Republica Columbia sărbătoreşte la 20 iulie Ziua naţională, aniversarea proclamării independenţei în 1810.

Stat situat în nord-vestul Americii de Sud, Columbia, cu o suprafaţă de 1.138.910 km pătraţi (împărţită în 32 de departamente şi districtul capitalei), are ca limite: Marea Caraibilor şi statul Panama la nord-vest, Venezuela şi Brazilia la est, Ecuador şi Peru la sud, Oceanul Pacific la vest. Columbia este singura ţară din America de Sud cu dublă faţadă maritimă: Oceanul Pacific în vest şi Marea Caraibilor, ce aparţine Oceanului Atlantic, în nord, potrivit www.mae.ro.

Relieful Columbiei este reprezentat de Munţii Anzi - cel mai lung lanţ muntos din lume - care pornesc din localitatea - Nudo de los Pastos. Anzii Cordilieri se întind din sud-vest, de la graniţa cu Ecuador până în nord-est, la graniţa cu Venezuela. Masivul Columbian este compus din trei zone muntoase: Cordiliera Occidentală, Cordiliera Centrală, Cordiliera Orientală, şi două văi, Magdalena şi Cauca, străbătute de râurile cu acelaşi nume.

Cordilierii Orientali depăşesc pe alocuri 4.000 m şi au platouri înalte dens populate, notează www.colombiaemb.org. De altfel, capitala statului este localizată într-o zonă asemănătoare unei căldări, la o altitudine de 2.500-2.800 m. Cordilierii Centrali cuprind vulcani, care ajung la înălţimi de peste 5.600 m; la vest se termină cu masivul izolat Sierra Nevada de Santa Marta (5.808 m, altitudinea maximă a ţării). Cordilierii Occidentali, cu o altitudine medie de 2.000 m, ating în sud altitudinea de 4.000 m. Un alt element reprezentativ al reliefului columbian este marea câmpie orientală străbătută de afluenţi ai fluviilor Amazon şi Orinoco. Câmpia este domeniul pădurilor ecuatoriale şi al savanelor, potrivit volumului ''Enciclopedia statelor lumii'' (2005).

Cu numeroase ecosisteme diferite aflate pe teritoriul său, Columbia este una dintre ţările cu cea mai mare diversitate biologică din lume, conform www.colombiaemb.org. Aproximativ 58% din teritoriul acestei ţări este acoperit de păduri, fiind gazda a circa 55.000 de diferite tipuri de specii de plante, reprezentând 15% din speciile existente în lume.

Influenţată de altitudine, clima Columbiei este ecuatorială în câmpii (26 grade Celsius, cca 7.000 mm precipitaţii/an), tropicală pe litoralul caraibian, subtropicală şi temperată pe platourile şi bazinele de altitudine din Anzi.

Columbia deţine un arhipelag în Marea Caraibilor (insulele San Andres, Providencia şi Santa Catalina şi altele), care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 1.600 km şi include: deşertul peninsulei La Guajira; munţii acoperiţi de pădurea tropicală şi zăpada veşnică de pe vârfurile munţilor Sierra Nevada de Santa Marta, cea mai înaltă zonă costală din lume (5.808 m); mlaştini şi câmpii în zonele Magdalena, Cesar şi Sucre; golfuri cu plaje cu nisip alb, cum ar fi Golful Morrosquillo; junglele din Golful Uraba. În apropiere de Cartagena se află arhipelagurile Rosario şi San Bernardo, paradisurile de corali cu insule de mangrove. De-a lungul a cca 772 km de coastă, arhipelagul San Andres şi Providencia formează o oază de viaţă în mijlocul mării, cu insule, chei şi recife.

Capitala statului este la Bogota, un oraş fondat la 6 august 1538. Oraşe principale: Cali, Medelin, Barranquilla, Cartagena, Cucuta, Pereira. Limba de stat este spaniola; amerindienii mai folosesc limba chibcha şi limbi amazoniene.

Debarcarea primilor europeni pe teritoriul ţării, conduşi de spaniolul Alonso de Ojeda şi de Americo Vespuci, este consemnată în 1499. Între 1536-1538 teritoriul Columbiei a fost cucerit de spanioli, care i-au dat numele Noua Granadă. Columbia, care a aparţinut iniţial Viceregatului Peru, a devenit, mai târziu, în 1739, nucleul Viceregatului Noua Granadă, care mai includea Ecuadorul, Venezuela şi Panama. Războiul de eliberare naţională a izbucnit la 20 iulie 1810, iar Congresul de la Angostura din 17 decembrie 1819 a proclamat unirea Venezuelei cu Columbia (nume dat de Bolivar în cinstea descoperitorului Americilor) în Republica Federativă Marea Columbie, în care i s-a alăturat între 1822-1830 şi Ecuadorul, sub preşedinţia lui Simon Bolivar. Federaţia s-a destrămat în 1830, Noua Granadă proclamându-se republică independentă, la 29 februarie 1832. Numele actual al statului a fost adoptat în 1886.

Capitala viceregilor spanioli a fost stabilită la Santa Fe de Bogota, unde se afla guvernul şi ierarhia ecleziastică. În cartierul La Candelaria, multe dintre vechile case şi biserici au fost transformate în muzee, unde turiştii pot admira moştenirea lăsată de strămoşii columbienilor de astăzi. Oraşele Popayan şi Tunja sunt, de asemenea, foste zone coloniale pline de farmec, cu biserici grandioase ornate cu decoraţii baroce placate cu aur şi străzi înguste, pieţe pitoreşti şi case impunătoare. Şi Santa Cruz de Mompox, un port situat pe râul Madgalena, a fost unul dintre cele mai mari oraşe ale acelei perioade, un punct comercial extrem de important pentru spanioli. Clădiri, precum biserica Santa Barbara, reflectă convenţiile arhitecturale europene ale epocii.

Cultura diversă a statului sud-american este produsul unei istorii unice, cu influenţe africane, europene şi native, indiene, scrie www.colombiaemb.org. Dintre civilizaţiile precolumbiene dezvoltate pe teritoriul Columbiei, cea mai strălucită a fost cea aparţinând indienilor Chibcha. Aceştia au lăsat vestigii, precum oraşe şi drumuri pietruite, statui enigmatice, urne funerare şi impresionante obiecte de aur şi ceramică ce au relevat un nivel de dezvoltare surprinzător. Parte a moştenirii lor este şi mitul El Dorado, care se crede că a inspirat la cucerirea acestui continent. Sunt cunoscute, de asemenea, şi culturile precolumbiene Quimbaya, Sinu, Tairona şi Calima, obiecte din ceramică şi aur aparţinând acestor culturi fiind expuse, la Bogota, în cadrul Muzeului Aurului din cadrul Băncii Naţionale, Muzeului de arheologie ''Casa del Marqués de San Jorge'' şi Muzeului Naţional, în Armenia la Muzeul culturii Quimbaya; în Santa Marta la Muzeul dedicat culturii Taiona şi în Cartagena la Muzeul culturii Sinu.

În ceea ce priveşte bucătăria columbiană, aceasta este diversă, tipurile de mâncare variind în funcţie de regiune. Bucătăria columbiană are la bază carnea. În zona de coastă, există numeroase varietăţi de peşte, homari sau fructe de mare deseori pregătite cu un sos pe bază de lapte de cocos. Oferta de fructe proaspete este copleşitoare. Există cinci tipuri de mango şi şase tipuri de banane. Printre fructele tropicale ce pot fi savurate în Columbia se numără: lulo sau naranjilla, curuba, mamoncillo, uchuva, chontaduro, borojó, zapote, anon (mărul de zahăr), carambola, corozo. Deserturile au la bază orezul, laptele de cocos, mălaiul sau făina de mălai, laptele, şi condimente precum vanilia, scorţişoara, stafidele.

Columbia este al treilea producător de cafea Arabica din lume, după Brazilia şi Vietnam. În Columbia, arborele de cafea a fost cultivat prima dată în 1808, fiind adus din Antilele Franceze, prin Venezuela. Columbia a început să exporte cafea 100 de ani mai târziu. Plantaţiile de cafea Arabica din Columbia se află la altitudini mari cu un climat rece, ceea ce duce la un ciclu de maturizare mult mai lent al boabelor de cafea. Această maturizare întârziată permite boabei de cafea să-şi intensifice aroma, potrivit www.bazarulcumirodenii.ro. Cele mai cunoscute regiuni de cultivare a cafelei Arabica sunt: Popayan Cauca, Huila San Augustin, Antioquia, Medellin, Quindio, Armenia, Santander, Bucaramanga, Magdelena Sierra Nevada şi Narińo. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu)