Republica Filipine sărbătoreşte Ziua naţională (Ziua Independenţei sau Ziua Libertăţii) la 12 iunie, întrucât în această zi, în anul 1898, generalul Emilio Aguinaldo, liderul naţionaliştilor filipinezi, a declarat independenţa ţării sale faţă de Spania.

Site-ul www.mae.ro notează că numele ţării a fost dat în onoarea Regelui Spaniei, Filip al II-lea, în urma vizitei în arhipelag a exploratorului spaniol Ruy Lopez de Villalobos, în anul 1543.

Suprafaţa statului asiatic, potrivit site-ului citat, este de circa 300.000 kmp, Filipine deţinând locul şase în lume din acest punct de vedere. Ţara este împărţită în 17 regiuni.

Stat insular, cu o populaţie de 101 milioane de locuitori (2015), Filipine este formată din aproximativ 7.100 de insule, din care 90% sunt nelocuite şi multe din acestea nu au nume nici în prezent. Cele mai mari insule sunt Luzon, Visayas şi Mindanao. Pe Luzon se întind cele două lanţuri muntoase principale: Sierra Madre în est şi Cordillera Centrală în vest, cu valea fertilă a Cagayanului între ele. Potrivit ''Enciclopediei Statelor Lumii'' (ediţia a XIV-a, Ed. Meronia 2016), arhipelagul filipinez, mărginit de fose marine foarte adânci (de exemplu Fosa Filipinelor, care atinge 10.540 m), se întinde pe o distanţă de 1.850 km.

Relieful este muntos şi de origine vulcanică. Ţara se află într-o regiune cu seismicitate activă şi vulcanism intens, fiind inclusă în Cercul de Foc al Pacificului. Vulcanii activi şi lanţurile muntoase domină majoritatea insulelor. În această ţară se găsesc peste 200 de vulcani, însă doar câţiva sunt activi. În insulele arhipelagului există 12 vulcani activi. Unii dintre cei mai activi vulcani sunt Pinatubo şi Taal. Cel mai înalt vârf este vulcanul stins din Muntele Apo (2.954 m) pe insula Mindanao.

Climatul este unul tropical, de junglă tropicală. În medie, temperaturile din timpul zilei sunt în jurul valorii de 26 de grade Celsius. Sezonul de vară este cea mai fierbinte perioadă a anului. Vara durează din martie până în mai. Pe de altă parte, cel mai rece sezon este între decembrie şi ianuarie. Perioada cea mai umedă a anului este între lunile iunie şi octombrie, când ţara primeşte precipitaţiile musonice. Ianuarie este cea mai rece lună a anului, temperaturile atingând un maxim de 25 grade Celsius. Luna mai este cea mai fierbinte a anului, cu temperaturi medii în jur de 30 grade Celsius şi maxime în jurul valorii de 40 de grade. Chiar şi în timpul serii, temperaturile pot atinge 27 de grade Celsius, conform site-ului globi.ro.

Pădurea tropicală umedă, cu esenţe preţioase, acoperă 2/5 din suprafaţă şi cuprinde peste 3.000 de specii de arbori, dintre care circa o mie cu lemn preţios, plus circa 9.000 specii de orhidee. Fauna, cu excepţia speciilor de mamifere, mai puţine (bivolul timaru, mangusta, cinci specii de maimuţă, pisica sălbatică mică ş.a.), este bogată în păsări (760 specii), reptile, amfibieni, specii marine (circa o mie). Fauna are numeroase zone ocrotite, inclusiv peste 40 de parcuri naţionale, multe axate pe vulcani (Mayon Volcano, pe Insula Luzon, Mount Apo, pe Insula Mindanao, cu un relief accidentat şi variat, izvoare termale, faună bogată), Mahagnao Volcan, pe Insula Leyte, ş.a.

Precipitaţiile aduse de muson sunt acompaniate frecvent de vânturi puternice şi pot provoca indundaţii. Vânturile din partea de sud-vest apar între lunile mai şi octombrie şi se numesc habagat, iar cele din nord, din noiembrie şi până în aprilie se cheamă amihan. Climatul fierbinte şi umed al ţării poate fi un dezavantaj pentru unii turişti, dar este perfect pentru plajă şi excursiile sau activităţile în aer liber.

