Muntenegru sărbătoreşte la 13 iulie Ziua Naţională - Ziua insurecţiei populare (13 iulie 1941).

Situat în Peninsula Balcanică, Muntenegru se învecinează cu Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Albania, Marea Adriatică şi are o suprafaţă de 13.812 kmp, potrivit volumului ''Enciclopedia statelor lumii'', ediţia a XIV-a (Editura Meronia, Bucureşti, 2016).

Capitala statului este Podgoriţa, situată în partea centrală, iar între principalele oraşe se numără: Niksic, Pljevlja, Bijelo Polje, Herceg Novi, Bar, Berane, Kotor, Cetinje.

Reprezentarea etnică a populaţiei este, potrivit site-ului www.mae.ro, următoarea: muntenegreni (44,98%), sârbi (28,73%), bosniaci (8,65%), albanezi (4,91%), musulmani (3,31%), croaţi (0,97%).

Muntenegru este una dintre cele mai muntoase ţări ale Europei, o mare parte din suprafaţa sa aflându-se la peste 1.000 de metri altitudine. Pe teritoriul Muntenegrului se află un sector al Alpilor Dinarici, cea mai înaltă altitudine fiind atinsă de Masivul Durmitor (2.522 m). În zona mediteraneană se găsesc faleze şi plaje cu nisip sau pietriş.

Clima este temperat-continentală, cu veri călduroase şi ierni relativ aspre, iar pe coasta adriatică clima este mediteraneană. Precipitaţiile sunt relativ bogate, iar în apropierea ţărmului adriatic, la Crkvice, în vecinătatea Golfului Kotor, se află ''polul european al ploii''.

Mai mult de jumătate din teritoriul ţării este acoperit de păduri (foioase, conifere). Vegetaţia este variată, iar în ceea ce priveşte fauna amintim urşii, cerbii, lupii, mistreţii, vulpile etc.

În Antichitate, teritoriul Muntenegrului era locuit de iliri, populaţie indo-europeană. În anul 168 d.Hr., romanii au ocupat cea mai mare parte a Muntenegrului de astăzi. În timpul Imperiului Roman, regiunea făcea parte din provincia Illyricum, iar după 395 d.Hr. a intrat sub stăpânire bizantină. Triburile slavilor meridionali ale sârbilor, stabilite aici în secolele VI-VII, au constituit primele formaţiuni statale în secolele X-XI în sudul Muntenegrului, în regiunea Zeta, potrivit ''Enciclopediei statelor lumii''. În 1499, Muntenegru este transformat în provincie a Imperiului Otoman.

Împreună cu Serbia, Muntenegru îşi dobândeşte în 1878, în urma războiului împotriva Turciei, independenţa, aceasta fiind recunoscută prin Tratatul de pace de la San Stefano şi Congresul de la Berlin, din 1878. În 1912-1913, Muntenegru şi Serbia au participat la cele două războaie balcanice. După Primul Război Mondial, Serbia proclamă, la 1 decembrie 1918, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care includea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croaţia, Dalmaţia, Vojvodina şi Bosnia şi Herţegovina. La 3 octombrie 1929, statul adoptă numele numele de Iugoslavia. La 6 aprilie 1941, Iugoslavia este atacată de Germania şi Italia (cărora li se raliază, tot în aprilie 1941, Ungaria şi Bulgaria), fiind ocupată şi dezmembrată în scurt timp ca stat.

În iulie 1941, este declanşată mişcarea de partizani, condusă de Iosip Broz Tito, care va elibera, în 1944-1945, întreaga Iugoslavie. Constituţia din 31 ianuarie 1946 proclamă Republica Populară Federativă Iugoslavia (din 1963 - Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, RSFI), stat federal, alcătuit din republicile Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina. După separarea de Iugoslavia, în 1991, Muntenegru şi Serbia au format, în 1992, noua Republică Federală Iugoslavia.

În urma referendumului din 21 mai 2006, s-a desprins din Uniunea Serbia şi Muntenegru, declarându-şi independenţa la 3 iunie 2006. La 15 decembrie 2008, Muntenegru a depus cererea de obţinere a statutului de stat candidat la UE, conform www.mae.ro. Consiliul European din 17 decembrie 2010 a acordat Muntenegrului statutul de ţară candidata. Negocierile de aderare cu Muntenegru au fost lansate la 29 iunie 2012.

Din punct de vedere turistic, Muntenegru are numeroase locuri frumoase, obiective şi atracţii, de la munţi înalţi, râuri cristaline, lacuri glaciare, staţiuni montane pentru iubitorii sporturilor de iarna, staţiuni pe litoral, staţiuni balneoclimaterice, plaje cu nisip foarte fin, insuliţe, peşteri, sate pitoreşti, mănăstiri, arhitectura oraşelor, până la festivaluri tradiţionale, excursii cu barca de-a lungul coastei şi sporturi extreme precum rafting-ul.

Podgoriţa, capitala Muntenegrului, este centrul administrativ şi cultural al ţării. De interes turistic sunt şi Cetinje, fostă capitală a Muntenegrului, cu numeroase monumente (precum fostul palat regal), muzee, biblioteci, sau oraşe vechi de sute de ani, precum Herceg Novi şi Ulcinj.

Oraşul Kotor şi golful cu acelaşi nume sunt renumite pentru frumuseţea peisajului. Kotor, aflat în patrimoniul UNESCO, este unul dintre cele mai vechi oraşe medievale locuite. Remarcabila valoare universală a regiunii cultural-istorice Kotor constă în calitatea arhitecturii, în cetăţile sale fortificate sau deschise, aşezările, palatele şi ansamblurile monahale, precum şi în integrarea lor armonioasă în peisajul teraselor sau al versanţilor de pe dealuri stâncoase înalte, se arată pe site-ul whc.unesco.org.

Şi Parcul Naţional Durmitor, renumit prin peisajul glaciar, vârfurile înalte şi defileurile adânci, se află pe lista patrimoniului UNESCO. Parcul Naţional Durmitor este traversat de râuri şi de cursuri de apă subterane. De-a lungul canionului râului Tara, care are cele mai adânci chei din Europa, pădurile dense de pin sunt intercalate cu lacuri limpezi şi adăpostesc o gamă largă de plante endemice, conform whc.unesco.org.

Renumite sunt şi Parcul Naţional Lovcen sau Parcul Naţional Biogradska Gora. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)