Republica Populară Chineză sărbătoreşte Ziua naţională la 1 octombrie, ziua proclamării Republicii Populare Chineze în 1949.

China cu o suprafaţă de 9.596.960 km pătraţi este a patra ţară ca mărime pe glob, după Rusia, Canada şi SUA. Este împărţită administrativ în 23 de provincii, 5 regiuni autonome, 4 municipalităţi cu rang echivalent provinciilor (Beijing, Shanghai, Tianjin şi Chongqing) şi 2 Regiuni Administrative Speciale (Hong Kong şi Macao).

Istoria Chinei prezintă câteva trăsături distincte. Între acestea se află, în primul rând, unitatea spaţiului şi coeziunea civilizaţiei. În China, diviziunile unităţii statale provocate de conflicte interne sau externe nu au avut consecinţe geopolitice ireparabile. Fenomenul a fost posibil datorită forţei de coeziune, a omogenităţii şi continuităţii civilizaţiei chineze de-a lungul a trei milenii de istorie, menţionează volumul "Mica Enciclopedie de Istorie Universală" (2002). O altă caracteristică este dimensiunea demografică, China fiind probabil statul cel mai populat al planetei pe tot parcursul istoric.

În secolele XVIII şi XIX, China s-a confruntat cu o stagnare socială şi în acelaşi timp cu puternice crize interne, fapt care i-a accentuat vulnerabilitatea în faţa marilor puteri (Anglia, Franţa, SUA, Rusia sau Japonia). Urmare a Războaielor Opiumului, la jumătatea secolului XIX, China concesionează acestora părţi însemnate din teritoriu. În 1911, revoluţia democrată condusă de Sun Yatsen pune capăt monarhiei manciuriene, potrivit site-ului MAE.

Este proclamată "Republica China" la 12 februarie 1912. În perioada 1927-1949 are loc războiul civil între forţele conduse de Partidul Naţional (Guomintang) şi Partidul Comunist. La 1 octombrie 1949, Mao Zedong proclamă Republica Populară Chineză. Deceniul 1966-1976 a reprezentat perioada "Revoluţiei Culturale".

În anul 1979, Deng Xiaoping iniţiază politica de reformă şi deschidere spre exterior a Republicii Populare Chineze. Reformele iniţiate de Deng au orientat ţara spre un sistem de economie socialistă de piaţă. Rezultatul a fost o creştere de 4 ori a Produsului Intern Brut între anii 1978 şi 2000.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost înfiinţat la 1 iulie 1921 la Shanghai. Biroul Politic al Comitetului Central al PCC este format din 25 de membri, dintre care 7 fac parte din Comitetul Permanent. Cu prilejul Congresului al XVIII-lea al PCC, desfăşurat în perioada 7-14 noiembrie 2012, Xi Jinping a fost ales în funcţia de secretar general al Comitetului Central al PCC.

Sub umbrela PCC ca partid de guvernământ există alte 8 mici partide necomuniste, care funcţionează pe baza principiilor cooperării inter-partinice şi consultării politice cu PCC, forumul rezultat purtând denumirea de Conferinţa Politică Consultativă a Poporului Chinez. Acest for, fără prerogative legislative, a fost constituit în luna septembrie 1949, vizând realizarea coeziunii de acţiune politică între PCC şi celelalte partide pentru construirea "socialismului cu specific chinezesc", precizează site-ul MAE.

China este una din ţările cu cele mai multe obiective protejate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).

Între acestea, probabil cel mai cunoscut, este Marele Zid. Format ca un sistem de apărare comun împotriva invaziilor din nord, zidul este constituit din secţiuni de fortificaţii anterioare care s-au unit cu aproximativ 200 de ani î.Hr. Construcţiile au continuat până la dinastia Ming (1368-1644), când Marele Zid a devenit cea mai mare structură militară din lume, importanţa sa istorică şi strategică este compensată numai de semnificaţia arhitecturală a construcţiei, potrivit UNESCO.

Un alt sit inclus, din 2010, în Patrimoniul Mondial UNESCO este situat în apropierea masivului Songshang, din provincia Henan, considerat cel mai important munte sacru al Chinei. La poalele muntelui înalt de 1.500 de metri, în apropierea oraşului Dengfeng, pe o suprafaţă circulară de 40 de km pătraţi, se află opt ansambluri de clădiri şi structuri. Construite pe parcursul a nouă dinastii, monumentele istorice includ unele dintre cele mai bune modele de clădiri vechi chinezeşti dedicate ritualului, ştiinţei, tehnologiei şi educaţiei, evidenţiază site-ul UNESCO.

La 22 iunie 2014, UNESCO a inclus în lista sa o fâşie cu o lungime de 5.000 de kilometri din Drumul Mătăsii, din centrul Chinei până în regiunea Zhetsyu din Asia Centrală, denumită ''Drumurile mătăsii: reţeaua de rute din coridorul Chang'an-Tianshan''. Obiectivul cuprinde 33 de situri din China, Kazakhstan şi Kîrgîzstan.

Marele Canal este o altă construcţie aflată pe lista UNESCO. Acesta este un sistem vast de căi navigabile în câmpiile din regiunile de nord-est şi centru-est ale Chinei, care porneşte din Beijing, în nord, până în provincia Zhejiang din sud. Construit în secţiuni începând din secolul al V-lea î.Hr., a fost conceput pentru prima dată în secolul al VII-lea (în timpul dinastiei Sui) ca un mijloc unificat de comunicare în imperiu.

Demersul de unificare a canalului a condus la deschiderea unei serii de şantiere gigantice, creând cel mai mare şi mai amplu proiect de inginerie civilă din lume înainte de Revoluţia industrială, notează UNESCO. Navigaţia pe canal a format coloana vertebrală a sistemului de comunicaţii interioare al imperiului. Până în secolul al XIII-lea, aceasta a constat din mai mult de 2.000 km de căi navigabile artificiale, care legau cinci dintre cele mai importante bazine hidrografice ale Chinei.

Marele Canal a jucat un rol important în asigurarea prosperităţii şi stabilităţii economice a ţării şi este încă în uz şi astăzi, ca un mijloc major de comunicare. Obiectivul a fost inclus în Patrimoniul mondial cultural UNESCO în anul 2014. AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)