Elveţia sărbătoreşte la 1 august Ziua naţională, dată la care este aniversată fondarea Confederaţiei Elveţiene, în 1291. Situată în centrul Europei, este un stat federal împărţit în 26 de cantoane, fiind supranumită Ţara Cantoanelor.

Întinzându-se pe o suprafaţă de 41.285 kmp, se învecinează cu Germania, Austria şi Liechtenstein, Italia şi Franţa. Este o ţară fără ieşire la mare, cu un relief muntos ce atinge cea mai mare altitudine medie din Europa. Circa 100 de vârfuri montane din Elveţia se apropie de 4.000 m sau depăşesc această altitudine. Cel mai înalt este Monte Rosa, cu 4.634 m, urmat de Matterhorn, cu 4.478 m, potrivit www.mae.ro şi "Enciclopediei Statelor Lumii" (2016).

Cu o populaţie de 8.121.830 de locuitori (estimare 2015), această ţară mică şi muntoasă din mijlocul Europei a ajuns, în cei peste 700 de ani de existenţă, una dintre cele mai bogate ţări din lume din punct de vedere al produsului intern brut pe cap de locuitor, astfel că poate fi considerată un adevărat model de democraţie şi bunăstare. De notorietate sunt serviciile financiar-bancare, Elveţia reprezentând de mult timp unul dintre "bastioanele" finanţelor internaţionale. De asemenea, este cunoscută la nivel mondial drept una dintre cele mai pacifiste ţări din lume, cu un dezvoltat spirit al binefacerii, fiind şi locul de naştere al celei mai mari mişcări umanitare din lume, Crucea Roşie Internaţională.

Reprezentând o intersecţie lingvistică şi culturală a Europei, ţara are patru limbi oficiale: germana, franceza, italiana, retoromana. Această ţară a produs câteva forme de artă extrem de inovativă în ultimii 100 de ani. Dadaismul în literatură a luat naştere în Zurich în februarie 1916, fiind fondat de poetul de origine română Tristan Tzara. Neutralitatea acestei ţări a atras oameni de valoare din toate timpurile, de toate genurile. Pe tărâm elveţian s-au născut Le Corbusier, unul dintre cei mai influenţi arhitecţi ai secolului trecut, precum şi actriţa Ursula Andress.

Capitala ţării este Berna, important centru cultural şi turistic, iar celelalte oraşe principale sunt Zurich, Geneva, Basel. Cea mai atractivă zonă a capitalei este "Oraşul Vechi" sau Centrul vechi istoric, aşezat pe o peninsulă formată pe râul Aare, ce păstrează aspectul medieval. Aici poate fi admirat labirintul de clădiri datând din epoca Renaşterii, îmbogăţit cu turnuri, fântâni frumos decorate, poduri înalte (Kornhaus - 382 m) şi trotuare acoperite de arcade. O caracteristică a caselor de aici o reprezintă folosire la construcţii, pe lângă lemn, a pietrei şi a gresiei. Obiectivele turistice cele mai vizitate sunt: Turnul cu Ceas, Catedrala Sf. Vincent sau Catedrala Münster, Muzeul de istorie, Palatul Federal, în prezent sediul guvernului, Einstein Haus, casa unde a locuit marele fizician, transformată, peste ani, în muzeu, Muzeul Alpin, Muzeul de Arte Frumoase, Grădina Zoologică, Grădina cu trandafiri, Parcul urşilor, Fântânile.

Numeroase obiective din Elveţia se află pe lista patrimoniului mondial UNESCO, între care: Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983), Mănăstirea benedictină Sf. Ioan din Val Müstair (1983), Centrul vechi istoric din Berna (1983), Cele trei cetăţi din Bellinzona (2000), Regiunea alpină "Jungfrau" (2001, 2007), "Monte San Giorgio" lângă Lacul Lugano (2003), Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007).

Supranumit patria turismului montan, teritoriul elveţian atrage prin peisajele montane (Munţii Jura, Mitteland şi Munţii Alpi) "condimentate" cu frumoase lacuri. Munţii Alpi traversează partea central-sudică a ţării, ocupând 60% din teritoriu, în timp ce bogata reţea hidrografică cuprinde cele mai mari lacuri din Europa de Vest şi Centrală, ce acoperă circa 6% din teritoriul ţării şi conţin 6% din rezervele de apă proaspătă ale Europei. Între cele peste 1.500 de lacuri se remarcă: Bodensee, Maggiore, lacurile glaciare Geneve, Constance, Neuchatel (la graniţa cu Germania), Zurich.

Clima Elveţiei este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiţii glaciare în zonele înalte de munte din partea de nord a ţării, până la un climat mediteranean în extremitatea sudică. Astfel, pe o distanţă de numai 250 km dinspre nordul spre sudul ţării, temperatura poate varia între 13 şi 22 de grade. Un fenomen meteorologic deosebit, ce poate avea loc oricând în timpul anului în această ţară, este Fohn, caracterizat printr-un vânt neaşteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase, aşa cum arată besttravelsaroundtheworld.

În ce priveşte vegetaţia Elveţiei, pădurile ocupă o suprafaţă de 30 % din suprafaţa ţării. În zona alpină domină răşinoasele, ca bradul, molidul, pinul, în timp ce la altitudini sub 1.000 de m se întâlnesc păduri de foioase, iar în Tessin, ca o caracteristică regională, s-au extins pădurile de castan comestibil, servind în trecut ca resursă de hrană a populaţiei. De asemenea, pot fi întâlnite de la plante tropicale precum palmieri, în est, până la flori de colţ, orhidee sălbatice şi covoare de plante mici, pe pajiştile montane de la 800 la 3.000 m altitudine.

Peisajul variat oferă condiţii ideale pentru specii diverse de animale. Trăiesc aici cocoşul de munte, pisica sălbatică, râsul european, marmota şi capra sălbatică.

Datorită cadrului natural deosebit, Elveţia reprezintă un pol de atracţie pentru turişti. În ghidurile turistice, se află în clasamentele ţărilor cu cele mai frumoase rute de cale ferată din lume, cu cele mai frumoase telegondole din lume, în topul vacanţelor la schi, al destinaţiilor de shopping şi cu cele mai inedite hoteluri. Printre principalele atracţii se numără: cascada Rinului, Matterhorn, cel mai faimos vârf al Alpilor elveţieni, Lacul Lugano, dar şi Pilatus - cea mai abruptă care ferată din lume. Secţiunea, cu o diferenţă de nivel de 1.600 m, are o lungime de 4,6 km, iar unghiul pantei variază între 38 şi 48 de grade.

Ţările cu care se învecinează Elveţia şi-au pus puternice amprente asupra bucătăriei locale, care, gustoasă şi foarte tentantă, a dat lumii gastronomice bucătari-şefi recunoscuţi pe plan mondial. Cele mai consumate preparate din bucătăria elveţiană se bazează pe ingrediente simple, precum cartofi, produse lactate şi carne (afumată), dar se consumă din belşug şi ciuperci, spanac, conopidă, fasole. De asemenea, extrem de importante pentru elveţieni sunt cerealele, aceştia fiind producătorii a nenumărate specialităţi de pâine din cereale integrale, mult mai sănătoase.

Cea mai puternică ramură a industriei alimentare elveţiene este producerea de specialităţi de brânzeturi şi caşcaval, 99% dintre acestea fiind pe bază de lapte de vacă, diferenţierea între produse făcându-se în funcţie de perioada de maturare. Astfel, o mare varietate de brânzeturi şi de caşcavaluri precum Emmentaler (cunoscut la noi sub denumirea de "şvaiţer"), Appenzeller, sau celebra Gruyere (caşcaval alpin) este oferită în contrapartidă cu o serie de mezeluri, salamuri şi cârnaţi printre care Kalbsbratwurst şi Cervelat.

Printre felurile renumite de mâncare elveţiană se numără: Rosti - cartofi daţi prin răzătoare şi gratinaţi; Fondue - un amestec de minimum trei tipuri de caşcavaluri, din care nu lipsesc Emmentaler şi Gruyere, topite la foc, într-un vas înalt, alături de vin alb, usturoi, verdeaţă, care se serveşte fierbinte cu bucăţi de pâine.

Dintr-o varietate mare şi inedită de deserturi consumate, pe lângă renumita ciocolată (Nestle, Lindt, Sprungli sau Frey) şi fructele de pădure, favorit este Bündner Nusstorte - miez de nucă uşor caramelizat, învelit în aluat de biscuiţi.

La capitolul băuturi, cea mai populară este Rivella - o bătură rece pe bază de caimac de lapte, alături de care se regăsesc sucul natural de mere, care în multe cazuri este fermentat şi comercializat sub formă de cidru, dar şi vinurile albe fără de care nu ar exista Fondue-ul. AGERPRES/ (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea)