În România, practicarea exerciţiilor şi a întrecerilor de tip atletic ar fi început în anii 400 î.Hr. Potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România - Volumul I, Bucureşti 2002, pe un fragment aparţinând unui basorelief al unei construcţii din anul 353 î.Hr. de la Mangalia, se evidenţiază profilul unui aruncător cu suliţa.

Atletismul apare în ţara noastră, în mod organizat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, la iniţiativa studenţilor care învăţau în ţările occidentale (în special în Germania, Franţa şi Austria), conform site-lui federaţiei de specialitate, Federaţia Română de Atletism (FRA) - www.fra.ro. În timpul vacanţelor, aceştia promovau atletismul organizând competiţii de alergări, sărituri şi aruncări.

Un rol important în începuturile atletismului, ca de altfel şi al altor sporturi, 1-a avut Legea instrucţiei din 1864, urmată de cea din 1879, ambele cu referiri anume la introducerea obligatorie a gimnasticii (educaţia fizică) în şcoli şi în armată, menţionează Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România. Organizator şi reformator al educaţiei fizice şcolare a fost omul de ştiinţă, ministrul Instrucţiei, Spiru Haret.

Primul concurs de atletism organizat se desfăşoară la Bucureşti, pe velodromul de la Şosea, în 1882, la care participă elevi de la liceele "Sf. Sava" şi "Matei Basarab".

Site-ul www.fra.ro notează că, treptat, creşte interesul pentru activitatea sportivă, în general, şi pentru atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenţi, se conturează o literatură de specialitate şi sunt organizate competiţii pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor şcolare sunt introduse întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee din diverse oraşe.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România precizează, totodată, că în 1885, "Societatea română de alergări pe jos", creată în 1882, se desfiinţează. Însă, în anul 1882, se organizează o cursă cu semnificaţie legendară, Bucureşti - Piteşti - Bucureşti (cea 220 km), care atrage la start un număr mare de concurenţi, cei mai mulţi abandonând; câştigă un soldat dintr-un regiment de munte, pe nume Ilie Gheorghe, în 48h 4'.

În această perioadă, L. Molnar publică la Miercurea Ciuc o carte intitulată Atletismul (1875), iar la Cluj, în 1879, lucrarea Exerciţii atletice.

În 1893, se organizează concursul de alergări din Cişmigiu, apoi, în 1896, pe velodromul de la Şosea, din Capitală, elevii de la liceul "Gh. Lazăr" se întrec la alergări, săritura în înălţime şi aruncări. În 1905, are loc prima competiţie pe criterii de vârstă, tineri până la 16 ani şi peste 16 ani.

În perioada 1906-1912, cu prilejul sărbătorilor şcolare, se organizează întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee din Bucureşti, Ploieşti, Craiova şi Galaţi. În 1912, în cadrul Federaţiei Române a Societăţilor Sportive (FRSS), se înfiinţează "Comisia de atletism, alergări pe jos şi concursuri". În fapt, FRA a fost a 19-a federaţie mondială, iar în 1923 aceasta se afiliază la Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF). Tot în 1912 se înfiinţează la Bucureşti mai multe societăţi sportive şcolare, pe lângă liceele în care se practică atletismul ("Sf. Sava", "Gh. Lazăr", "M. Viteazul" ş.a.), precum şi cluburile "Atheos" şi "Maraton" pentru alergările de fond. În vara acelui an, în incinta hipodromului de la Băneasa, se organizează prima ediţie a Campionatului interşcolar (exclusiv pentru băieţi). Performanţele (modeste) realizate sunt considerate primele recorduri naţionale (13"5 la 100 m, 57"5 la 400 m, 1,10 m la săritura în înălţime, 9,92 m la aruncarea greutăţii etc).

Primele campionate naţionale ale României se organizează în 1914, la următoarele probe, numai pentru bărbaţi: 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1.500 m, 200 m garduri, înălţime fără elan (de pe loc), înălţime cu elan, prăjină, lungime fără elan, lungime cu elan, greutate, disc, suliţă, 14 km marş. Au participat concurenţi numai din cluburi bucureştene. Titlurile de campion au revenit la opt atleţi, dintre care cei mai "productivi" fiind Rudolf Schmettau (4), Ion Seceleanu (3) şi Wily Brandl (3). Concursul s-a desfăşurat pe arena din Parcul Sportiv FRSS, ulterior numit Stadionul "Tineretului", iar în prezent Stadionul "Iolanda Balaş-Soter".

