În fiecare an, la 24 iunie este sărbătorită Ziua Universală a Iei, bluza tradiţională românească fiind un simbol internaţional al culturii române şi o piesă emblematică a costumului popular naţional românesc. La 21 ianuarie 2013, comunitatea online "La Blouse Roumaine" fondată de Andreea Tănăsescu a propus ca data de 24 iunie să devină o zi dedicată iei. În acelaşi an, odată cu sărbătoarea de Sânziene, "La Blouse Roumaine" a organizat prima Zi Universală a Iei, care a devenit în timp un eveniment global, sărbătorit în peste 50 de ţări. În 2015, primarul capitalei americane Washington D.C., Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraş, în urma eforturilor comune ale Ambasadei României la Washington şi ale comunităţii româneşti din capitala americană.

În 2017, în întreaga ţară sunt organizate numeroase expoziţii şi târguri tradiţionale, având în centru ia, una dintre cele mai importante moşteniri naţionale şi culturale ale României. Între acestea amintim: Târgul "Haina Ţărănească", organizat de Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti (23-25 iunie), a patra ediţie a proiectului itinerant "Şezători în Ţara Silvaniei" (Parcul Central Municipal Zalău), ''Sânzienele îmbracă Planeta în IE'' şi ''Târgul Românaşul'' manifestări organizate la Braşov (24-25 iunie), expoziţia #IAaidoma la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu (23 iunie), Sărbătoarea Iilor, ediţia a XXXIII-a ediţie, comuna Cezieni, judeţul Olt (25 iunie), expoziţia ''Decor, eleganţă, stil - cămaşa femeiască tradiţională de Mărgău" (23 iunie) ce are loc la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca.

Şi, la nivel internaţional, ia românească va fi sărbătorită în mai multe oraşe, între care Chişinău, Berlin, Budapesta, Londra, Madrid, Paris, Roma, Washington ş.a.

Costumul tradiţional femeiesc este format din ie, poale, fotă, catrinţă sau maramă. Ia este bluza femeiască, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi care se distinge, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta. Croiul iei, simplu, a fost acelaşi din cele mai vechi timpuri, fiind folosit şi astăzi, potrivit volumului ''Cusături româneşti'' de Aurelia Doagă.

Culorile folosite la broderie erau în două - trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru. La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi şi mărgele. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite şi cele în vârstă purtau modele de croială modeste şi culori mai temperate. Cele tinere îşi cuseau iile în culori vii pentru a atrage peţitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunţii sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentaţia zilnică. Motivele erau geometrice sau inspirate de natură.

De-a lungul timpului aceasta a suferit o serie de transformări, dar şi-a păstrat în linii mari forma moştenită, simplă, funcţională. Astfel a dobândit unele particularităţi, mai ales în ornamentaţie, care au dus la stabilirea următoarelor tipuri de ii.

Ia cu altiţă, încreţ şi râuri o întâlnim în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Se croieşte din patru foi, fără nicio răscroială. Foile se încreţesc la gât cu ajutorul gulerului. Se caracterizează prin prezenţa constantă a unor câmpuri ornamentale: altiţa (porţiunea de broderie orizontală care acoperă umărul, cu o lăţime de 10,5 cm), încreţul (o fâşie ornamentală dispusă transversal, lucrată în alb-crem, care urmează imediat după altiţă), râurile sau rândurile (în număr de trei pornesc din încreţ până jos la mână; acoperă drept sau în diagonală-Moldova, mâneca). Jos la mână, ia prezintă bantă sau mânecă largă. Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele, punctul bătrânesc, brăduţii (Argeş, Vlaşca), butucul (Buzău, Rm. Sărat), punctul în ''scăriţă pe dos'' (Olt, Vâlcea), brânelul, obinzeli etc. Ia cu altiţă, încreţ şi râuri se poartă cu fotă, vâlnic, zăvelci, catrinţe.

Specifică Hunedoarei şi Banatului este ia cu ''tablă'' - ornamentul principal - plasat pe toată mâneca, de la umăr până jos la ''fodor'' (volan). Ia nu are altiţă. Tabla de Banat porneşte de sus de pe umăr până deasupra cotului. Motivul ornamental este punctul geometric. Punctul specific Hunedoarei este ''aţeşte'', iar al Banatului, punctul ''nemţoanelor'' şi ''tăietura'', notează volumul amintit mai sus. Cămaşa de Hunedoara se poartă cu catrinţe negre, iar cea de Banat cu catrinţă şi ''opreg'' (bucată îngustă dreptunghiulară cu franjuri, aşezată în spate).

Ia cu şire şi umeraş este întâlnită în sudul Transilvaniei, respectiv în Sibiu, Orăştie, Valea Jiului, Făgăraş. Ornamentele în formă de şire care pornesc din umăr sunt acoperite transversal de o fâşie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraş. Cămaşa mai prezintă ornamentul numit ''ciocănele'', care este dispus vertical în formă de panglică, printre care sunt cusute motive florale şi geometrice. Această ie se poartă cu două catrinţe dreptunghiulare, aşezate în faţă şi în spate. În zona Făgăraşului, de la brâu în jos, se poartă piesa roşie numită ''păstură'' (şorţ).

Cămaşa cu ''pui peste cot'' este întâlnită în zona Munţilor Apuseni, zonele Bistriţa-Năsăud, Valea Gurghiului. Ornamentul principal ''puii peste cot'' se plasează peste cot, orizontal. Ca puncte de cusătură specifice se folosesc punctul peste fire, guriţa păpuşii. Ia se poartă cu catrinţe specifice Transilvaniei.

Cămaşa cu platcă se întâlneşte în Maramureş şi Bihor şi al cărei croi se desprinde de tipul croiului amintit mai sus. Ea are o platcă mare, pătrată. Ornamentul principal este cel geometric, care se distribuie pe platcă. Punctele de cusătură specifice sunt punctele peste fire, zbârciog nemţesc, şi o serie de tighele perfecte. Caracteristic cămăşii de Oaş este şi cromatica vie, ce a suferit influenţa costumului popoarelor vecine.

Cămaşa pătrată la gât se abate de la croiul cămăşii româneşti şi o găsim în Maramureş. Ea se croieşte din două foi (faţă şi spate) şi se răscroieşte la gât în formă pătrată. Specifice sunt mânecile largi care se încreţesc la umăr şi jos la mână cu creţuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămăşii se face cu motive simple, geometrice şi florale. Ca puncte specifice de cusătură se folosesc punctul înaintea acului pe care se bazează creţurile, tăietura (fereşti), nemţoanele. Cămaşa se poartă cu cele două ''zadii'' aşezate în spate, acestea fiind ornamentate cu dungi late în portocaliu, roşu, violet, pe fond negru.

De-a lungul timpului, fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, dar şi croiul pieselor de port românesc, ţesute, croite şi brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta şi Maria, dar şi de aristocraţia feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.

Pe de altă parte, ia românească a atras atenţia artiştilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele - ''La blouse roumaine'' (1940) - fiind expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ''România revoluţionară'', purtând atât ie, cât şi năframă. Ia românească apare şi în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a.

Ia românească a fost şi este, în continuare, sursă de inspiraţie pentru creaţia vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecţie intitulată ''La blouse roumaine'', urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, şi care a apărut în numărul american al revistei ''Vogue'', în martie 2012, purtată de cântăreaţa Adele. Printre designerii români care s-au inspirat din portul tradiţional românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ş.a. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)