Statul Filipine este înconjurat de porţiuni de apă bogat biodiversificate. Există strâmtoarea Luzon înspre nord, Marea Chinei de Sud la vest, Marea Sulu în partea de sud-vest şi Marea Celebes (sau Sulawesi) în sud. Marea Filipine se găseşte în partea de est. Toate acestea sunt bogate în peşte şi alte forme de viaţă marină.

Pe de altă parte, şirurile de insule închid în cadrul arhipelagului mai multe mări interioare: Sulu, Mindanao, Visyan, Sibuyan şi Samar, către care sunt deschise o sumedenie de golfuri favorabile porturilor (Manila, Lingayen, Leyte, Iligan, Davao etc.). Cu excepţia insulelor coraligene, celelalte sunt traversate de cordiliere muntoase terţiare dominate de conuri vulcanice: Caga (1201 m), Pulog (2928 m), Mayon (2533 m), Bulusan (1583 m), Taal, Rangang, Apo. Relieful calcaros al insulelor adăposteşte numeroase peşteri şi este străbătut de cursuri de apă spectaculoase.

''Enciclopedia Statelor Lumii'' mai arată că cele mai vechi vestigii de locuire din arhipelag au fost descoperite în peşterile Tabon din Insula Palawan şi datează de acum 20.000 ani. Primele populaţii menţionate de izvoarele istorice aparţin familiei de limbi austroneze aeta, urmate de triburi malaezo-polineziene. Arhipelagul Filipinez este influenţat în Antichitate şi Evul Mediu de civilizaţiile indiană, chineză şi indoneziană (prin filiera căreia se răspândeşte, în sec. XV, în insulele meridionale, islamismul). Magellan este primul european care debarcă, în martie 1521, în Filipine (insulele Cebu şi Mactan), inaugurând epoca cuceririi spaniole. În 1571, este fondat oraşul Manila, care devine centrul administraţiei coloniale. Ordine religioase precum cele ale dominicanilor, franciscanilor, augustinilor şi iezuiţilor dobândesc o importantă poziţie economică şi politică în Filipine, contribuind la impunerea catolicismului, religia islamică fiind răspândită în insulele meridionale. Numeroasele răscoale anticoloniale (peste 100 în 350 de ani) culminează, în 1896, cu războiul de eliberare antispaniol (în care se remarcă José Rizal, Andrés Bonifacio, Emilio Aguinaldo) şi cu proclamarea, la 12 iunie 1898, a independenţei.

În urma Tratatului de la Paris din 10 decembrie 1898, Filipine este cedată Statelor Unite ale Americii de către Spania. Obţinerea autonomiei interne, în 1934, inaugurează o etapă de tranziţie până la proclamarea deplinei independenţe promise pentru 1946. În cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Filipine sunt ocupate de trupe japoneze (1942-45), devenind unul dintre principalele teatre de război din Pacific, situaţie soldată cu mari distrugeri şi pierderi umane. La 4 iulie 1946, Filipine se proclamă republică independentă, legată de SUA printr-un tratat de prietenie şi un acord militar. Tendinţele separatiste ale populaţiei islamice din insulele sudice ale arhipelagului sunt dublate, după 1969, de o mişcare insurecţională de nuanţă comunisto-maoistă. Sistemul liberal-parlamentar, care acordă preşedintelui, după model american, puteri sporite în stat, introdus după proclamarea independenţei, este folosit de preşedintele Ferdinand Marcos (1965-86) pentru instaurarea propriei sale dictaturi. Asasinarea unui lider al opoziţiei, Benigno S. Aquino (1983), precipită criza sistemului dictatorial şi-l obligă pe F. Marcos să se exileze, în 1986, în SUA. Corazon Aquino, văduva liderului asasinat, este aleasă în funcţia supremă în stat (1986-92), fiind confruntată cu o situaţie politică instabilă, punctată cu tentative eşuate de puciuri militare şi o gravă criză economică, alimentată de un spor demografic galopant.

