În cadrul acestei rubrici, vă prezentăm reţete culinare vechi, preluate din diferite ''tratate'' de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.

În această săptămână, vă prezentăm, reţetele ''Dulceaţă de coacăze'', ''Şerbet de coacăze'' şi ''Sirop de coacăze'' care au fost publicate în seria ''Buna Menajeră - Carte de bucate, practică'' (1907), scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Dulceaţă de coacăze (pomuşoară)
Se ia două pahare de coacăze curăţite de sâmburi, de orice mărime vor fi paharele, după aceea se topeşte cu 900 grame de apă zahărul pisat şi cernut, măsurat cu 4 pahare tot de aceeaşi mărime, punând la fiertură şi un albuş de ou; asupra fierturii se pune zeama dela jumătate de lămâie şi când zahărul va fi bine topit, se strecoară şi se pune pe foc spre a se lega ca jumătate şerbet; pe urmă se pun coacăzele (pomuşoara) în el, se mai dă câteva clocote, dându-se foc iute, şi când va fi legat după plăcere, se toarnă iute prin chesele afumate cu indirşaim (Odogaci - scoarţă de arbust care prin ardere emană un miros plăcut, n.r.). Afumarea cheselelor se face în chipul următor: pe o piatră curată se pun cărbuni aprinşi, peste aceşti se pune indirşaim, iar borcanele se ţin deasupra fumului, cu gura în jos.

Şerbet de coacăze
Se ia 300 grame de zeamă de coacăze (pomuşoară) strecurată după cum se arată mai sus, se toarnă peste 1200 grame de zahăr pulverizat şi cernut, se pune pe foc lin cu trei grame de vanilie, ca să se topească, şi pe urmă se dă foc iute, spre a se lega ca jumătate şerbet; asupra legatului se toarnă zeama dela un sfert de lămâe, şi când va fi legat ca de şerbet, se dă tingirea jos, se lasă să se răcească şi, când fiertura poate suferi degetul, se amestecă; dacă vedem că se taie coarda, se frământă în palme şi se pune în chesele.

Sirop de coacăze
Peste un kilogram de zahăr pisat şi cernut se toarnă 500 grame de zeamă de coacăze, după cum s'a arătat mai sus, şi dacă vrem, împreună cu 3 grame vanilie; apoi se pune pe foc spre a se topi; după aceasta se dă foc iute spre a se lega ca jumătate şerbet, punându-se asupra legatului zeama dela un sfert de lămâe, se mai dă câteva clocote şi coborându-se tingirea de pe foc, se lasă să se răcească, iar când trebuie să se strecoare, se urmează după chipul cum s'a arătat mai sus, iar când fiertura va fi rece, se toarnă prin sticle (Butelci) astupându-se bine. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiţă)