Ungaria sărbătoreşte, la 20 august, Ziua naţională, reprezentând ''Ziua Sfântului Ştefan'', fondatorul statului ungar. Conform Constituţiei ţării, sunt considerate sărbători naţionale şi zilele de 15 martie (comemorarea Revoluţiei de la 1848) şi 23 octombrie (aniversarea Revoluţiei ungare de la 1956), după cum menţionează www.mae.ro.

Situată în Europa Centrală, Ungaria se învecinează cu Serbia, Croaţia, Slovenia, Austria, Slovacia, România şi Ucraina. Are o suprafaţă de 93.030 kmp şi o populaţie de 10.055.000 de locuitori dintre care 63,1% sunt catolici, potrivit www.mae.ro şi "Enciclopediei Statelor Lumii" (2016).

Cea mai mare parte a teritoriului ţării (peste două treimi) este ocupată de Câmpia Panonică, o câmpie joasă cu altitudinea de 150-200 m, tăiată de Munţii Bakony şi Alfold. În nord, nord-vest se află dealuri şi munţi cu altitudini scăzute (Bakony, Vertes, Pilis), iar în nord-est apar ramificaţii ale Carpaţilor: Borzsony, Bukk, Matra - cei mai înalţi munţi din ţară (vf. Kekes - 1 015 m). Reţeaua hidrografică a ţării este dominată de fluviul Dunărea, care străbate ţara pe direcţia nord-sud, în partea centrală (410 km) şi de afluentul său Tisa (Tisza) - 600 km. În vest, la poalele Munţilor Bakony, se află lacul sărat Balaton (596 kmp), legat cu Dunărea prin canalul Sio.

Pe acest teritoriu s-au stabilit în perioada 896-900 triburile fino-ugrice ale ungurilor, conduse de Arpad, originare din ţinutul Volgăi. Aceştia au întreprins, până la înfrângerea lor de către Otto I la Lechfeld, în apropiere de Augsburg (955), raiduri pustiitoare în Europa Centrală şi Imperiul Bizantin. Ştefan I (Istvan) cel Sfânt (997-1038) a unificat triburile ungurilor, s-a creştinat şi a obţinut de la papa Silvestru II coroana regală (1001), legând astfel Ungaria de lumea creştină occidentală. 

Ungaria este o ţară cu o moştenire culturală bogată, păstrată atât în muzee, cât şi în comunităţile locale din numeroase sate. O imagine de ansamblu a arhitecturii dar şi a tradiţiilor este reflectată de numeroasele muzee ale satului în aer liber, care se regăsesc în toate regiunile ţării: Muzeul Satului din Göcsej (primul de acest fel înfiinţat în Ungaria), Muzeul Satului din Sóstó, sau Muzeul etnografic în aer liber de la Szentendre.

Un important centru cultural, artistic şi ştiinţific din Ungaria este Debreţin, al doilea oraş ca mărime al ţării, unde se află cea mai mare fântână din ceramică din Europa, cu un diametru de 20 de metri, amplasată în piaţa pietonală din centrul oraşului. Un alt oraş cultural cunoscut este Gyula, a cărui atracţie şi simbol este cetatea din cărămidă construită între anii 1405-1445, unică în centrul Europei. Aici se află şi Băile Cetăţii - o rezervaţie naturală cu 19 bazine cu apă termală, situate în parcul Castelului Almassy, vechi de 200 de ani şi întinse pe o suprafaţă de 8,5 hectare.

Ungaria este foarte diversă în ceea ce priveşte arhitectura rurală, meşteşugurile, muzica şi dansul popular. Olăritul negru de la Mohács, opulenţa broderiei de Matyó şi Kalocsa, sau delicateţea dantelei de Halas spun poveştile diferite ale localnicilor. În această ţară se găsesc monumente în toate stilurile europene, de la renascentist italian, şi art nouveau cu elemente tipic maghiare, la relicve din timpul Imperiului Roman, vestigii istorice ale celor peste 100 de ani de ocupaţie turcească. 

Nu numai arhitectura şi obiectele populare sunt păstrate cu mare grijă, dar şi marea diversitate a obiceiurilor populare, exemplul cel mai elocvent fiind satul Hollokó, intrat în Patrimoniului Mondial UNESCO, care a conservat arhitectura şi tradiţiile populare în formele originale şi unde localnicii duc o viaţă tradiţională.

Din punct de vedere administrativ, Ungaria este împărţită în 19 judeţe şi 23 de municipii, iar capitala este Budapesta. Situată în nordul ţării, aceasta are o populaţie de 1,714 milioane locuitori şi o suprafaţă de aproximativ 1.360 kmp, potrivit surselor amintite. Este un oraş situat pe ambele maluri ale Dunării. În partea de est a Dunării se află Pesta, care ocupă două treimi din suprafaţă, iar pe partea de vest se află Buda, cealaltă treime a oraşului. 

Printre cele mai prestigioase repere ale Budapestei se numără: clădirea Parlamentului (inclusă în Patrimoniului Mondial UNESCO - 1987), Bazilica Sfântul Ştefan (unde este păstrată mână dreaptă mumificată a Sfântului Ştefan, numită Dreapta Sfântă), Dealul Castelului din Budapesta, Palatul Regal, Insula Margareta, Piaţa Libertăţii, Dealul Gellért, Piaţa Eroilor, Bastionul Pescarului, Marea Sinagogă. De asemenea, repere la fel de importante sunt: Podul de Lanţuri (primul pod permanent peste Dunăre, care a asigurat o conexiune infrastructurală, economică şi culturală fiabilă între Buda şi Pesta, între vest şi est), Opera Maghiară de Stat, Muzeul de Artă, Băile Széchenyi, Palatul Artelor şi Muzeul Ludwig, Bulevardul Andrássy, Magazinul Universal Parizian, astăzi Casa Cărţii, Hala Comercială Mare (una dintre cele mai moderne hale comerciale din lume), Labirintul Castelului Buda, Grădina Zoologică şi Botanică din Budapesta (una dintre cele mai vechi grădini zoologice din lume, deschisă publicului din 1866), Tropicarium (cel mai mare acvariu sărat din Europa Centrală).
 
  Chiar dacă zona de câmpie este cea mai uscată şi însorită regiune a ţării, aceasta cuprinde numeroase oraşe balneare, între care se remarcă Hajdúszoboszló, cel mai mare complex balnear din Europa, sau Szeged unde există un paradis acvatic de 4.400 mp. Pe pământ maghiar se află cel de-al doilea zăcământ ca mărime - după cel din Islanda - de ape termale. Numărul izvoarelor cu efecte terapeutice depăşeşte 130, în jurul acestora construindu-se băi, sanatorii, ştranduri şi hoteluri cu o bogată ofertă de servicii.

Cultura băilor are pe teritoriul Ungariei o istorie de circa 2000 de ani. În prezent, sunt ţinute în evidenţă aproape 1.300 de fântâni cu apă termală, dintre care 270 servesc ca băi. Apa termală cu conţinut de clorid-hodrocarbonati-alcalin, care izvorăşte de la o adâncime de 2.005 metri, are o temperatură de 72°C.
 
În ceea ce priveşte fauna Ungariei, pădurile sale adăpostesc cerbul roşu, cerbul lopătar, mistreţul, muflonul sau căprioara, dar şi iepurele european, fazanul, potârnichea, gâsca de semănătură, gârliţa mare, raţa sălbatică, lişiţa eurasiatică şi sitarul eurasiatic, fiind o destinaţie preferată de pasionaţii de vânătoare. Pot fi admirate şi aproximativ 200 de specii de păsări inclusiv bâtlanul, egreta şi codobatura, din Rezervaţia de păsări de la Lacul Tisa, dar şi bivolii în Rezervaţia de bivoli de la Kápolnapuszta. Lacul Tisa, cel mai mare lac artificial din Ungaria, are un mediu acvatic deosebit de divers, fiind locuit de o mare varietate de specii de peşti între care: crapul, plătica, ştiuca şi somnul. 

Bucătăria ungurească face parte din culturile culinare esenţiale ale Europei. Deşi diferă de la zona de câmpie la regiunile muntoase din nordul ţării sau ţinuturile de dincolo de Dunăre, este în esenţă o sinteză a componentelor asiatice străvechi amestecate cu elemente de origine germanică, italiană şi slavă. Simbol naţional, paprika (boia de ardei) defineşte cel mai bine bucătăria ungurească, dând culoare şi vitalitate felurilor de mâncare. Printre cele mai renumite bucate tradiţionale se numără: gulaşul - o supă preparată din bucăţi de carne de vită, cartofi, multe legume şi multă boia; papricaşul - o tocăniţă de pui cu ardei servită cu smântână; langoşul - o gogoaşă lunguiaţă pregătită din aluat de pâine şi prăjită în ulei ce poate fi servită asezonată cu iaurt, brânză sărată, usturoi sau mujdei de usturoi; kurtoskolacs - un cozonac copt sub formă unei spirale ataşate pe un sistem de rotisat şi asezonat cu nucă, nucă de cocos, zahăr caramelizat, cacao sau scorţişoară.

Specialităţile gastronomice sunt completate în mod armonios de oferta celor 22 de regiuni viticole. Printre sortimentele de vinuri se remarcă Tokaji Aszú - un vin dulce din regiunea viticolă renumită a Ungariei, Tokaj, faimos în întreaga lume. 

Ungaria este membru al ONU, NATO (1999), OSCE, Grupului Vişegrad şi a devenit membru al Uniunii Europene în mai 2004, alături de alte 9 state. A intrat în spaţiul Schengen în 2007. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Marina Bădulescu)