În anul 1915, la a doua ediţie a campionatelor naţionale, se remarcă atletul Petre Valianatos, care egalează recordul deţinut de R. Schmettau referitor la numărul probelor câştigate (4), iar în 1916, la a treia ediţie, Emil Pălăngeanu din Târgovişte câştigă 5 titluri naţionale (110 m garduri, greutate, disc, suliţă, ciocan), performanţă unică în istoria campionatelor de atletism ale României. În 1916, este consemnată şi organizarea la Bucureşti a primei ediţii a campionatului naţional de cros. Din 1914 şi până în prezent, se organizează anual campionatele naţionale de atletism ale României, cu o singură întrerupere de trei ani (1917, 1918 şi 1919), cauzată de Primul Război Mondial.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului notează că primul teren de atletism se inaugurează la Bucureşti în 1915, pe locul pe care ulterior se construieşte Stadionul "Tineretului".

În 1919, un grup restrâns de atleţi români a participat la Paris la o serbare internaţională sportivă, singurul rezultat notabil fiind locul VI la ştafeta 200+400+800+1 600 m. După doi ani, în 1921, săritorul în înălţime Iosif Ştefan câştigă un concurs în Slovenia, cu 1,71 m.

În 1922, la Braşov şi la Cluj se organizează primele concursuri feminine, la probele de 60 m, lungime, înălţime, greutate, disc, suliţă şi săritura cu prăjina. În 1925, la Braşov au loc primele campionate naţionale feminine - la şapte probe şi primele campionate ale juniorilor. În acelaşi an, sunt organizate primele campionate ale junioarelor, la Arad.

La Belgrad, în 1922, discobolul român Rudolf Uitz, cu o aruncare de 44,38 m, obţine un rezultat cu valoare internaţională (recordul mondial era de 47,85 m), în cadrul primului meci internaţional Iugoslavia - România. În anul următor, la Timişoara, se organizează primul triunghiular internaţional: România - Cehoslovacia - Iugoslavia, câştigat de atleţii români.

În 1926, se inaugurează Stadionul "ONEF", care va deveni Stadionul "Republicii", gazda de mai târziu, începând cu 1948, a celor mai importante concursuri internaţionale de atletism din România. Tot în 1926 este semnalată performanţa remarcabilă de 46,46 m, obţinută de discobolul Ion David. În 1927, se stabileşte primul record mondial pentru România la 3.000 m, de către Ana Cicanci (studentă la ANEFS), care însă nu a putut fi omologat, deoarece această probă, la acea dată, nu era oficializată la IAAF. În 1928, se acordă primul titlu de campion al României la decatlon atletului Virgil Ioan de la "Stadiul Român" din Bucureşti, cel care în deceniul următor va deveni unul din preşedinţii FRA.

În 1928, la Jocurile Olimpice (JO) de la Amsterdam, o delegaţie a României din 11 atleţi şi două atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiţie. Tot în acest an se inaugurează prima ediţie a Campionatelor Universitare în România.

Potrivit www.fra.ro, în 1930, la Atena, atleţii români se clasează pe locul al doilea, după Grecia, la prima ediţie oficială a Jocurilor Balcanice (JB), iar în 1934, la ediţia inaugurală a Campionatelor Europene, participă numai patru atleţi români.

În 1937, FRA organizează la Bucureşti, pentru prima dată, Jocurile Balcanice, iar în 1948 debutează seria Campionatelor Internaţionale (CI) ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. În acelaşi an, în fosta sală a Institutului Politehnic (Căminul 303 - actuala sală de jocuri sportive a ANEFS), are loc primul concurs de atletism pe teren acoperit.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului notează că dintre toate ediţiile Campionatelor Internaţionale ale României, de la inaugurare şi până în prezent, doar două s-au desfăşurat în alte localităţi decât Bucureşti, respectiv în 1968 la Poiana Braşov şi în 1989 la Piteşti. Aceste campionate nu s-au organizat în anii 1959, 1964-1966, 1973-1975 şi 1981. La startul acestei competiţii au luat parte atleţi şi atlete din peste 50 de ţări din cele cinci continente, numeroşi participanţi purtând distincţii şi medalii ale celor mai valoroase întreceri atletice ale lumii. La CI ale României au fost doborâte 4 recorduri mondiale, 7 europene şi numeroase recorduri naţionale ale ţărilor participante.

Atleţi cu rezultate remarcabile (după numărul recordurilor naţionale de seniori obţinute), în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial şi imediat după acesta: sprinterul Ion Moina (15), fondistul Dinu Cristea (13), Angela Petrovici (13), atletă participantă la cele mai multe probe din acea perioadă, sprinterul Ludovic Peter (12), semifondistul Ştefan Kabat (12), aruncătorii de ciocan Lazăr Bodea (10) şi Dumitru Constantin (7), săritorul la triplusalt Ferdinand Calistrat (8), săritorul cu prăjina Zeno Dragomir (6), semifondiştii Dumitru Tălmaciu (6) şi Victor Firea (6), mărşăluitorul Dumitru Paraschivescu (6), sprinterul şi săritorul în lungime Ion Wiesenmayer (6), semifondista Edith Treybal (18), sprinterele Luiza Ernst (11) şi Claudia Ruse (5).

Atleţi care, după 1951, doboară sau egalează mai mult de zece recorduri naţionale de seniori au fost la bărbaţi: fondiştii Constantin Grecescu (16) şi Ilie Floroiu (11), săritorii în înălţime Ioan Soter (15) şi Sorin Matei (11), semifondistul Zoltan Vamoş (14), alergătorul de garduri Ion Opriş (11), sprinterul Gheorghe Zamfirescu (11), discobolul Iosif Nagy (21), aruncătorul de ciocan Nicolae Bîndar (12); la femei: sprinterele Ioana Luţă Petrescu-Tintorescu (20) şi Alexandra Sicoe (19), alergătoarele de garduri Valeria Bufanu (30), Ana Şerban (15) şi Cristieana Cojocaru-Matei (14), semifondistele Natalia Andrei-Mărăşescu (20) şi Ileana Silai (18), fondista Maricica Puică (10), mărşăluitoarea Victoria Oprea-Lina (13), săritoarea în înălţime Iolanda Balaş (36), săritoarea în lungime Viorica Viscopoleanu (12), discobolele Lia Manoliu (28) şi Argentina Menis (10), aruncătoarea de greutate Ana Roth-Coman-Sălăgean (28), suliţaşele Măria Diţi-Diaconescu (11) şi Eva Zorgo-Raduly (12), aruncătoarea de greutate Mihaela Loghin (14), săritoarea cu prăjina Gabriela Mihalcea (27), aruncătoarea de ciocan Mihaela Melinte (15), heptatlonista Liliana Năstase (14).

Atleţii care în cariera lor au obţinut cele mai multe titluri de campion naţional sunt la bărbaţi: Daniel Cojocaru - 49, Dinu Cristea - 46, Ion Wiesenmayer - 42, Constantin Grecescu - 30, Nicolae Mustaţă - 30, Ilie Savel - 30; la femei: Iolanda Oanţă - 50, Liliana Alexandru Năstase - 35, Mihaela Stoica-Dumitrescu-Pogăceanu - 31, Ioana Luţă Petrescu-Tintorescu - 29, Florica Oţel-Dumitru-Grecescu - 26, Alexandra Taifas Sicoe - 26.

Începând cu anul 1952, atleţii români participă cu regularitate la toate marile competiţii mondiale şi europene.

Primii medaliaţi ai Campionatului European (CE) în aer liber: Iolanda Balaş - înălţime - loc II (Berna 1954), loc I (Stockholm 1958 şi Belgrad 1962); Măria Diţi-Diaconescu - suliţă şi Zoltan Vamoş - 3 000 m obstacole - loc II (Belgrad 1962); Mihaela Peneş - suliţă - loc II (Budapesta 1966).

Primii finalişti olimpici au fost înregistraţi la Helsinki, 1952: Lia Manoliu (disc), Ioan Soter (înălţime), care s-au clasat pe locul VI, Dumitru Paraschivescu şi Ion Baboie (marş) s-au clasat pe locurile VII şi VIII.

Primele medalii olimpice: Lia Manoliu (bronz) şi Iolanda Balaş (aur), la Roma în 1960. În total, au fost obţinute 35 de medalii la JO: 11 de aur, 14 de argint, 10 de bronz.

