COD PORTOCALIU: 26-06-2025 ora 10 se va semnala val de căldură persistent și intens, caniculă și disconfort termic accentuat COD PORTOCALIU: 26-06-2025 ora 10 se va semnala val de căldură persistent și intens, caniculă și disconfort termic accentuat COD GALBEN: 26-06-2025 ora 10 se va semnala instabilitate atmosferică temporar accentuată
Cunoscută dintotdeauna locuitorilor Clisurii, Peştera Ponicova mai este numită Peştera de la Gura Apei şi chiar Peştera Liliecilor, ce face referire, în special, la Galeria Liliecilor şi la sala Mare, mai des vizitate de turişti, se arată în volumul ''Peşteri din România'' (1976). Primele cercetări de natură geologică au fost făcute de M. Munk, în 1872, iar cele de natură faunistice în 1929, de către R. Jeannel.
Primul plan topografic al peşterii a fost realizat între 1962-1963, de către Şt. Negrea, A. Negrea şi L. Botăşăneanu. Tot ei au început cercetări extensive organizate, iar în anii 1965-1969, primii doi au efectuat un studiu intensiv asupra biocenozelor cavernicole. În 1966-1967 I. Povară, N. Schmidt şi A. Petcu au întocmit primul profil al peşterii.
Peştera Ponicova este cea mai mare şi spectaculoasă peşteră din Defileul Dunării, având o lungime de 1.660 de metri, potrivit www.cjmehedinti.ro. Cavitatea, parţial fosilă, parţial subfosilă, este, în fapt, o străpungere hidrologică realizată de pârâul Ponicova în peretele calcaros al versantului stâng al Dunării - masivul Ciucaru Mare - la o altitudine relativă de 60 de metri. Peştera este situată lângă satul Dubova, judeţul Mehedinţi.
Peştera are trei căi de acces - intrarea principală, cea mai accesibilă, este situată în Cheile Ponicovei create de pârâul cu acelaşi nume, unde se ajunge din DN 57. După escaladarea blocurilor enorme de prăbuşire aflate mai ales la începutul galeriei se înaintează aproape 500 de metri pe sub tavanul înalt până la 26 m, la lumina difuză care pătrunde foarte adânc în interior. La jumătatea tunelului există o pantă destul de abruptă de cca 30 de metri, la capătul căreia se află Galeria Concreţiunilor, care se continuă printr-un sistem de galerii mai mici. Înainte de prima bifurcaţie se află Sala Coloanelor unde de-a lungul timpului, picăturile de apă au creat stalactite şi stalagmite de forme şi mărimi diferite, domuri şi coloane, podeaua de calcită albă, perle de cavernă, draperii etc., potrivit www.primariaorsova.ro.
Pornind tot din Cheile Ponicovei, de lângă intrarea prin tunel, se urcă panta de grohotiş din dreapta până la o potecuţă care duce la intrarea în Galeria Liliecilor. Această galerie se deschide într-o sală enormă lungă de peste 100 de metri, lată de vreo 60 şi înaltă de peste 30 m. Pe podeaua ei există blocuri de prăbuşire, gropi, concreţiuni şi movile de guano provenit de la nişte colonii de lilieci relativ mari. De aici se poate intra într-un sistem de diaclaze, în pantă şi plin de argilă ce aparţine Galeriei cu Argilă. Tot de aici se desface Galeria Scării, care conduce deasupra Galeriei Ogaşului Ponicova.
O a treia intrare se află venind de pe Dunăre, la care se ajunge cu şalupa, parcurgând 500 m pe sub peretele Ciucarului Mare până la gura peşterii.
Peştera este o cavitate caldă (peste 11 grade Celsius iunie-octombrie), umedă (94-100% în profunzimea galeriilor), parcursă de curenţi care uneori sunt destul de puternici.
Prezintă interes însă şi din punct de vederea biospeologic, paleontologic şi arheologic (în Sala Mare s-a găsit un fragment de ceramică hallstattiană cu caneluri).
Din momentul în care intră în România pe la Baziaş, Dunărea formează unul dintre cele mai fascinante trasee din cei 2.860 km ai săi, pe care îi străbate de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră. Este vorba despre Defileul Dunării sau Clisura Dunării, cu o lungime de 135 km, ce începe de la Moldova Noua şi se încheie la Gura Văii, partea cea mai impresionantă reprezentând-o Orşova şi "Cazanele Dunării", situate pe raza localităţilor Eşelniţa şi Dubova, potrivit www.clisuradunarii.eu.
