1917, ANUL PREMERGĂTOR MARII UNIRI: Bătălia de la Mărășești

 •  Documentare
3156 afişări

Generalul Alexandru Averescu, comandantul trupelor române de pe câmpul de luptă, descria bătălia de la Mărăști ca fiind ''prima victorie adevărată a armatei române moderne'', însă cea care a urmat, bătălia de la Mărășești a fost cea mai semnificativă victorie a acestei armate în Primul Război Mondial și, poate din istoria României, consemnează volumul ''România în Primul Război Mondial'' (Glenn E. Torrey, 2014).

f7364a66-cd16-43db-a657-d0419aff2855

O ceremonie militară a avut loc la Mausoleul Eroilor de la Mărășești, pentru a marca împlinirea, pe 6 august, a 98 de ani de la luptele purtate de armata română, în Primul Război Mondial, pe aliniamentul Mărăști — Mărășești — Soveja — Oituz. Mausoleul Mărășești a fost luminat între orele 22,00 și 24,00, în culorile drapelului național, pentru a marca debutul manifestărilor de comemorare. 6 august 2015

Scopul imediat al atacului românesc de la Mărăști (11/24 iulie-19 iulie/1 august) a fost acela de a ocupa Valea Putnei la 10 km către vest, pentru a preîntâmpina o preconizată ofensivă inamică, potrivit volumului ''România 1866-1947'' (Keith Hitchins, 2017). Cu toate că Armata română a atins valea, comandantul acesteia, generalul Averescu a dat ordin de oprire a înaintării, din cauza degradării situației din Galiția, unde trupele germane și austro-ungare luaseră Tarnopolul din mâna rușilor la 25 iulie. Transferarea întăririlor ruse din Moldova spre nord și prăbușirea moralului și a disciplinei în rândurile multor unități rusești i-au convins pe comandanții români că era nevoie de prudență.

Moldova — singura regiune a României care nu fusese ocupată — avea să fie atacată prin Bucovina și pe valea inferioară a Siretului, Puterile Centrale vizând nimicirea armatelor româno-ruse, scoaterea României din război și deschiderea drumului spre Odessa, urmând astfel să fie asigurate Germaniei mijloacele economice necesare continuării războiului, potrivit volumului ''Istoria românilor'' (vol. VII, 2003). Refăcută și reorganizată, Armata 1 română a început deplasarea spre nordul și centrul Moldovei, ocupând un front de 40 km între Movilenii de Jos și Crângeni. În nordul Moldovei, pentru a se opri un eventual atac dinspre Bucovina, a fost constituită o grupare de manevră, formată din cinci corpuri de armată.

Armata română trebuia să-și înceapă ofensiva pe frontul de la Nămoloasa în dimineața zilei de 13/26 iulie, potrivit prevederilor inițiale, condițiile favorabile fiind create în urma succesului de la Mărăști. Cu o zi înainte însă, Armata a 5-a rusă, care trebuia să coopereze cu Armata 1 română în această ofensivă, a primit ordinul să oprească pregătirile de artilerie și să amâne operațiunea până la noi ordine. La rândul ei, armata română a primit la 12/25 iulie ordinul de a suspenda ofensiva proiectată.
În Primul Război Mondial, în lunile iulie-august 1917, armata germană, încercând să străpungă frontul româno-rus și să ocupe teritoriul României dintre Siret și Prut, dezlănțuie în sectorul Mărășești o puternică ofensivă. Au loc lupte înverșunate. Soldații români și ruși reușesc să respingă atacul armatelor germane. În amintirea acestei victorii a fost ridicat Mausoleul de la Mărășești.

Pe de altă parte, victoria obținută de Armata a 2-a română la Mărăști a determinat schimbarea direcției de ofensivă a Armatei a 9-a germane, comandată de feldmareșalul August von Mackensen și proiectată inițial să se desfășoare între Siret și Prut. Acesta a ocupat doar valea Putnei, forțele de care dispunea în zona Nămoloasa fiind deplasate în zona Focșani-Mărășești-Adjud. Planul nou conceput urmărea spargerea frontului românesc la Oituz și la Mărășești, printr-un atac între cotul Munților Carpați și Siret, notează ''Mica Enciclopedie a Marelui Război, 1914-1918'' (2014), scopul final fiind scoaterea României din război și crearea condițiilor pentru pătrunderea către sudul Ucrainei.

Confruntările cunoscute generic ca fiind ''Bătălia de la Mărășești'' s-au desfășurat pe o lungime a frontului de cca 35 km, întreaga fâșie a frontului având cca 75 km (între Nămoloasa și Valea Sării). Aici stăteau față în față efective importante: de o parte Armata a 4-a rusă (care avea 84 de batalioane, 32 de escadroane și 79 de baterii) și Armata I română, alcătuită din 6 divizii, dintre care una de cavalerie, trei brigăzi, Grupul de artilerie grea, Grupul II aeronautic etc. (forțele luptătoare ale armatei române însumau 170.000 de oameni); de cealaltă parte, Armata a 9-a germană, cu 174 de batalioane, 16 escadroane, 150 de baterii, trei escadrile, o companie de cicliști etc.

Ofensiva armatei germane la Mărășești a început printr-un violent bombardament de artilerie, în dimineața zilei de 24 iulie/6 august 1917, în momentul în care aici avea loc o însemnată dislocare de trupe ruse, care erau îndreptate spre Bucovina pentru a preîntâmpina un atac. Mari unități ruse (diviziile 71 și 34) au refuzat să lupte și s-au retras, însă armata română și alte trupe ruse rămase pe poziții au dus o luptă deosebit de îndârjită, înaintarea forțelor germane fiind într-un final oprită.

Între 24 iulie/6 august și 21 august/ 3 septembrie 1917, armata română a fost într-o continuă încleștare cu un inamic puternic, care urmărea lovitura de grație pe frontul românesc, după repetatele înfrângeri ale armatei ruse în Galiția. Disfuncționalitatea armatei ruse trebuia să fie acoperită rapid de unitățile românești. În acest context, generalul Constantin Cristescu a avut dificila misiune de a reconstitui linia românească a frontului, prin dispunerea unor noi poziții de luptă în locul celor părăsite de ruși pentru a evita criza tactică.

În prima perioadă a luptei (24 iulie/6 august — 30 iulie/12 august), trupele germane au atacat pozițiile ruse, sperând să ocupe punctele de trecere de peste Siret, de la Ciușlea și Movileni, dar au fost respinse cu sprijinul armatei române. Un alt atac german a silit trupele româno-ruse să se retragă de la Doaga. Contraatacul româno-rus de la 28 iulie/10 august pe direcția Focșani-Mărășești și Siret nu a izbutit. Ca urmare, generalul Constantin Cristescu a fost înlocuit cu generalul Eremia Grigorescu și s-a creat un comandament unic româno-rus, trecându-se la reorganizarea trupelor.
Sursa foto: (c) Traian NEGULESCU / Arhiva AGERPRES

În cea de-a doua fază a bătăliei (31 iulie/13 august — 6/19 august), trupele germane au atacat la Panciu. Neînțelegerile dintre generalii Grigorescu și Alexandr Rogoza pe tema retragerii de pe poziții au dus, în final, la preluarea conducerii trupelor româno-ruse de către generalul Eremia Grigorescu. Lupte grele s-au dus la Chicera, la pădurea Prisaca, germanii forțând trupele române să se retragă. La 6/19 august 1917, trupele germane au atacat puternic în zona dintre Panciu și Mărășeștiul apărat de diviziile române. Lupte violente au avut loc în zona pădurii Răzoare, unde compania de mitraliere condusă de Grigore Ignat a rezistat până la ultimul om, punând în pericol înaintarea inamicului. Concomitent, generalul Ion Popescu a organizat un contraatac, obligând trupele germane să dea înapoi.

Ziua de 6/19 august s-a terminat cu zdrobirea atacului inamic, aceasta fiind cea mai importantă victorie a armatei române în campania din 1917. Astfel, unul dintre cele mai îndrăznețe planuri ofensive ale armatei germane care se baza pe exploatarea defecțiunilor armatei ruse, pentru a o învinge pe cea română, a eșuat. Recunoscând înfrângerea suferită în acea zi, comandamentul Armatei 9 germane a hotărât să treacă la apărare în sectorul principal al frontului, renunțând la scopurile ce și le propusese la începutul ofensivei. Până la 3 septembrie, când Mackensen a ordonat să se pună capăt ofensivei, acțiunea s-a limitat la ciocniri cu caracter local, precum ofensiva de la Oituz (26 iulie/8 august-9/22 august) care le-a adus germanilor doar neînsemnate câștiguri teritoriale, potrivit volumului ''România 1866-1947'' (Keith Hitchins, 2017).

Într-o dare de seamă a Armatei a 9-a germane către Grupul de armate conduse de feldmareșalul von Mackensen, se spunea: ''(...) Luptele care au avut loc între 25 iulie și 6 august au dovedit că presupunerile și speranțele că rușii și românii se vor retrage fără rezistență sau că vor lăsa a fi făcuți prizonieri, au fost o eroare. Din contră, armatele ruso-române s-au bătut vitejește și fiecare șanț, fiecare casă, fiecare înălțime au fost apărate vitejește. Contraatacurile au fost bine conduse și cele mai multe au ajuns la lupta corp la corp. Numai contra Corpului 1 armată rezervă s-au executat de la 25 iulie — 6 august circa 60 de contraatacuri mai mari'', consemnează volumul ''România în Primul Război Mondial'' (Ed. Militară, 1979).

În cea de-a treia etapă a Bătăliei de la Mărășești (7/20 august — 21 august/3 septembrie 1917), trupele germane au făcut încă o încercare de a-și întări pozițiile în zona Varnița-Muncelu, dar au eșuat. Când a început bătălia pentru Muncelu, Mackensen — care venise de la București să asiste la ea — era optimist în privința obținerii unei victorii decisive. A supravegheat desfășurarea luptei, la 15 august, în vârful măgurii Obobești, a doua zi afirmând: ''Ieri, am făcut din nou aproape 4.000 de prizonieri. Dar așa nu va scădea numărul inamicilor. Rușii și românii aduc mereu divizii noi'', notează volumul ''România în Primul Război Mondial'' (Glenn E. Torrey, 2014)

Bătălia de la Mărășești, continuarea în timp și spațiu a celei de la Mărăști, a durat 29 de zile, între care 16 au fost de luptă și 13 de acalmie relativă, potrivit volumului ''România în Primul Război Mondial'' (Ed. Militară, 1979) și s-a soldat cu pierderi umane și materiale importante: românii au pierdut 27.410 oameni (dintre care 5.125 de morți, 9.818 dispăruți și 12.467 de răniți), iar rușii au avut pierderi de 25.650 oameni (7.083 morți, 10.400 răniți și 8.167 dispăruți), notează ''Mica Enciclopedie a Marelui Război, 1914-1918'' (2014). De cealaltă parte, Armata a 9-a germană, principala grupare de forțe a inamicului, a avut 60.000-65.000 de oameni scoși din luptă (morți, răniți și dispăruți). Cu prețul unor enorme sacrificii și consumând un imens material de război, inamicul a reușit o pătrundere de 6-7 km, pe o lărgime de aproximativ 30 km. Țelurile strategice ale armatei germane nu au fost atinse, armata română rămânând întărită pe teritoriul național.

În luptele crâncene, s-au remarcat prin acțiuni eroice, care s-au soldat deseori cu jertfa supremă, faptele de arme ale soldaților din Regimentul 22 ''Mircea'', care au fost protagoniștii celebrului atac în cămăși din ziua de 25 iulie/7 august de la Doaga, în zona satului Dumbrava, soldații companiei 1 mitraliere din Regimentul 51 infanterie, comandată de căpitanul Grigore Ignat, care au fost ''găsiți morți cu mâinile încleștate pe piese, sub un morman de cadavre inamice'', sergentul Ignat Iliescu din Regimentul 51 infanterie care ''văzând pe comandantul lui de pluton rănit, ia comanda plutonului și, cu un dor nebun de răzbunare, s-aruncă prin surprindere asupra unei companii inamice de mitraliere, trece prin baionetă toți servanții, cu ofițer cu tot, și reușește să captureze cu plutonul său nouă mitraliere'' consemnează volumul ''Istoria românilor'' (vol. VII, 2003). Trebuie amintit deopotrivă eroismul celei cunoscute ca eroina de la Jiu, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, care a căzut în luptă în sectorul Muncelu. Comandantul Regimentului 43/59 infanterie consemna în ordinul de zi, notează același volum: ''Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai țării sale, pe care i-a trecut prin puterea cu care își înfrângea slăbiciunea femeiască, știind să dovedească vigoarea bărbăției de trup și suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositor cu orice preț...Aceea care, în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele 'Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!', are drept din clipa aceasta la cinstirea veșnică a tuturor românilor''.
Mausoleul Mărășești, ridicat în memoria eroilor căzuți în Bătălia de la Mărășești 24 iulie/6 august și 21 august/ 3 septembrie 1917 din Primul Război Mondial.

Bătălia de la Mărășești a arătat, din nou, lumii întregi că ''nici pe aici nu se trece''. În ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei 1 române, se afirma faptul că ''Mărășeștii au fost mormântul iluziilor germane''. Aici generalul Mackensen a cunoscut ''ce este înfrângerea'', scrie volumul ''Istoria românilor'' (vol. VII, 2003). În același context, istoria austriacă oficială rezuma, potrivit volumului ''România în Primul Război Mondial'' (Glenn E. Torrey, 2014), astfel Bătălia de la Mărășești: ''Ideea comandamentului german de a invada Moldova peste Siret s-a lovit de rezistența românilor''.

O corespondență militară a ziarului ''The Times'' citată de volumul ''Istoria militară a românilor'' (Ed. Militară, 1992) sublinia faptul că ''apărarea frontului de la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români; ea nu a fost întrecută nici de vitejia belgienilor și nici de cea a sârbilor (...). Pierderile dușmanilor au fost enorme și prizonierii au mărturisit că de la Verdun n-au mai văzut o luptă atât de crâncenă (...). Românii au rezistat în chip eroic''. De asemenea, într-o telegramă de răspuns către generalul Eremia Grigorescu, generalul Berthelot, martor al victoriei de la Mărășești, remarca ''bravura ofițerilor și soldaților români care atrag în acest moment admirația tuturor armatelor aliate și cărora chiar dușmanii le aduc omagiile lor'', iar Parlamentul francez a citat luptele de pe Siret ca fiind una dintre cele mai importante ale Primului Război Mondial afirmând: ''Românii au înscris în istoria lumii Siretul alături de Marna, Yser și Isonzo''.

În perioada interbelică, notează volumul ''România în Primul Război Mondial'' (Glenn E. Torrey, 2014), Mărășești a devenit simbolul curajului, sacrificiului și împlinirii întregii armate române. Ziua de 6 august, data începerii confruntărilor, a fost declarată sărbătoare națională, Ziua Eroilor. La sud de oraș, pe șoseaua către Focșani, unde au avut loc unele dintre cele mai grele lupte, a fost construit un mausoleu. Aici, în rotonda centrală se află înhumat generalul Eremia Grigorescu, iar în jurul lui, se află rămășițele pământești a peste 6.000 de soldați morți în bătălie. În 1920, președintele Franței, ca o recunoaștere a rolului pe care luptele din vara anului 1917 l-au avut în desfășurarea operațiilor militare pe întreg teatrul de război european, a decorat orașul Mărășești cu ordinul ''Crucea de război'' potrivit volumului ''Istoria Militară a românilor (Ed. Militară, 1992).

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Pentru realizarea acestui material au fost utilizate următoarele surse:
''România în Primul Război Mondial'' (Meteor Publishing, Glenn E. Torrey, 2014)
''România 1866-1947'' (Keith Hitchins, Humanitas, 2017)
''Mica Enciclopedie a Marelui Război, 1914-1918'' (Corint Educațional, 2014)
''Istoria românilor'' (vol. VII, Ed. Enciclopedică, 2003)
''România în Primul Război Mondial'' (Ed. Militară, 1979)
''Istoria militară a românilor'' (Ed. Militară, 1992)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Documentare

Cele mai citite din Documentare

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe