cele mai bune şcoli din Europa, precum: Ecole Nouvelle, Bex (Elveţia), Ecole Internationale (Geneva), Oxford. I-au fost acordate diplome onorifice de către o serie de mari universităţi, conferindu-i-se o ţinută academică impresionantă, potrivit http://www.pmindia.gov.in.

S-a implicat activ de tânără în mişcarea de independenţă indiană. Primele organizaţii pentru tineret înfiinţate de ea au fost Bal Charkha Sangh şi Vanar Sena pentru a ajuta Partidul Congresului Naţional Indian în timpul Mişcării de non-cooperare.

Pentru implicarea ei în mişcarea de independenţă a fost arestată şi deţinută în septembrie 1942.

La 26 martie s-a căsătorit cu Feroze Gandhi, un tânăr activist congresist, şi au avut împreună doi fii, Rajiv Gandhi şi Sanjay Gandhi.

În 1955 a devenit membru în Comitetul de lucru al Congresului Naţional Indian. În 1958 a fost numită membru al Consiliului parlamentar central al Congresului. A fost preşedinte al Consiliul Naţional pentru Integrare al Comitetului Congresului Naţional Indian (AICC), preşedinte al Tineretului AICC, din 1956, şi al Organizaţiei de femei AICC.

A fost aleasă ca lider al Partidului Congresului Naţional Indian prima dată în anul 1967 şi din nou în ianuarie 1980.

În guvern a deţinut iniţial funcţia de ministru al informaţiilor şi radiodifuziunii (1964-1966). În ianuarie 1966 a devenit cel de-al treilea premier al Indiei, a deţinut funcţia de prim-ministru al Indiei până în martie 1977 şi din nou în perioada 1980-1984. În acelaşi timp, a fost ministru al energiei atomice din septembrie 1967 până în martie 1977 şi a deţinut portofoliul Afacerilor Externe din 5 septembrie 1967 până la 14 februarie 1969. De asemenea, a condus Ministerul Afacerilor Interne din iunie 1970 până în noiembrie 1973 şi a fost ministru al spaţiului din iunie 1972 până în martie 1977.

A devenit membră a Rajya Sabha (Consiliul Statelor - una dintre cele două camere ale parlamentului indian) în august 1964 şi a activat până în februarie 1967. A fost, de asemenea, membră a Camerei Poporului (Lok Sabha) pe parcursul mai multor sesiuni, ultima alegere a sa în calitate de membru al Parlamentului a fost în ianuarie 1980.

Numele Indirei Gandhi a fost asociat cu un mare număr de organizaţii şi instituţii, precum Spitalul Memorial Kamala Nehru şi Muzeul Naţional al Copiilor, Universitatea Jawaharlal Nehru, fondată în 1969, Universitatea Naţională de Învăţământ la Distanţă Indira Gandhi, cea mai mare din ţară, fondată în 1985.

A fost membru al delegaţiei indiene la UNESCO (1960-1964), membru al Comitetului executiv al UNESCO (1960-1964) şi membru al Consiliului Apărării Naţionale, din 1962.

Potrivit site-ului citat, Indira Gandhi privea viaţa ca pe un proces integrat, în care activităţile şi interesele sunt aspecte diferite ale întregului.

De lungul carierei sale, Indira Gandhi a primit numeroase distincţii, printre care cel mai înalt premiu civil al Republicii India, instituit în 1954, Bharat Ratna (1972), premiul Academiei mexicane (1972), medalie FAO (1973). A primit, de asemenea, Premiul pentru mame, SUA (1953), Premiul Islbella d'Este, Italia, pentru o muncă remarcabilă în diplomaţie, Premiul Universităţii Yale. Timp de doi ani, în 1967 şi 1968, Indira Gandhi a fost femeia cea mai admirată de francezi, potrivit unui sondaj realizat de Institutul Francez de Opinie Publică. Potrivit unui alt sondaj realizat de Gallup Poll, în anul 1971 a fost cea mai admirată persoană din lume.

A publicat o serie de lucrări între care "The Years of Challenge" (1966-1969), "The Years of Endeavour" (1969-72), "India" (Londra, 1975); "India" (Lausanne, 1979) şi numeroase colecţii de articole şi discursuri.

Indira Gandhi a vizitat România în două rânduri, în anii 1967 şi 1980.

A fost asasinată la 31 octombrie 1984, în grădina reşedinţei sale de către doi membri ai gărzii personale.

După dispariţia Indirei Gandhi în India au avut loc revolte sângeroase împotriva membrilor comunităţii sikh, din rândul cărei făceau parte cei doi asasini ai premierului. În acelaşi timp, moartea sa a stârnit multă compasiune pentru femeia care a marcat destinul Indiei timp de mai mult de două decenii.

Fiul său, Rajiv Ghandi, i-a urmat la putere în 1984, împărtăşindu-i însă şi soarta. El a fost asasinat în 1991. AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora Ciurel; redactor Arhivă foto Elena Bălan, editor: Horia Plugaru)