Vezi mai mult
Vezi mai putin

Urmareste

Modifică dimensiunea fontului:

Unul dintre cei mai mari comandanţi ai armatei române, Eremia Grigorescu, ce a avut un important rol în războiul pentru întregire naţională, s-a născut la 28 noiembrie 1863, la Târgu Bujor, judeţul Galaţi.

Al patrulea copil al unui învăţător, a urmat cursul primar şi gimnazial la Iaşi. A fost nevoit să muncească pentru a se întreţine, dar a absolvit cu rezultate excepţionale, în 1881. Aceleaşi lipsuri materiale l-au făcut să abandoneze Facultatea de Medicină a Universităţii Iaşi, notează ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Ed. Meronia, 2008).

A absolvit Şcoala militară de ofiţeri din Bucureşti, secţia artilerie în 1884 şi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Bucureşti în 1886, potrivit volumului ''Mica enciclopedie a Marelui Război 1914-1918'' (Corint Educaţional, 2014). A fost trimis la perfecţionare în Franţa, unde a urmat Şcoala Specială de Administraţie pentru Artilerie a ministerului de război al Franţei, precum şi cursuri la facultatea de matematică de la Sorbona.

La revenirea în ţară a publicat studiul ''Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc'' devenind consultant în diverse probleme, precum achiziţionarea şi modernizarea materialului de luptă al armatei române sau fortificarea Bucureştilor.

A condus şi s-a implicat în organizarea Pulberăriei armatei de la Dudeşti (1899-1904). Hotărârea sa privind achiziţionarea unui fulmicoton de calitate (exploziv puternic obţinut prin acţiunea acidului azotic asupra celulozei - n.r.) i-a adus demiterea, apoi a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit în Ministerul de Război, Direcţia Artilerie (1905). S-a remarcat atât ca organizator şi pedagog la conducerea Şcolii de artilerie, geniu şi marină (1907), cât şi ca atent observator la manevrele generale de brigadă.

Sublocotenent la terminarea şcolii militare în 1884, Eremia Grigorescu a urcat în ierarhie, ajungând în preajma intrării României în Primul Război Mondial la gradul de general de brigadă. În 1916, se afla la comanda Diviziei 15 infanterie, care îşi avea sediul în Dobrogea. A participat la confruntările cu armata germano-turco-bulgară în sectorul Arabagi în august 1916.

A fost transferat pe linia Carpaţilor, unde presiunea armatei germano-austro-ungare devenise uriaşă. Aici, Eremia Grigorescu a luat parte la prima bătălie de la Oituz în fruntea unităţii sale, care, sub deviza ''Pe aici nu se trece'', a fost supranumită ''Divizia de fier''. ''Pe aici nu se trece'' a devenit deviza trupelor de sub comanda sa.

În contextul înfrângerii armatei române în bătălia de la Bucureşti şi a părăsirii capitalei şi a două treimi din teritoriul ţării, generalul de divizie Eremia Grigorescu a primit comanda Grupului Oituz-Vrancea (1916-1917), a corpurilor 4 armată (1917) şi 6 armată (iunie 1917) şi, ulterior, a Armatei I (1917). În fruntea acestor unităţi militare a rezistat atacurilor furibunde ale armatei germane conduse de generalul Friderich von Gerock (1916-1917).

Ofensiva armatei germane la Mărăşeşti a început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august, printr-un violent bombardament de artilerie. Puterile Centrale puneau mare preţ pe o victorie obţinută de forţa de şoc comandată de generalul-feldmareşal August von Mackensen, supranumit ''spărgătorul de fronturi'', potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, 2003). Scopul strategic era străpungerea frontului şi, prin exploatarea maximă a acesteia, ocuparea Moldovei, scoaterea României din război şi, ca o consecinţă mai îndepărtată, scoaterea din război şi a Rusiei.

După 14 zile de lupte grele, între 24 iulie/6 august şi 6/19 august 1917, Armata I română, iniţial în cooperare cu câteva divizii ale Armatei a IV-a ruse, au respins puternica ofensivă a armatei germane. Bătălia, prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul războiului. Armata I română condusă de generalul Constantin Cristescu (până la 30 iulie/12 august), iar apoi de generalul Eremia Grigorescu, a repurtat una dintre cele mai strălucite izbânzi a războiului de întregire naţională.

"Reamintesc tuturor ostaşilor acestui corp de armată, de la general şi până la ostaş, că izbânda nu se obţine sigur decât atacând cu hotărârea de a face orice sacrificiu, căci nu numai duşmanul, dar chiar moartea se dă în lături din faţa aceluia care atacă cu hotărâre. Ţara şi întreg neamul românesc se găsesc la o cotitură periculoasă în drumul vieţii lor şi scăparea nu o poate aştepta decât de la spiritul de sacrificiu şi abnegaţie a acelora chemaţi să apere ţara şi onoarea drapelului" afirma generalul Eremia Grigorescu, în Ordinul de operaţii din 27-28 iulie 1917, zona Cosmeşti, fapt consemnat de www.primariatgbujor.ro.

''Voi ţine frontul printr-o defensivă dârză şi încăpăţânată. Îmi iau răspunderea !'' transmitea la 29 iulie 1917, Eremia Grigorescu, Şefului Marelui Cartier General, notează ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Ed. Meronia, 2008). În aceeaşi seară, în plină ofensivă inamică, a fost numit comandant al Armatei 1 în locul generalului Constantin Cristescu.

"Din acest moment sunt numit comandant al Armatei 1. Iau comanda în condiţiuni excepţional de grele si de mare răspundere pentru ţară. Vă rog să-mi daţi ascultare deplină şi fac apel călduros la patriotismul dumneavoastră şi la eroismul dumneavoastră pentru a stăvili ofensiva duşmană şi vom stăvili-o. De rezistenţa şi voinţa noastră a tuturor, de la soldat şi până la mine, depinde soarta Moldovei şi existenţa neamului românesc. Armata noastră joacă un rol hotărâtor în această bătălie." (General Eremia Grigorescu, comandant al Armatei 1, 30 iulie 1917)

Cele mai dramatice ale marii bătălii de la Mărăşeşti au fost luptele de pe platoul Muncelului (2/15-5/18 august) şi lupta de la Răzoare (6/19 august), unde a căzut eroic întreaga companie de mitraliere a Batalionului 1, Regimentul 51 infanterie, comandată de căpitanul Grigore Ignat.

Victoria de la Mărăşeşti, unde, alături de ostaşii români şi-au dat viaţa şi ostaşi ruşi şi francezi, a marcat eşecul planului operativ şi strategic german; ofensiva Armatei a IX-a germane a fost oprită la porţile Moldovei. Pierderile trupelor române în morţi, răniţi sau dispăruţi au fost de 610 ofiţeri şi 26.800 soldaţi şi gradaţi. Pierderi însemnate au înregistrat şi trupele ruse, iar cele ale adversarului au fost de 47.000 oameni, morţi şi răniţi.

La sfârşitul bătăliei, notează ''Istoria românilor'' (vol. VII, Editura Enciclopedică, 2003), generalul Eremia Grigorescu, adresându-se ostaşilor de sub comanda sa, sublinia: ''Timp de aproape două luni, prin rezistenţa îndârjită ce aţi opus cu piepturile voastre la Mărăşeşti şi Muncelu năvălirii duşmanului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire uşoară a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară... La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind risipa sângelui, aţi smuls biruinţa cea mare. Aţi făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a faptelor străbunilor noştri. Aţi atras admiraţia lumii întregi... Din sângele vostru se va ridica, curat şi măreţ, o ţară românească a tuturor românilor''.

''Mărăşeştii'', după cum afirma în ordinul de zi generalul Eremia Grigorescu, ''au fost mormântul iluziilor germane''. Aici generalul Mackensen a cunoscut ''ce este înfrângerea'' consemnează acelaşi volum amintit mai sus.

În acelaşi sens, despre succesul de la Mărăşeşti, comandantul Corpului I rezervă german, generalul Von Morgen, scria: ''Luptele din august (...) au dovedit că românii deveniseră un adversar redutabil. Ei se băteau bine, erau conduşi cu multă dibăcie şi, în special, artileria şi infanteria cooperau mai ordonat''.

Împăratul Yoshihito al Japoniei i-a trimis generalului român, în dar, o sabie pe care era gravată inscripţia: ''Voi sunteţi aceia care scrieţi istoria ţării'', notează volumul ''Mica enciclopedie a Marelui Război 1914-1918'' (2014), pentru a marca victoria de la Mărăşeşti, fiindu-i recunoscute meritele obţinute pe câmpul de luptă.

Generalul Eremia Grigorescu a fost decorat, spre sfârşitul războiului (octombrie-noiembrie 1918), cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a II-a, iar generalul Misiunii militare franceze, Henri Mathias Berthelot l-a decorat cu ''Legiunea de Onoare''.

A făcut parte din guvernul condus de generalul Constantin Coandă, pentru o perioadă scurtă de timp, în calitate de ministru de război (24 octombrie-28 noiembrie 1918).

''Păstrătorul moşiei noastre şi apărătorul plin de încredere al onoarei româneşti'', după cum îl numise marele Nicolae Iorga, respectat de autorităţi, presă şi oameni de cultură, Eremia Grigorescu a murit la scurt timp după încheierea războiului, la numai 55 de ani, scrie ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Ed. Meronia, 2008).

Conform dorinţei sale testamentare, a fost înmormântat la Mărăşeşti, mai întâi în cimitirul satului, apoi în incinta marelui mausoleu ridicat între 1923-1938, pe locul unde s-au desfăşurat cruntele bătălii pentru apărarea ţării. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Pentru realizarea acestui material au fost utilizate următoarele surse:
''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Ed. Meronia, 2008)
''Mica enciclopedie a Marelui Război 1914-1918'' (Corint Educaţional, 2014)
''Istoria românilor'' (vol. VII, Editura Enciclopedică, 2003)
''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, 2003)
Monitorizare
Setări

DETALII DESPRE TINE

Dacă ai cont gratuit te loghezi cu adresa de email. Pentru a crea un cont gratuit accesează secțiunea “Crează cont”.

Dacă ai cont plătit te loghezi cu username. Pentru a vă crea un cont plătit vă rugăm să contactați:

Dacă nu puteți vizualiza această știre, contactați echipa AGERPRES pentru a vă abona la fluxurile de știri.