La 25 mai, Regatul Haşemit al Iordaniei sărbătoreşte ziua naţională, care reprezintă data la care, în 1946, şi-a proclamat independenţa. Regatul Haşemit al Iordaniei are o suprafaţă de 89.341 kmp, potrivit www.mae.ro.

Iordania, oficial Regatul Haşemit al Iordaniei, este situată în Orientul Mijlociu, în nord-vestul Peninsulei Arabe, având ca vecini Siria, la nord, Irak la nord-est, Arabia Saudită la sud-est, iar la vest, Israelul şi Cisiordania; Iordania are ieşire la Marea Roşie, prin portul Aqaba.

Cea mai mare parte a ţării este ocupată de spaţiile aride ale unui vast podiş, dominat de culmi izolate, nu prea înalte (alt. max. 1.734 m, vf. Jabal Ramm), separate prin depresiuni largi, cu văi seci şi dune de nisip. În vest se află depresiunea tectonică El Ghor, drenată de râul Iordan (265 km), aflată, în parte, sub nivelul Oceanului Planetar, dominată de o regiune colinară, dens populată, şi de Munţii Iudeii (alt. max. 1.004 m), lipsiţi de vegetaţie forestieră.

Are o climă subtropicală uscată (mediteraneană), cu ariditate excesivă (98% din teritoriu primeşte sub 200 mm/an precipitaţii). În vest se află Marea Moartă (un lac cu salinitate ridicată), din apele căreia se extrag cantităţi importante de săruri de sodiu şi potasiu. Vegetaţia este destul de săracă - ierburi xerofite, pâlcuri de stejar şi pin de Alep.

Locuit de triburi semite şi arabe, teritoriul Iordaniei a fost succesiv ocupat de asirieni, babilonieni, greci, de imperiile Roman (106 d. Hr.) şi Bizantin (395), de Califatul arab (636, în urma bătăliei de la Yarmuk), care impune islamul ca nouă religie, şi, parţial, de cruciaţi (Regatul Latin de Ierusalim 1118-1187). Teritoriul Iordaniei a fost cucerit în 1187 de Saladin, el rămânând în stăpânirea Aiubizilor până în 1257, când s-a instituit stăpânirea sultanilor mameluci din Egipt. O dată cu marea campanie de cucerire a lui Selim I, din 1516-1517, teritoriul Iordaniei a fost cucerit şi inclus în Imperiul Otoman, rămânând în componenţa acestuia până la Primul Război Mondial.

După Primul Război Mondial, teritoriile aflate la est de Iordan au fost puse sub mandat britanic, cu numele de Transiordania. La 15 mai 1923, Marea Britanie a recunoscut Transiordania, ca regat sub tutelă britanică, sub conducerea emirului Abdallah. La 25 mai 1946, Transiordania devine independentă, iar în 1948, emirul Abdullah a fost proclamat rege al Regatului Haşemit al Iordaniei. Acesta a fost asasinat în 1951, la tron urmându-i Talal şi apoi Hussein, fiul acestuia din urmă. Actualul Rege Abdullah al II-lea, conduce Regatul din februarie 1999, potrivit www.mae.ro.

La 12 decembrie 1955, Iordania a devenit membru al ONU. Regatul Haşemit al Iordaniei şi Regatul Irakului (unde se afla tot o dinastie haşemită) s-au unit, la 14 februarie 1958, şi au creat Federaţia Arabă care a durat până în luna iulie a aceluiaşi an, când a fost răsturnată monarhia în Irak. În urma războiului din iunie 1967, Iordania a pierdut Cisiordania şi Ierusalimul de Est, ocupate de Israel; peste o jumătate de milion de palestinieni din aceste teritorii s-au refugiat în Iordania, sporind numărul de palestinieni aflaţi în această ţară de la războiul din 1948.
În 1988, Iordania a rupt legăturile cu Cisiordania, lăsând teritoriul respectiv să fie administrat de OEP, după ce, în 1974 recunoscuse, alături de celelalte state arabe, OEP-ul ca reprezentant unic şi legitim al poporului palestinian, precizează www.mae.ro.

Iordania este împărţită administrativ în 12 guvernorate, fiecare condus de către un guvernator, numit de către rege. Capitala este la Amman, iar alte oraşe importante sunt Zarqa, Irbid, Aqaba, Karak, Jerash.

Amman este cel mai mare oraş şi capitala Regatului Iordaniei, amplasat pe şapte coline (acoperite cu sute de case din calcar alb-bej), într-o zonă deluroasă între deşert şi Valea Iordanului. Primele mărturii despre oraş datează de aproape 4.000 de ani. Rând pe rând, aici s-au stabilit poporul regelui David, asirieni, persani, babilonieni şi arabi. Iordania, în general, şi În centrul oraşului, situat într-o vale, se înalţă, Moscheea Al Hussein, ridicată în 1924 pe locul uneia mai vechi, construită de Omeyyazi, în stil islamic, din piatră albă şi roz.

Zona dealului Citadelei (837 metri) - Djebel Al-Qalla, este o zonă arheologică, cu vestigii din numeroase perioade ale istoriei îndelungate a oraşului: Templul lui Hercule, Palatul Omeyyad, Biserica bizantină, Poarta Qasr, Teatrul Roman (cu o capacitate de 6.000 de locuri, o acustică excelentă, ce găzduieşte spectacole şi concerte chiar şi în prezent) şi Muzeul de Arheologie - cel mai complex muzeu arheologic din Iordania, cu colecţii de ceramică, sticlă şi piatră.

În parcul regelui Hussein se poate vizita Muzeul Regal de Automobile, o colecţie de motociclete şi maşini luxoase sau militare achiziţionate de familia regală ori primite cadou din partea altor oficiali. Alte puncte de interes: Muzeul Tradiţiei Populare, în care sunt expuse mozaicuri, colecţii de bijuterii de epocă şi costume tradiţionale şi Casa de Arte Darat Al Funun - o galerie cu lucrări ale unor artişti arabi.

Pe lista patrimoniului internaţional UNESCO au fost incluse, între anii 1985-2011, patru dintre cele mai spectaculoase obiective naturale sau culturale ale Iordaniei: ruinele oraşului Petra, Cetatea Q'useir Amra, situl arheologic de la Um er-Rasas, zona protejată Wadi Rum. Totodată, pe lista patrimoniului umanitar al UNESCO figurează, începând cu 2005, tradiţiile culturale ale beduinilor din zona Petra şi Wadi Rum.

Oraşul Aqaba deţine monumente speciale, cu un început de istorie bogată din epoca fierului şi cu civilizaţii antice, la Edom şi Nabateans. Petra - ''oraşul de piatră'' este un sit arheologic situat în Sud-Vestul Iordaniei, în regiunea deşertică înaltă dintre Marea Moartă şi Marea Roşie. Oraşul se întinde la poalele Muntelui Hor, străbătând un lung defileu, continuându-se, apoi pe laterala estică a văii Arabah, cunoscută sub denumirea de "Wadi Araba" - larga vale ce se întinde de la Marea Moartă şi până la Golful Aqaba. Oraşul este renumit mai ales pentru arhitectura sa, săpată aproape în întregime în piatra muntelui pe care se sprijină majoritatea clădirilor. Întreaga zonă a rămas necunoscută lumii vestice până în 1812, când aceasta a fost descoperită de exploratorul elveţian Johann Ludwig Burckhardt. Descoperirea exploratorului a fost descrisă drept "un oraş roşiatic-trandafiriu vechi cât jumătate de vreme". La 6 decembrie 1985, oraşul Petra a fost declarat monument mondial.

Jerash este considerat unul dintre cele mai importante şi mai bine conservate oraşe romane din Orientul Apropiat şi din întreaga lume, fiind al doilea cel mai popular obiectiv turistic din Iordania. Este situat in partea de nord a Iordanului. Este unul dintre cele mai exuberante şi măreţe situri arheologice păstrate posterităţii.

Conform săpăturilor şi incripţiilor, s-a ajuns la concluzia că oraşul a fost locuit din epoca bronzului (3200 î. HR. - 1200 î.Hr.), a fost cucerit de Alexandru cel Mare în anul 331 î.Hr., iar în 63 î.Hr. a intrat sub dominaţie romană. În a doua jumătate a secolului 1 d.Hr., oraşul Jerash a cunoscut o perioadă de mare prosperitate. În 106. d.Hr., din ordinul împăratului Traian, s-au realizat multe drumuri şi s-a dezvoltat comerţul. Împăratul Hadrian a vizitat Jerash în 129-130 d.Hr, Arcul de Triumf (Arcul lui Hadrian), fiind construit pentru a celebra vizita.

Situl oraşului roman cuprinde Coloana Corinthium, Arcul lui Hadrian, Hipodromul unde se ţin zilnic spectacole cu gladiatori, legionari, care romane şi tot arsenalul, Templul lui Zeus şi Artemis, Forumul oval, înconjurat de colonade, Teatrul de Sud, Teatrul de Nord (Odeon). În vestul zidurilor oraşului antic, s-a dezvoltat oraşul nou.

Oraşul vechi este gazda Festivalului Jerash, un important program artistic care se desfăşoară de-a lungul a trei săptămâni şi prezintă spectacole de dans, muzică şi teatru, foarte apreciat de iordanieni, având ca oaspeţi de seamă chiar şi familia regală. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Cristian Anghelache)