În această zonă, Dunărea este forţată să treacă printre munţi îngustându-se până la lăţimi cuprinse între 180-250 m, iar adâncimea apei poate atinge 100 m. Totodată, curenţii din adâncuri sunt extrem de puternici, la suprafaţă apa părând că fierbe, de unde şi denumirea de cazane. Cazanele Mari se întind pe o lungime de 3,8 km, între Plavişeviţa şi bazinetul Dubova, fiind formate din masivul calcaros Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereţi abrupţi mărginesc latura stângă a fluviului şi dealul Ştirbatul Mare (Veliki Strbac - 768 m), pe malul sârbesc. Cazanele Mici, cu o lungime de 3,6 km, se află între bazinetul Dubovei şi Ogradena. Ele sunt străjuite de Ciucaru Mic (313 m) şi Ştirbatul Mic (Mali Strbac - 626 m) pe teritoriul Serbiei. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Primul plan topografic al peşterii a fost realizat între 1962-1963, de către Şt. Negrea, A. Negrea şi L. Botăşăneanu. Tot ei au început cercetări extensive organizate, iar în anii 1965-1969, primii doi au efectuat un studiu intensiv asupra biocenozelor cavernicole. În 1966-1967 I. Povară, N. Schmidt şi A. Petcu au întocmit primul profil al peşterii.
Peştera Ponicova este cea mai mare şi spectaculoasă peşteră din Defileul Dunării, având o lungime de 1.660 de metri, potrivit www.cjmehedinti.ro. Cavitatea, parţial fosilă, parţial subfosilă, este, în fapt, o străpungere hidrologică realizată de pârâul Ponicova în peretele calcaros al versantului stâng al Dunării - masivul Ciucaru Mare - la o altitudine relativă de 60 de metri. Peştera este situată lângă satul Dubova, judeţul Mehedinţi.
Peştera are trei căi de acces - intrarea principală, cea mai accesibilă, este situată în Cheile Ponicovei create de pârâul cu acelaşi nume, unde se ajunge din DN 57. După escaladarea blocurilor enorme de prăbuşire aflate mai ales la începutul galeriei se înaintează aproape 500 de metri pe sub tavanul înalt până la 26 m, la lumina difuză care pătrunde foarte adânc în interior. La jumătatea tunelului există o pantă destul de abruptă de cca 30 de metri, la capătul căreia se află Galeria Concreţiunilor, care se continuă printr-un sistem de galerii mai mici. Înainte de prima bifurcaţie se află Sala Coloanelor unde de-a lungul timpului, picăturile de apă au creat stalactite şi stalagmite de forme şi mărimi diferite, domuri şi coloane, podeaua de calcită albă, perle de cavernă, draperii etc., potrivit www.primariaorsova.ro.
Pornind tot din Cheile Ponicovei, de lângă intrarea prin tunel, se urcă panta de grohotiş din dreapta până la o potecuţă care duce la intrarea în Galeria Liliecilor. Această galerie se deschide într-o sală enormă lungă de peste 100 de metri, lată de vreo 60 şi înaltă de peste 30 m. Pe podeaua ei există blocuri de prăbuşire, gropi, concreţiuni şi movile de guano provenit de la nişte colonii de lilieci relativ mari. De aici se poate intra într-un sistem de diaclaze, în pantă şi plin de argilă ce aparţine Galeriei cu Argilă. Tot de aici se desface Galeria Scării, care conduce deasupra Galeriei Ogaşului Ponicova.
O a treia intrare se află venind de pe Dunăre, la care se ajunge cu şalupa, parcurgând 500 m pe sub peretele Ciucarului Mare până la gura peşterii.
Peştera este o cavitate caldă (peste 11 grade Celsius iunie-octombrie), umedă (94-100% în profunzimea galeriilor), parcursă de curenţi care uneori sunt destul de puternici.
Prezintă interes însă şi din punct de vederea biospeologic, paleontologic şi arheologic (în Sala Mare s-a găsit un fragment de ceramică hallstattiană cu caneluri).
Din momentul în care intră în România pe la Baziaş, Dunărea formează unul dintre cele mai fascinante trasee din cei 2.860 km ai săi, pe care îi străbate de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră. Este vorba despre Defileul Dunării sau Clisura Dunării, cu o lungime de 135 km, ce începe de la Moldova Noua şi se încheie la Gura Văii, partea cea mai impresionantă reprezentând-o Orşova şi "Cazanele Dunării", situate pe raza localităţilor Eşelniţa şi Dubova, potrivit www.clisuradunarii.eu.
În această zonă, Dunărea este forţată să treacă printre munţi îngustându-se până la lăţimi cuprinse între 180-250 m, iar adâncimea apei poate atinge 100 m. Totodată, curenţii din adâncuri sunt extrem de puternici, la suprafaţă apa părând că fierbe, de unde şi denumirea de cazane. Cazanele Mari se întind pe o lungime de 3,8 km, între Plavişeviţa şi bazinetul Dubova, fiind formate din masivul calcaros Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereţi abrupţi mărginesc latura stângă a fluviului şi dealul Ştirbatul Mare (Veliki Strbac - 768 m), pe malul sârbesc. Cazanele Mici, cu o lungime de 3,6 km, se află între bazinetul Dubovei şi Ogradena. Ele sunt străjuite de Ciucaru Mic (313 m) şi Ştirbatul Mic (Mali Strbac - 626 m) pe teritoriul Serbiei. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.