Medaliaţii olimpici, potrivit www.cosr.ro: Iolanda Balaş-Soter - săritura în înălţime (1960 - aur, 1964 - aur), Lia Manoliu-Raica - aruncarea discului (1960 - bronz, 1964 - bronz, 1968 - aur), Mihaela Peneş - aruncarea suliţei (1964 - aur, 1968 - argint), Viorica Belmega-Viscopoleanu - săritura în lungime (1968 - aur), Constantina Diţă - maraton (2008), Ileana Gherghely-Silai - 800 m (1968 - argint), Valeria Bufanu-Ştefănescu -100 m garduri (1972 - argint), Argentina Menis - aruncarea discului (1972 - argint), Gheorghe Megelea - aruncarea suliţei (1976 - bronz), Doina Beşliu-Melinte - 800 m şi 1.500 m (1984 - aur şi argint), Maricica Luca-Puică - 3.000 m şi 1.500 m (1984 - aur şi bronz), Anişoara Cuşmir-Stanciu - săritura în lungime (1984 - aur), Vali Ionescu-Constantin - săritura în lungime (1984 - argint), Mihaela Loghin - aruncarea greutăţii (1984 - argint), Ionela Tîrlea - 400 m garduri (2004 - argint), Marian Oprea - triplusalt (2004 - argint), Fiţa Rafira Lovin - 800 m (1984 - bronz), Cristieana Cojocaru-Matei - 400 m garduri (1984 - bronz), Florenţa Ionescu-Crăciunescu - aruncarea discului (1984 - bronz), Paula Ilie-Ivan - 1.500 şi 3.000 m (1988 - aur şi argint), Galina Astafei-Stăvariu - săritura în înălţime (1992 - argint), Gabriela Szabo - 1.500 m (1996 - argint, 2000 - bronz) şi 5.000 m (2000 - aur), Violeta Beclea-Szekely - 1.500 m (2000 - argint), Lidia Slăvuţeanu-Şimon - maraton (2000 - argint), Oana Muşunoiu-Pantelimon - săritura în înălţime (2000 - bronz), Maria Cioncan - 1.500 m (2004 - bronz).

Antrenorii care au contribuit la obţinerea a două sau mai multe medalii la JO: Ion Puică (4), Ioan Soter (3), Titus Tatu (3), Zsolt Gyongyossi (3), Dorin Melinte (2), Nicolae Mărăşescu (2). Restul de medalii a fost obţinut prin aportul următorilor antrenori, fiecare din ei pregătind un medaliat olimpic: Lixandru Pândele, Mihai Raica, Gheorghe Biro, Evelina Ghimpu, Ioan Benga, Alexandru Bizim, Ion Moroiu, Mihai Zaharia, Ioan Sabău, Dan Serafim, Constantin Dumitrescu, Maricica Puică, Liviu Şimon, Adrian Ghioroaie.

Atleţii (seniori) care au obţinut cele mai multe recorduri olimpice şi mondiale în aer liber şi în sală: Iolanda Balaş (19), Mihaela Melinte (8), Maricica Puică (6), Gabriela Szabo (5), Natalia Andrei-Mărăşescu (4), Anişoara Cuşmir (4), Argentina Menis (4), Doina Melinte (3), Lia Manoliu (2), Paula Ivan (2), Liliana Năstase (2), Galina Astafei (junioară) - 4.

La CM de alergare pe şosea, CM de semimaraton şi CM de cros desfăşurate în ultimele două decenii, atleţii români au cucerit peste 30 de medalii la individual şi la echipe. Printre medaliaţi se află: Maricica Puică, Doina Melinte, Natalia Mărăşescu, Gabriela Szabo, Violeta Beclea, Fiţa Lovin, Lidia Şimon, Paula Ilie Ivan, Iulia Negură, Margareta Keszeg, Anuţa Tecuţă, Tudoriţa Chidu, Georgeta Gazibara, Mariana Chirilă, Nuţa Olaru, Elena Murgoci, Ella Kovacs, Daniela Misaroş, Margareta Ghile Florea, Adriana Andreescu, Florina Pană, Lelia Deselnicu. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, redactori Arhiva Foto: Mihaela Tufega, Vlad Ruşeanu, editor: Horia Plugaru)