Capitala Manila este un oraş situat în partea de sud-vest a principalei insule filipineze, Luzon, în jurul Golfului Manila. Conform ''Enciclopediei Statelor Lumii'', are peste 1,5 milioane de locuitori (2010) şi 12 milioane de locuitori, aglomeraţia urbană (2013). Fondată în 1571 de Miguel Lopez de Legazpi, Manila devine cel mai important centru comercial al arhipelagului. Este cel mai mare centru urban şi economic al Filipinelor şi unul dintre cele mai importante din Asia de Sud-Est. Este principalul centru cultural-ştiinţific al ţării: Academia Filipina, ce cuprinde circa 20 de societăţi ştiinţifice, numeroase institute de cercetare, 18 universităţi, 9 mari biblioteci, circa 20 muzee, teatre şi monumente etc.

Potrivit www.mae.ro, Republica Filipine este cel mai mare producător de cupru din Asia şi între primii zece din lume. Este, de asemenea, al optulea producător de argint, crom, nichel, cobalt şi zinc. Ca urmare a măsurilor iniţiate de guvern pentru a dezvolta surse locale de energie, importurile de ţiţei şi de produse petroliere au înregistrat reduceri. Prin punerea în exploatare a zăcămintelor de ţiţei din largul coastelor insulei Palawan se acoperă circa 10% din necesarul anual. Din resurse interne (ţiţei, hidroenergie şi geotermie) se asigură circa 47,1% din consumul anual al ţării. În ultimii ani, Republica Filipine a înregistrat o creştere economică susţinută, de 7,2% în 2013, de 6,1% în 2014 şi 6,3% în 2015, fiind una dintre cele mai dinamice economii din regiune.

Insulele din Filipine şi plajele lor reprezintă un paradis exotic, potrivit site-ului globi.ro. "Regina" acestora pare să fie White Beach din Boracay, evaluată constant ca fiind una dintre primele zece plaje ale lumii.

Filipine este şi un paradis al cumpărăturilor la preţurile cele mai mici. Ţara este cunoscută pentru marile centre de manufactură a produselor textile. Manila prezintă poate cele mai importante magazine de cumpărături din Filipine şi unul dintre cele mai mari mall-uri din lume. SM City North EDSA este situat în Quezon şi este cel mai mare mall din sud-estul Asiei. Buticurile, supermarketurile, outlet-urile elegante, restaurantele de toate felurile, cafenelele, cinematografele şi cele 3D, spa-urile, internet cafe-urile, toate sunt pe gustul turiştilor.

Bucătăria filipineză a evoluat, de-a lungul secolelor, din rădăcinile ei malaieziene spre o bucătărie predominant spaniolă, datorită influenţelor mexicane şi spaniole din perioada colonială, se arată pe Facebook - Gastronomie tradiţională şi internaţională. A mai suferit, de asemenea, influenţe arabe, indiene, chinezeşti, japoneze şi americane.

Filipinezii mănâncă, în mod tradiţional, trei mese pe zi: micul dejun (almusal), prânzul (tanghalian) şi cina (hapunan), plus o gustare de după-amiază (merienda sau minandal). Mâncărurile sunt foarte diferite, de la o masă simplă, cu peşte prăjit şi orez, până la paellas şi cocidos.

Cele mai populare mâncăruri includ lechon (porc întreg, prăjit), longganisa (cârnaţi filipinezi), tapa (vită marinată), torta (omletă), adobo (pui sau porc, gătit cu usturoi, sos de soia şi oţet), kaldereta (tocană de capră în sos de roşii), afritata (vită sau porc gătite în sos de roşii, cu legume), kare-kare (coadă de vită şi legume gătite în sos de alune), hamonado (porc în sos de ananas), sinigang (tocană de porc, peşte sau creveţi, condimentaţi cu tamarind), pancit (tăiţei stir-fry) şi lumpia (pacheţele de primăvară proaspete sau prăjite).

În Patrimoniul UNESCO, potrivit ''Enciclopediei Statelor Lumii'', sunt înscrise: orezăriile terasate din Cordillera Filipineză (1995); bisericile baroce din Manila, Santa Maria, Paoay şi Miangao (1993); parcul naţional Puerto - Princessa Subterranean River (1999); parcul marin recifal Tubbataha (1993); oraşul istoric Vigan (1999). AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea)