Ucraina sărbătoreşte la 24 august Ziua naţională, care marchează momentul adoptării, în 1991, a Declaraţiei de Independenţă faţă de URSS.

Suprafaţa Ucrainei este de 603.700 kmp (locul 44 în lume), fiind împărţită în 24 de regiuni, o republică autonomă în Crimeea, două municipii cu statut de regiune - Kiev şi Sevastopol - şi 490 de raioane, conform site-ului mae.ro.

Populaţia numără 47.732.079 de locuitori (locul 25 în lume), majoritatea fiind de etnie ucraineană, iar principalele minorităţi sunt cea rusă, română şi belarusă. Religia dominantă în Ucraina este creştinismul ortodox, cu trei instituţii principale: Biserica Ortodoxă Ucraineană autonomă - Patriarhia de la Moscova, Biserica Ortodoxă Ucraineană - Patriarhia de la Kiev şi Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Există şi o comunitate de musulmani.

Situată în estul Europei, Ucraina se învecinează cu Belarus la nord, cu Rusia la nord-est, cu Polonia, Slovacia şi Ungaria la vest, şi cu România, la sud-est, pe Tisa în Maramureş, în Bucovina, şi mai la sud pe Dunăre şi în Delta Dunării, pe Braţul Chilia; între aceste două porţiuni, vecina Ucrainei este Republica Moldova.

Relieful este format din câmpii înalte şi podişuri, traversate de fluvii cum ar fi Niprul, Doneţul, Nistrul şi Bugul de Sud, care curg spre sud, vărsându-se în Marea Neagră şi în Marea Azov, şi Munţii Carpaţi, care se întind de-a lungul părţii de vest a ţării, pe o lungime de peste 240 km. Cel mai înalt punct al Carpaţilor este vârful Hovârla de 2.061 m.

Ucraina are o climă temperat-continentală, cu influenţe mediteraneene. Precipitaţiile sunt distribuite disproporţionat, fiind mai abundente în vest şi nord şi mai sărace în est şi sud-est. Vestul Ucrainei primeşte aproximativ 1.200 mm de precipitaţii anual. Iernile sunt mai blânde la ţărmul Mării Negre, dar mai reci în interiorul continentului. Temperaturile medii anuale sunt în intervalul 5,5-7 grade Celsius în nord şi 11-13 grade Celsius în sud.

Diverse regiuni au fost ocupate în mileniul I î. Hr. de cimerieni, sciţi şi sarmaţi, şi în mileniul I d. Hr., de huni, goţi, bulgari, avari, khazari şi maghiari. După secolul al IV-lea, regiunea a fost ocupată de triburi slave. Slavii de răsărit au constituit în secolul al IX-lea primul stat rus cu centrul la Kiev (Rusia Kieveană) care, în vremea domniilor lui Vladimir I Sveatoslavici (980-1015) şi Iaroslav I cel Înţelept (1016-1054), a atins apogeul puterii şi strălucirii culturale, conform ''Enciclopediei statelor lumii'' (Ed. Meronia, 2016).

În 988, Vladimir I se creştinează, ortodoxismul preluat prin intermediul Bizanţului devenind noua religie de stat. În secolele XII-XIII, Rusia Kieveană se destramă în mai multe cnezate, fiind cucerită, mai uşor, în anii 1237-1240 de către mongoli. Aceştia întemeiază Hanatul Hoardei de Aur, care frânează evoluţia economică şi social-politică a ţinuturilor ucrainene.

În secolul XIV, Marele Cnezat al Lituaniei anexează cea mai mare parte a Ucrainei, iar Polonia ocupă după 1340, cnezatul Halâci-Volânia. După reunirea Poloniei şi Lituaniei în timpul domniei lui Vladislav II Jagello (1386), practic întreg teritoriul ucrainean (cu excepţia stepelor sudice) se află, pentru mai bine de două secole şi jumătate între hotarele statului polono-lituanian.

Prin Tratatul de la Pereiaslavl (1654), Bogdan Hmelniţki a proclamat unirea Ucrainei cu Rusia în schimbul recunoaşterii unei largi autonomii. Tratatul de la Andrussovo (1667), care încheia războiul ruso-polon (1654-1667) recunoştea înglobarea teritoriului de la răsărit de Nipru (cu oraşul Kiev) în Imperiul Ţarist.

Prin anexarea Hanatului Crimeei de către Ecaterina II în 1783, partea de Sud a Ucrainei este inclusă astfel în Imperiul Rus. În urma celor trei împărţiri ale Poloniei (1772-1795), Ucraina apuseană şi Volânia sunt anexate de către Imperiul Ţarist, iar Galiţia (fostul Halici) revine Austriei. Astfel, între 1798 şi 1918, teritoriul ucrainean se află împărţit între Rusia şi Imperiul Habsburgic.

Ucrainenii au intrat în Primul Război Mondial atât de partea Puterilor Centrale, sub Austria, cât şi de partea Antantei, sub Rusia. În urma Păcii de la Riga, tratat semnat de Rusia Sovietică, Ucraina Sovietică şi Polonia, vestul Ucrainei a fost împărţit şi încorporat în Polonia, iar părţile central şi estice au format RSS Ucraineană, în martie 1919, care a devenit, ulterior, republică fondatoare a URSS, în decembrie 1922.

După invadarea Poloniei, în septembrie 1939, trupele germane şi sovietice şi-au împărţit teritoriul Poloniei. Astfel, Galiţia şi Volânia, cu populaţia lor majoritar ucraineană, au fost unite cu restul Ucrainei. În urma Ultimatumului sovietic din 26-28 august 1940, România a fost forţată de URSS să cedeze Basarabia şi Nordul Bucovinei, RSS Ucraineană încorporând nordul şi sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupat de sovietici. Aceste anexări teritoriale au fost recunoscute de tratatele de pace din 1947.

La 16 iulie 1990, noul parlament a adoptat Declaraţia Suveranităţii de Stat a Ucrainei. La 24 august 1991, parlamentul ucrainean a adoptat Declaraţia de Independenţă, în care Ucraina era declarată stat democratic şi independent. Un referendum şi primele alegeri prezidenţiale au avut loc la 1 decembrie 1991. Preşedintele Parlamentului, Leonid Kravciuk, a fost ales preşedinte al ţării.

O nouă Constituţie a Ucrainei a fost adoptată în 1996, ceea ce a transformat Ucraina într-o republică semiprezidenţială. Ucraina este membră a ONU, OSCE, a Consiliului Europei şi OMC.

Capitala este Kiev, iar principalele oraşe sunt: Odesa, Liov, Harkov, Doneţk, Dnepropetrovsk, Cernăuţi, Sevastopol, precizează mae.ro.

Pe teritoriul Ucrainei se află 300 de muzee, şapte rezervaţii naţionale istorice şi culturale şi peste 150 de exemple diferite de cultură, istorie, arheologie, oraşe, palate, parcuri şi arhitectură. Aici se află 80% din artefactele şi monumentele lăsate în urmă de epoca Rusia Kieveană, printre care se numără Mănăstirea Peşterilor şi Catedrala Sf. Sofia.

Kiev, capitala Ucrainei este un oraş cosmopolit, având o populaţie de peste 2 milioane de locuitori. Oraşul Vechi din Kiev este plin de clădiri istorice, cea mai apreciată fiind Catedrala Sf. Sofia, cu mozaicurile şi frescele sale superbe. Catedrala are 13 domuri aurite şi a fost construită în secolul al XI-lea. Aşezat de-a lungul fluviului Nipru, Kievul a fost fondat în secolul al VIII-lea d.Hr., iar spre sfârşitul secolului al IX-lea d.Hr., principii săi au extins teritoriul, pentru a crea Rusia Kieveană. În 1240 a fost distrus de tătarii Hoardei de Aur; după reconstrucţie, a intrat sub controlul lituanienilor, polonezilor şi cazacilor. A fost alipit Rusiei în 1793, iar în 1934 a devenit capitala Republicii Socialiste Sovietice Ucraina. A devenit capitala Ucrainei odată cu obţinerea independenţei, în 1991.

Important oraş industrial, Kievul este şi un centru educaţional şi cultural; găzduieşte Universitatea Naţională ''Taras Şevchenko'' şi Academia de Ştiinţe a Ucrainei.

Oraşul Vechi din Kiev este plin de clădiri istorice, cea mai renumită fiind Catedrala Sf. Sofia, cu mozaicurile şi frescele sale superbe. Catedrala are 13 domuri aurite şi a fost construită în secolul al XI-lea, fiind înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Lavra Pecerska sau Mănăstirea Peşterilor este cel mai mare complex monahal creştin ortodox. Vestit loc de pelerinaj, Lavra Pecerska este înscrisă ca ansamblu pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Pe o suprafaţă de 28 de hectare se află peste 100 de edificii, biserici de suprafaţă şi subterane, două peşteri cu moaşte de sfinţi, clopotniţe, fortificaţii, grote cu lungimea de peste 1.000 de metri. Pelerinii pot vizita aceste grote şi biserica subterană de aici.

Alte atracţii turistice în Kiev, potrivit ''Enciclopediei statelor lumii'', sunt: Poarta de Aur, construită în 1037 de prinţul Iaroslav cel Înţelept, care după atacul mongolilor în 1240 a început să se deterioreze; pe vechile ruine, specialiştii au reconstruit Poarta de Aur, astăzi fiind muzeu; catedrala Sf. Vladimir; Casa cu Himere, a cărei faţadă este decorată cu cele mai surprinzătoare simboluri animaliere, de la sirene până la antilope sau trompe de elefanţi; Opera din Kiev; Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Miniaturilor, Muzeul Arhitecturii Populare şi a Vieţii Rurale din Kiev, Muzeul Aviaţiei, Muzeul Naţional al Istoriei Marelui Război Patriotic, Muzeul Cernobâl, Muzeul ''Mikhail Bulgakov'' consacrat celebrului scriitor, găzduit de casa în care acesta s-a născut.

Liov este un alt oraş important din Ucraina, înfiinţat în 1256. Oraşul a fost un centru comercial şi cultural important - primul liceu fiind înfiinţat în 1661. Centrul istoric al oraşului este declarat obiectiv UNESCO, fiind caracterizat de o arhitectură barocă şi renascentistă. Cele mai interesante obiective turistice de aici sunt Piaţa Ploscha Rynok cu Casa Neagră, Catedrala Armeană şi Catedrala Greacă, precum şi Catedrala Latină.

Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea. Scrierile vremii erau mai ales bisericeşti şi erau scrise în slavonă. Relatările istorice ale vremii sunt denumite cronici, iar cea mai semnificativă cronică a perioadei este cea a lui Nistor. Literatura ucraineană a început să se dezvolte în secolul al XIV-lea şi a înregistrat progrese deosebite în secolul al XVI-lea, odată cu introducerea tiparului.

Secolul al XIX-lea a debutat în Ucraina cu o perioadă de promovare a limbii locale, iniţiată de Ivan Kotliarevski cu lucrarea sa ''Eneida'', prima lucrare publicată scrisă în ucraineană modernă. Până în anii 1830, a început dezvoltarea romantismului ucrainean, fiind perioada de glorie a celei mai importante figuri a culturii naţionale ucrainene, pictorul şi poetul romantic Taras Şevcenko. Ivan Kotliarevski este considerat părintele literaturii în limba ucraineană, iar Şevcenko este simbolul renaşterii naţionale. Apoi, în 1863, utilizarea limbii ucrainene în tipărituri a fost interzisă de Imperiul Rus. Aceasta a afectat grav activitatea literară din regiune, iar scriitorii ucraineni au fost obligaţi să publice în limba rusă.

Ucraina a debutat în Concursul muzical Eurovision în anul 2003. A avut loc o preselecţie internă şi s-a decis ca Olexandr Ponomariov, unul dintre cei mai populari cântăreţi, este cel mai potrivit să reprezinte ţara. Anul următor, în 2004, Ucraina a fost reprezentată de Ruslana, ea fiind aleasă pentru succesul său în Ucraina, Belarus şi Rusia, albumul său ''Dîchi Tanţi'' devenind primul album din Ucraina care a primit disc de platină, fiind vândute peste 170.000 de exemplare. Ruslana a cântat, a dansat şi a cucerit primul loc, fiind singura câştigătoare a Eurovision care a primit puncte de la toate ţările participante - 280 în finală şi 256 în semifinală.

Datorită Ruslanei, Concursul muzical Eurovision 2005 a avut loc la Kiev, iar în 2009 a fost gazda concursului Eurovision Junior. În 2016, concursul Eurovision a fost câştigat de Jamala (Ucraina) cu melodia ''1944'', iar în mai 2017 a 62-a ediţie a concursului Eurovision a avut loc tot la Kiev, în Ucraina. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)