La 18 octombrie 1907 se năştea la Brăila dramaturgul, prozatorul şi eseistul Mihail Sebastian (pseudonimul lui Iosef M. Hechter), fiul lui Mendel Hechter şi al Clarei (născută Weintraub), notează ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Ed. Albatros, 2002). A absolvit liceul în oraşul natal (1926) şi a terminat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1929). Şi-a pregătit doctoratul la Paris (1930-1931).

A debutat cu versuri (sub pseudonimul Eraclie Pralea), în revista ''Lumea'' din Iaşi (1926). Debutul în publicistică a fost în ziarul ''Cuvântul'' (a folosit pseudonimul S.), unde a continuat să semneze articole, între 1927 şi 1934. A tradus din Francis Jammes şi Marcel Proust, notează ''Dicţionar de literatură română'' (Ed. Univers, 1979). A publicat concomitent articole în ''Revista Fundaţiilor Regale'' (1936-1940), ''Viaţa românească'', ''Rampa'' şi altele.

În 1941 a devenit profesor la Liceul ''Cultura'', iar în 1945 a fost numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe, potrivit ''Dicţionarului scriitorilor români'' (Ed. Albatros, 2002).

Ca prozator, a debutat editorial cu volumul ''Fragmente dintr-un carnet găsit'' (1932). A continuat cu ''Femei'' (1933), un roman ce conţine patru nuvele unificate printr-un personaj.

În 1934 a publicat romanul-jurnal ''De două mii de ani'' prefaţat de Nae Ionescu, care a fost numit de Camil Petrescu un roman al ''experienţei'' şi al ''autenticităţii'', se precizează în ''Dicţionar de literatură română'' (Ed. Univers, 1979). Autorul însuşi dă o apreciere adevărată cărţii: '''De două mii de ani''' este şi un roman, dar este mai ales altceva, un lucru atât de intim, încât astăzi, la apariţia cărţii, mă întreb cu spaimă dacă n-am trădat prea multe lucruri dintr-o experienţă pe care mă mândream multă vreme s-a ascund sub un surâs''.

Au urmat, apoi, romanele ''Cum am devenit huligan'' (1935), ''Oraşul cu salcâmi'' (scris în 1931) şi ''Accidentul'' (1940), cel mai bine constituit din punct de vedere arhitectonic, fiind axat, ca şi întregul său teatru, pe drama singurătăţii.

Postum au mai apărut: ''Opere. Teatru'' (Bucureşti, 1946), ''Ultima oră'' (Bucureşti, 1954), ''Opere alese'' (I, ed. îngrijită şi studiu introductiv de V. Mîndra, Bucureşti, 1956), ''Opere alese'' (I-II, ed. îngrijită şi prefaţată de V. Mîndra, Bucureşti, 1962), ''Întâlniri cu teatrul'' (studiu introductiv şi antologie de Cornelia Ştefănescu, Bucureşti, 1969), ''Eseuri. Cronici. Memorial'' (ed. îngrijită şi prefaţată de Cornelia Ştefănescu, Bucureşti, 1972), ''Oraşul cu salcâmi. Accidentul'' (Bucureşti, 1974, ed. nouă, 1976), ''Jocul de-a vacanţa. Steaua fără nume'' (postfaţă de A. Anghelescu, Bucureşti, 1975).

Mihail Sebastian este cunoscut mai ales prin creaţia dramatică, piesele sale fiind jucate de nenumărate ori pe scenele teatrelor româneşti, dar şi pe cele din întreaga lume: ''Jocul de-a vacanţa'' (1938, premiera în acelaşi an, la 17 decembrie, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, în regia lui Sică Alexandrescu), ''Steaua fără nume'' (publicată în 1942 sub numele Victor Mincu, a avut premiera la 1 martie 1944, pe scena teatrului Alhambra, actualul Teatru de Comedie, din Bucureşti). Postum au fost puse în scenă ''Ultima oră'' (1944, premiera având loc la 25 ianuarie 1946, la Teatrul Naţional din Bucureşti) şi ''Insula'' (1947, nu a fost terminată având doar două acte, cel de-al treilea a fost scris de actorul Mircea Şeptilici; piesa a avut premiera în 17 septembrie 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Şeptilici).

Cea mai exactă caracterizare a lui Mihail Sebastian a dat-o Şerban Cioculescu, în 1940: ''Spirit de măsură, de claritate şi de nuanţă, voiciune intelectuală, gust ales şi o tonalitate discretă a tristeţii care se fereşte de gesturi, de dramatizare''.

În 1995, Editura Humanitas a publicat romanul ''Jurnal 1935-1944'', fiind una dintre cele mai captivante scrieri memorialistice ale literaturii romane moderne, notează www.humanitas.ro. Romanul a fost reeditat în 2002, 2005 şi 2016. Totodată, a fost publicat în Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Germania şi Anglia.

Dramaturgul Mihail Sebastian a murit prematur la 29 mai 1945, la numai 38 de ani, în urma unui accident. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)