Republica Benin, cu o suprafaţă de 112.620 km pătraţi şi o populaţie de peste zece milioane de locuitori (2014), potrivit site-ului MAE, www.mae.ro, sărbătoreşte Ziua naţională la 1 august, zi ce marchează aniversarea proclamării independenţei, în 1960. Ţara se află în vestul Africii şi este cunoscută în vechime ca Dahomey.

Benin este mărginită la sud de Golful Benin (Golful Guineei), de Togo şi Nigeria la vest respectiv est, precum şi de Burkina Faso şi Niger la nord.

Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a XIV-a (2016), statul este constituit dintr-o fâşie îngustă de pământ (670 km lungime şi 125 km lăţime) perpendiculară pe coasta Golfului Benin (Golful Guineei). Are un relief în general scund, cu o mare extensiune a câmpiilor (în lungul litoralului şi în NE - câmpiile Borgou şi Kandi) şi a regiunilor de podiş (în partea centrală, altitudine sub 400 m); doar în nord-vest se înalţă Chaine de l'Atakora, masiv muntos cu altitudinea maximă de 658 m (vârful Mont Sokbaro).

Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în câmpiile de coastă din sud, unde se află şi cele mai mari oraşe din Benin, cum ar fi Porto Novo şi Cotonou. Nordul ţării cuprinde în cea mai mare parte savană şi podişuri semiaride. Clima este caldă şi umedă, cu precipitaţii relativ reduse, deşi există două anotimpuri ploioase (aprilie-iulie şi septembrie-noiembrie). La grania de nord curge Nigerul, navigabil în întregime pe teritoriul Benin; principalul curs interior de apa este Oueme (450 km), parţial navigabil. Pădurile tropicale, cu esenţe preţioase (teck, mahon ş.a.), ocupă aproximativ 1/3 din teritoriu; în nord, este tipică savana cu pâlcuri de arbori. Fauna este variată (antilope, elefanţi, lei, leoparzi, maimuţe etc.) şi este ocrotită în două parcuri naţionale şi mai multe rezervaţii forestiere şi faunistice.

Limba oficială este franceza, dar există şi două dialecte importante: Fon şi Yoruba. Diviziuni administrative: 12 departamente - Alibori, Atakora, Atlantique, Borgou, Collines, Kouffo, Donga, Littoral, Mono, Oueme, Plateau, Zou.

Ţara dispune de unele resurse minerale, petrol, fosfaţi naturali, minereuri de fier. Nu are o economie dezvoltată, aceasta bazându-se pe agricultură şi schimburi comerciale regionale. Se cultivă pentru consum intern porumb, manioc, sorg, igname. Culturi comerciale sunt bumbacul, palmierii de cocos şi de ulei, arahidele. Creşterea animalelor se practică în nordul ţării (caprine, ovine, dar şi bovine). Industria este slab dezvoltată. Se prelucrează în principal materii prime agricole (uleiuri vegetale, zahăr, bumbac egrenat, conserve de fructe şi legume la Cotonou, Bohicon, Savé); există fabrici de ciment (Onigbolo), îngrăşăminte chimice (Godomey) etc.

Site-ul www.mae.ro notează că PIB-ul ţării a fost de 16,65 miliarde dolari (estimare 2013), iar datoria externă de 1,3 miliarde dolari (decembrie 2013). Exporturi: 1,108 miliarde USD (estimări 2013)/bumbac, alune de pământ, textile, produse din palmier, fructe de mare. Parteneri: China, India, Liban, Niger, Nigeria. Import: 1,835 miliarde USD (estimări 2013)/produse alimentare, bunuri de capital, produse petroliere. Parteneri: China, SUA, India, Franţa, Malaysia.

Benin nu are o unitate geografică sau istorică şi îşi datorează graniţele rezolvării rivalităţii dintre francezi şi englezi de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aceasta este cel mai vizibil în partea de nord a Beninului, unde populaţia are afinităţi mai degrabă cu populaţia din zona de graniţă a ţărilor vecine decât cu popula?ia din sudul Beninului. Sudul Beninului are o oarecare unitate istorică prin existenţa în acea parte a câtorva regate, toate fiind în legătură cu populaţiile Fon şi Adja (din poporul Ewe). Regatele Abomey (sau Dahomey) şi Adjatché (devenit Porto-Novo), au fost fondate de către cei doi fii ai regelui Alladei care au fost formate în nordul şi sud-estul regatului. În 1724, Abomey a cucerit Allada, a capturat portul Ouidah în 1727 şi a devenit un regat faimos în comerţul cu sclavi. În aceeaşi perioadă, în Abomey au fost recrutate pentru serviciul regulat soldaţi femei, cunoscute şi ca "amazoane".

Potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, portughezii au fondat pe actuala coastă a Beninului un centru comercial la Porto Novo, urmaţi, odată cu dezvoltarea comerţului cu sclavi, de comercianţii englezi, olandezi, spanioli şi francezi.

Republica Benin de astăzi este situată pe teritoriul în care Regatul Dahomey a luat naştere în secolul al XV-lea. Potrivit www.mae.ro, în 1872, teritoriul a devenit colonie franceză, iar în 1960, Republica Benin a obţinut independenţa. Între 1960 şi 1972, Republica Benin a fost condusă de regimuri militare, iar, în 1972, generalul de armată Mathieu Kerekou a pornit o guvernare marxist-leninistă care s-a sfârşit în 1989, când s-a trecut la un regim democratic bazat pe sistemul alegerilor libere.

Chiar dacă astăzi se bucură de un climat liniştit, Benin a fost odată unul dintre cele mai puternice imperii africane. Este o ţară bogată în istorie şi cultură, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, dar şi una dintre destinaţiile sigure ale continentului negru, potrivit site-ului www.globi.ro.

Benin a jucat un rol important în comerţul cu sclavi din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, iar mărturiile acestei perioade se pot vedea în monumentele numeroase ce îi comemorează pe cei deportaţi în Indiile de Vest sau în Brazilia. Este, în mare măsură, o ţară cu influenţe franceze, datorită moştenirii culturale coloniale. Cotonou are propriul "Boul' Mich" (bulevardul Saint-Michel) şi nu este deloc ciudat să vezi localnicii plimbându-se pe străzi ţinând un baston sub un braţ şi un ziar sub celălalt.

Există o adevărată reţea de lagune şi mlaştini de-a lungul liniei de coastă, navigabile în mare parte a timpului, conectând cursurile de apă şi marile lacuri, precum lacul Aheme şi cel mai lung râu al ţării, Oueme. Plajele de-a lungul litoralului, de la Ouidah şi Grand Popo, sunt o atracţie importantă pentru turişti, dar vizitatorii trebuie să fie atenţi la mareele puternice, ce limitează semnificativ posibilităţile de practicare a sporturilor acvatice.

Pe vremuri gazda marelui Imperiu Dahomey, Benin dispune de câteva palate şi temple ce stau mărturie culturii intrigante ce se poate încă vedea în Abomey. Muzeul local conduce vizitatorii înapoi în perioada celor trei regate Abomey. Clădirea obişnuia să fie palatul unuia dintre cele trei regate; un tron confecţionat din cranii umane se află în vitrinele acesteia. Siturile istorice din Ouidah merită, de asemenea, o vizită, incluzând portul portughez şi un templu colonial cunoscut sub numele de "Templul Pitonului Sacru".

Regiunea nord-vestică este dominată de silueta munţilor Atakora, oferind câteva posibilităţi minunate de drumeţii. Principalele două atracţii sunt parcurile naţionale "Pendjari" şi "W Regional", ce prezintă o gamă variată a faunei, de la hipopotami la crocodili sau la gheparzi şi maimuţe.

Opţiunile turismului cultural sunt la fel de extinse pe tot teritoriul ţării: muzee, palate regale, religii tradiţionale, cântece şi dansuri. Tradiţiile orale reprezintă o trăsătură culturală unică, în special pentru populaţia Gelede. Turiştilor aventurieri le stau la dispoziţie expediţiile de safari în parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale din nord. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)