Peştera Dâmbovicioara este situată pe stânga Văii Dâmbovicioara, în Cheile Mici, la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş, fiind una dintre peşterile cele mai cunoscute din ţara noastră, notează volumul "Peşteri din România" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976).

Un prim plan al peşterii a fost întocmit de T. Constantinescu în 1973, fiind efectuate numeroase cercetări biospeologice, paleozoologice şi de speologie fizică. Totodată, au existat numeroase încercări de a găsi o altă comunicare cu exteriorul, întreprinse de grupul de speologi amatori din Braşov (Fr. Thomas şi W. Gutt), scrie acelaşi volum.

Săpată în calcare jurasice de cel mai important afluent al râului Dâmboviţa - Dâmbovicioara, care izvorăşte din versantul sudic al Vârfului Omu (cu altitudinea de 2.230 metri) şi străbate culoarul Rucăr-Bran pe direcţia nord-sud, potrivit www.pestera-dambovicioara.ro, peştera este formată dintr-o galerie lungă de 555 metri (din care 245 de metri sunt accesibili publicului). Ca aspect, ea se reduce practic la o galerie fosilă uşor ascendentă, orientată sud-vest, nord-est. Este o peşteră slab concreţionată.

Peştera are o lăţime ce variază între 3 şi 4 metri, precum şi o înălţime ce are valori cuprinse între 4 şi 5 metri, fiind slab ramificată. Galeria, după 150 de metri de la intrarea în peşteră, începe să se îngusteze considerabil.

În peşteră există un curent de aer care circulă din profunzime spre deschidere, peştera fiind legată de exterior printr-un horn înalt de 10 m. Este o peşteră caldă (10-12 grade Celsius), cu o umiditate moderată, potrivit volumului "Peşteri din România" (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976).

Existenţa acestei peşteri a fost semnalată încă din secolul al XVIII-lea, fiind folosită de localnici drept ascunzătoare împotriva invadatorilor.

Fauna caracteristică formelor carstice este, aici, relativ săracă. Nu au fost semnalate specii cavernicole.

Pentru a ajunge în zonă, turiştii pot merge cu trenul până în Câmpulung şi îşi pot continua, apoi, călătoria cu autoturismul, sau direct cu autoturismul pe ruta Bucureşti-Piteşti-Câmpulung. Distanţele faţă de principalele oraşe sunt: 5 km de Rucăr, 25 km faţă de Câmpulung, 177 km faţă de Bucureşti.

În această regiune, apele râului Dâmboviţa şi ale afluenţilor săi au format, în cursul lor, văi adânci şi înguste, fapt ce a dus la apariţia unor peisaje deosebite, care însumează cel mai mare complex de chei din ţară, în număr de peste 20, cu o lungime totală ce depăşeşte 30 km. Printre acestea, cele mai cunoscute sunt Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Ghimbavului, Cheile Brusturetului. Tot aici se regăsesc peste 50 de peşteri, între care şi Peştera Dâmbovicioara, avene, arcade sau ape curgătoare cu parcursuri subterane. Cheile Dâmbovicioarei sunt impresionante, fiind un adevărat canion, cu pereţi abrupţi, cu înălţimi de până la 200 de metri, întins pe mai mulţi kilometri, de-a lungul pârâului Dâmbovicioara. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Doina Lecea)