Republica Federală Nigeria sărbătoreşte Ziua naţională la 1 octombrie, dată la care, în 1960, şi-a proclamat independenţa în cadrul Commonwealth-ului.
Situată în partea central-vestică a Africii, în nordul Golfului Guineei, cu o suprafaţă de 923.768 kmp şi cu o populaţie de peste 190 milioane de locuitori (estimare iulie 2017), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), Nigeria este cel mai populat stat african.
Are ca limite Benin, la vest, Niger şi Ciad la nord, Camerun, la est, Oceanul Atlantic (Golful Guineei), la sud.
Capitala statului se află la Abuja, cu o populaţie de peste 2,5 milioane de locuitori (2015). Alte oraşe importante: Lagos, principalul centru economic (circa 13 milioane de locuitori), Ibadan (3 milioane de locuitori), Kano (3,5 milioane de locuitori).
Abuja a fost creată în 1976, ca noua capitală federală, printre motivele acestei alegeri aflându-se accesibilitatea, localizarea centrală, clima, o mică densitate a populaţiei şi posibilitatea unei viitoare creşteri în dimensiuni, potrivit site-ului www.cometonigeria.com. Construcţia propriu-zisă a început în anii 1980 şi a devenit oficial capitala Nigeriei în 1991, în locul oraşului Lagos.
În Nigeria, se găsesc mai mult de 250 de grupuri etnice, având diferite limbi şi obiceiuri. Cele mai mari grupuri etnice sunt Hausa, Yoruba, Igbo şi Fulani, reprezentând mai mult de 70% din populaţie, în timp ce altele precum Edo, Ijaw, Kanuri, Ibibio, Ebira, etc. cuprind între 25% şi 30%.
Nigeria are o largă ieşire, de circa 1.500 km, la Oceanul Atlantic (Golful Guineei).
Relieful este format în principal din câmpii şi podişuri. În sud, pe o adâncime de circa 100 km de la ţărm, se desfăşoară câmpia litorală, parţial mlăştinoasă, cu vegetaţie de mangrove şi palmieri, care cuprinde şi marea deltă a fluviului Niger. Spre nord, relieful devine colinar, acoperit de păduri dese tropicale, care fac treptat loc savanei cu ierburi înalte şi pâlcuri de arbori. În centrul ţării, înălţimile depăşesc 1.800 m, iar în est, la graniţa cu Camerun, peste 2.000 m în Vârful Vogel. În nordul extrem, relieful este mai scund, cu vegetaţie mai săracă de stepă şi dune de nisip în zona lacului Ciad.
Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a XIV-a (2016), climă este tropicală, cu precipitaţii bogate în partea sudică şi mai scăzute în extremitatea nordică. Reţeaua hidrografică este dominată de Niger, unul dintre marile fluvii africane (4.180 km) şi afluenţii săi, Benue (1.400 km), Sokoto, Kadun ş.a. Nigeria are o vegetaţie de mangrove şi palmieri în câmpia litorală, păduri tropicale (care acoperă circa 15% din suprafaţa ţării) şi savane în centru şi stepă cu pâlcuri arbustive în nord. Fauna este extrem de variată, ocrotită în mai multe rezervaţii (Akure, Zamfara, Gilli-Gilli).
Preşedintele este şef al executivului şi comandant suprem al forţelor armate, ales pe patru ani, având dreptul la cel mult două mandate succesive, potrivit www.mae.ro. Actualul preşedinte al Nigeriei este Muhammadu Buhari, din 29 mai 2015.
Primii locuitori ai Nigeriei de astăzi au fost cei din poporul Nok, apoi au migrat popoarele Kanuri, Hausa şi Fulani pe întreg teritoriul ţării. Islamismul a fost introdus în secolul al XII-lea, iar imperiul Kanem a controlat zona între secolele al XI-lea şi al XIV-lea. Gruparea etnică Fulani a dominat regiunea începând cu secolul al XIX-lea, până când britanicii au anexat Lagos în 1851 şi au preluat controlul asupra restului regiunii până în 1886.
Teritoriile incluse, în prezent, în cadrul Republicii Federale Nigeria au fost colonizate de Marea Britanie în mai multe etape, menţionează www.mae.ro. Mişcarea de eliberare naţională africană, născută între cele două războaie (Partidul Naţional Democrat din Nigeria creat în 1923, în frunte cu Herbert Macaulay), a luat un deosebit avânt după 1945.
În 1947, cu scopul diminuării tensiunilor etnice, Marea Britanie a introdus sistemul federal de administrare, teritoriul fiind împărţit în trei regiuni: nord, vest şi est, fiecare cu parlament şi guvern propriu. Între 1957 şi 1959, acestea obţin autonomia internă.
La 1 octombrie 1960, Nigeria a obţinut independenţa, şeful noului stat rămânând, la vremea respectivă, regina Angliei, reprezentată la Lagos (capitala de atunci a ţării), de un guvernator general.
Nigeria a fost guvernată de administraţii civile numai între 1960-1966, 1979-1983, şi ulterior, începând cu 1999. Pentru atenuarea tensiunilor interetnice, regimurile militare au modificat, de cinci ori, structura federaţiei: numărul statelor componente a crescut astfel de la patru (în 1960) la 36, în prezent. După 1999, Nigeria a avut o administraţie civilă, care funcţionează pe principii democratice, potrivit informaţiilor MAE.
În urma adoptării unei noi Constituţii, la 1 octombrie 1963, Nigeria a devenit Republică Federală.
Gestiunea uriaşelor bogăţii naturale din Delta fluviului Niger (petrol şi gaze) şi competiţia dintre principalele trei etnii din Nigeria - Hausa, Yoruba şi Igbo - marchează intens opţiunile politice şi economice, precum şi climatul intern din această ţară, mai arată www.mae.ro.
Statul nigerian este bogat în petrol şi gaze naturale, industria fiind axată pe aceste domenii. Enciclopedia Statelor Lumii precizează că agricultura Nigeriei (2/3 din populaţia activă, 30,9% din PIB - 2012) este diversificată, reuşind în ultimii ani să asigure în mare parte necesarul intern. Nigeria este un mare producător de manioc (locul 1 pe Glob), mei (locul 2 pe Glob) şi sorg (locul 3 pe Glob), dar în ultimele decenii s-au extins şi terenurile cultivate cu porumb şi orez (locul 2 în Africa). Creşterea animalelor (bovine, caprine - locul 4 pe Glob - şi ovine), mai extinsă în regiunile de savană şi de stepă, a cunoscut o dezvoltare substanţială în ultimele decenii. Pescuitul (inclusiv acvacultura) este de asemenea important. Din pădurile ţării se extrag anual peste 70 mii. m3 de material lemnos (87% folosit drept combustibil). Industria prelucrătoare, polivalentă, produce de la oţel (400.000 tone, 2012), aluminiu (26.000 tone, 2012), autovehicule, produse petroliere şi gaze lichefiate (uzina Bonny Island fiind între cele mai mari din lume) la textile şi produse alimentare.
Cu peste 800 de kilometri de coastă marină, Nigeria are toate ingredientele necesare pentru a fi vizitată de turişti. Guvernul nigerian s-a angajat, de altfel, să îmbunătăţească infrastructura şi să atragă investiţiile obligatorii pentru a genera profit din potenţialul turistic al ţării. În acelaşi timp, varietatea plajelor, lagunelor, secţiunilor de păduri tropicale, cascadelor magnifice şi siturilor istorice fascinante, pot fi explorate în prezent de turiştii dornici de aventură, potrivit www.globi.ro.
Marea majoritatea a vizitatorilor Nigeriei provin, însă, din mediul de afaceri, iar zborurile regulate dinspre Europa şi America de Nord au fost până acum ocupate de manageri din domeniul petrolier, în căutare de venituri obţinute pe seama celui mai mare producător de produse petroliere din Africa.
Conform cifrelor prezentate în Enciclopedia Statelor Lumii, 715.000 de turişti străini au vizitat Nigeria (2011), iar încasările din turism au fost de 622.000 dolari SUA. Principalele zone sau obiective: sud-vestul ţării, cu plaje şi peisaje deosebite (Olumirin Waterfalls, şapte cascade în apropierea oraşului Akure) şi mari centre urbane: Lagos, fosta capitală, cel mai mare oraş al Nigeriei şi, după unele aprecieri, "cel mai scump oraş din lume", Ibadan, cu o vestită universitate ş.a.; nordul ţării, cu oraşele Kaduna (oraş modern), Kano şi Zaria - ultimele două, vechi centre comerciale şi religioase; sudul ţării, cu oraşul Benin City (muzeu naţional adăpostind, între altele, celebrele sculpturi în lemn "de Benin"; Oba's Palace). Un punct de atracţie în nord-est îl constituie peisajul cultural Sukur.
Nigeria are mai multe parcuri naţionale, ecosisteme speciale naturale, cu atribuţii unice. Există în Nigeria opt astfel de parcuri: Yankari National Park, Kainji Lake National Park, Old Oyo National Park, Gashaka Gumte National Park, Chad Basin National Park, Cross River National Park, Okomu National Park şi Kamuku National Park.
În Patrimoniul Mondial UNESCO sunt incluse "Dumbrava sacră Osun - Osogbo" sau "Crângul sfânt al zeiţei Osun din Osogbo" (2005) şi Peisajul cultural Sukur (1999). AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Andreea Onogea)
Situată în partea central-vestică a Africii, în nordul Golfului Guineei, cu o suprafaţă de 923.768 kmp şi cu o populaţie de peste 190 milioane de locuitori (estimare iulie 2017), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), Nigeria este cel mai populat stat african.
Are ca limite Benin, la vest, Niger şi Ciad la nord, Camerun, la est, Oceanul Atlantic (Golful Guineei), la sud.
Capitala statului se află la Abuja, cu o populaţie de peste 2,5 milioane de locuitori (2015). Alte oraşe importante: Lagos, principalul centru economic (circa 13 milioane de locuitori), Ibadan (3 milioane de locuitori), Kano (3,5 milioane de locuitori).
Abuja a fost creată în 1976, ca noua capitală federală, printre motivele acestei alegeri aflându-se accesibilitatea, localizarea centrală, clima, o mică densitate a populaţiei şi posibilitatea unei viitoare creşteri în dimensiuni, potrivit site-ului www.cometonigeria.com. Construcţia propriu-zisă a început în anii 1980 şi a devenit oficial capitala Nigeriei în 1991, în locul oraşului Lagos.
În Nigeria, se găsesc mai mult de 250 de grupuri etnice, având diferite limbi şi obiceiuri. Cele mai mari grupuri etnice sunt Hausa, Yoruba, Igbo şi Fulani, reprezentând mai mult de 70% din populaţie, în timp ce altele precum Edo, Ijaw, Kanuri, Ibibio, Ebira, etc. cuprind între 25% şi 30%.
Nigeria are o largă ieşire, de circa 1.500 km, la Oceanul Atlantic (Golful Guineei).
Relieful este format în principal din câmpii şi podişuri. În sud, pe o adâncime de circa 100 km de la ţărm, se desfăşoară câmpia litorală, parţial mlăştinoasă, cu vegetaţie de mangrove şi palmieri, care cuprinde şi marea deltă a fluviului Niger. Spre nord, relieful devine colinar, acoperit de păduri dese tropicale, care fac treptat loc savanei cu ierburi înalte şi pâlcuri de arbori. În centrul ţării, înălţimile depăşesc 1.800 m, iar în est, la graniţa cu Camerun, peste 2.000 m în Vârful Vogel. În nordul extrem, relieful este mai scund, cu vegetaţie mai săracă de stepă şi dune de nisip în zona lacului Ciad.
Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a XIV-a (2016), climă este tropicală, cu precipitaţii bogate în partea sudică şi mai scăzute în extremitatea nordică. Reţeaua hidrografică este dominată de Niger, unul dintre marile fluvii africane (4.180 km) şi afluenţii săi, Benue (1.400 km), Sokoto, Kadun ş.a. Nigeria are o vegetaţie de mangrove şi palmieri în câmpia litorală, păduri tropicale (care acoperă circa 15% din suprafaţa ţării) şi savane în centru şi stepă cu pâlcuri arbustive în nord. Fauna este extrem de variată, ocrotită în mai multe rezervaţii (Akure, Zamfara, Gilli-Gilli).
Preşedintele este şef al executivului şi comandant suprem al forţelor armate, ales pe patru ani, având dreptul la cel mult două mandate succesive, potrivit www.mae.ro. Actualul preşedinte al Nigeriei este Muhammadu Buhari, din 29 mai 2015.
Primii locuitori ai Nigeriei de astăzi au fost cei din poporul Nok, apoi au migrat popoarele Kanuri, Hausa şi Fulani pe întreg teritoriul ţării. Islamismul a fost introdus în secolul al XII-lea, iar imperiul Kanem a controlat zona între secolele al XI-lea şi al XIV-lea. Gruparea etnică Fulani a dominat regiunea începând cu secolul al XIX-lea, până când britanicii au anexat Lagos în 1851 şi au preluat controlul asupra restului regiunii până în 1886.
Teritoriile incluse, în prezent, în cadrul Republicii Federale Nigeria au fost colonizate de Marea Britanie în mai multe etape, menţionează www.mae.ro. Mişcarea de eliberare naţională africană, născută între cele două războaie (Partidul Naţional Democrat din Nigeria creat în 1923, în frunte cu Herbert Macaulay), a luat un deosebit avânt după 1945.
În 1947, cu scopul diminuării tensiunilor etnice, Marea Britanie a introdus sistemul federal de administrare, teritoriul fiind împărţit în trei regiuni: nord, vest şi est, fiecare cu parlament şi guvern propriu. Între 1957 şi 1959, acestea obţin autonomia internă.
La 1 octombrie 1960, Nigeria a obţinut independenţa, şeful noului stat rămânând, la vremea respectivă, regina Angliei, reprezentată la Lagos (capitala de atunci a ţării), de un guvernator general.
Nigeria a fost guvernată de administraţii civile numai între 1960-1966, 1979-1983, şi ulterior, începând cu 1999. Pentru atenuarea tensiunilor interetnice, regimurile militare au modificat, de cinci ori, structura federaţiei: numărul statelor componente a crescut astfel de la patru (în 1960) la 36, în prezent. După 1999, Nigeria a avut o administraţie civilă, care funcţionează pe principii democratice, potrivit informaţiilor MAE.
În urma adoptării unei noi Constituţii, la 1 octombrie 1963, Nigeria a devenit Republică Federală.
Gestiunea uriaşelor bogăţii naturale din Delta fluviului Niger (petrol şi gaze) şi competiţia dintre principalele trei etnii din Nigeria - Hausa, Yoruba şi Igbo - marchează intens opţiunile politice şi economice, precum şi climatul intern din această ţară, mai arată www.mae.ro.
Statul nigerian este bogat în petrol şi gaze naturale, industria fiind axată pe aceste domenii. Enciclopedia Statelor Lumii precizează că agricultura Nigeriei (2/3 din populaţia activă, 30,9% din PIB - 2012) este diversificată, reuşind în ultimii ani să asigure în mare parte necesarul intern. Nigeria este un mare producător de manioc (locul 1 pe Glob), mei (locul 2 pe Glob) şi sorg (locul 3 pe Glob), dar în ultimele decenii s-au extins şi terenurile cultivate cu porumb şi orez (locul 2 în Africa). Creşterea animalelor (bovine, caprine - locul 4 pe Glob - şi ovine), mai extinsă în regiunile de savană şi de stepă, a cunoscut o dezvoltare substanţială în ultimele decenii. Pescuitul (inclusiv acvacultura) este de asemenea important. Din pădurile ţării se extrag anual peste 70 mii. m3 de material lemnos (87% folosit drept combustibil). Industria prelucrătoare, polivalentă, produce de la oţel (400.000 tone, 2012), aluminiu (26.000 tone, 2012), autovehicule, produse petroliere şi gaze lichefiate (uzina Bonny Island fiind între cele mai mari din lume) la textile şi produse alimentare.
Cu peste 800 de kilometri de coastă marină, Nigeria are toate ingredientele necesare pentru a fi vizitată de turişti. Guvernul nigerian s-a angajat, de altfel, să îmbunătăţească infrastructura şi să atragă investiţiile obligatorii pentru a genera profit din potenţialul turistic al ţării. În acelaşi timp, varietatea plajelor, lagunelor, secţiunilor de păduri tropicale, cascadelor magnifice şi siturilor istorice fascinante, pot fi explorate în prezent de turiştii dornici de aventură, potrivit www.globi.ro.
Marea majoritatea a vizitatorilor Nigeriei provin, însă, din mediul de afaceri, iar zborurile regulate dinspre Europa şi America de Nord au fost până acum ocupate de manageri din domeniul petrolier, în căutare de venituri obţinute pe seama celui mai mare producător de produse petroliere din Africa.
Conform cifrelor prezentate în Enciclopedia Statelor Lumii, 715.000 de turişti străini au vizitat Nigeria (2011), iar încasările din turism au fost de 622.000 dolari SUA. Principalele zone sau obiective: sud-vestul ţării, cu plaje şi peisaje deosebite (Olumirin Waterfalls, şapte cascade în apropierea oraşului Akure) şi mari centre urbane: Lagos, fosta capitală, cel mai mare oraş al Nigeriei şi, după unele aprecieri, "cel mai scump oraş din lume", Ibadan, cu o vestită universitate ş.a.; nordul ţării, cu oraşele Kaduna (oraş modern), Kano şi Zaria - ultimele două, vechi centre comerciale şi religioase; sudul ţării, cu oraşul Benin City (muzeu naţional adăpostind, între altele, celebrele sculpturi în lemn "de Benin"; Oba's Palace). Un punct de atracţie în nord-est îl constituie peisajul cultural Sukur.
Nigeria are mai multe parcuri naţionale, ecosisteme speciale naturale, cu atribuţii unice. Există în Nigeria opt astfel de parcuri: Yankari National Park, Kainji Lake National Park, Old Oyo National Park, Gashaka Gumte National Park, Chad Basin National Park, Cross River National Park, Okomu National Park şi Kamuku National Park.
În Patrimoniul Mondial UNESCO sunt incluse "Dumbrava sacră Osun - Osogbo" sau "Crângul sfânt al zeiţei Osun din Osogbo" (2005) şi Peisajul cultural Sukur (1999). AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Andreea Onogea)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.