Supranumită "Prima doamnă a muzicii", Ella Fitzgerald a fost cea mai populară cântăreaţă de jazz din Statele Unite mai bine de o jumătate de secol, potrivit site-ului oficial al artistei www.ellafitzgerald.com, fiind recompensată în timpul vieţii cu 13 premii Grammy, iar vânzarea albumelor depăşind 40 de milioane. Putea să cânte de la balade, la jazz şi să imite orice instrument într-o orchestră. A devenit renumită datorită vocii sale excepţionale caracterizată prin claritate, intonaţie deosebită şi o flexiblitate, în evoluţiile sale pe scenă având o mare capacitate de improvizare.

A lucrat cu cei mai buni cântăreţi de jazz, de la Duke Ellington, Count Basie şi Nat King Cole până la Frank Sinatra, Dizzy Gillespie şi Benny Goodman. Publicul său era foarte variat, bogaţi şi săraci, de toate rasele, religiile şi toate naţionalităţile. Ella Fitzgerald a lăsat în urmă o operă bogată, regăsită în sute de înregistrări discografice.

S-a născut la 25 aprilie 1917, la Newport News, statul Virginia. Tatăl, William, şi mama, Temperance (Tempie), s-au despărţit la scurt timp după naşterea sa. S-a mutat împreună cu mama sa şi cu iubitul acesteia, Joseph Da Silva, la Yonkers, New York. În 1923 s-a născut sora sa Frances. Pentru a întreţine familia tatăl lucra ca şofer cu jumătate de normă, iar mama la o spălătorie şi organiza mese festive. Ocazional, Ella a avut diverse colaborări pentru a contribui cu bani. Apartamentul în care locuiau se afla într-un cartier mixt, unde şi-a făcut cu uşurinţă o serie de prieteni. Adesea se alătura vecinilor în jocurile de baseball din cartier. Dincolo de sport, se bucura de dans şi cânta împreună cu prietenii, iar în unele seri lua trenul şi se ducea în Harlem pentru a urmări diverse spectacole la Teatrul "Apollo".

În 1932, mama sa a murit într-un accident de maşină. A locuit o perioadă cu tatăl vitreg însă ulterior a fost luată în grija surorii mamei. La puţin timp s-au stins din viaţă şi tatăl vitreg şi sora sa, Frances. A urmat o perioadă foarte dificilă în care nu s-a putut adapta problemelor, devenind din ce în ce mai nefericită. A renunţat la şcoală, a avut probleme cu poliţia şi a fost luată în custodie şi trimisă la o şcoală de corecţie, de unde a reuşit să scape, iar la vârsta de 15 ani a realizat că este singură. A suferit o depresie peste care a reuşit să treacă, acest lucru maturizând-o.

În 1934 a urcat pentru prima dată pe scenă cu ocazia unui concurs de talente la Teatrul "Apollo" din Harlem (New York). În acea seară a fost remarcată de saxofonistul Benny Carter, care, impresionat de talentul său natural, a început să o introducă pe Ella în anturajul unor oameni care ar fi putut-o ajuta să-şi lanseze cariera. De atunci, Benny Carter şi Ella Fitzgerald au devenit foarte buni prieteni şi adesea au lucrat împreună.

În 1935 a avut şansa de a evolua timp de o săptămână alături de formaţia Tiny Bradshaw, la Opera din Harlem. L-a întâlnit pentru prima dată pe bateristul Chick Webb, pe care l-a cucerit cu vocea sa deosebită. Deşi îl angajase pe tânărul cântăreţ Charlie Linton pentru trupă, el i-a oferit artistei ocazia de a cânta împreună cu formaţia sa într-un spectacol la Universitatea Yale.

La mijlocul anului 1936, Ella a făcut prima ei înregistrare. "Love and Kisses" a fost lansat purtând marca Decca şi a avut un succes moderat. Din acest moment, Ella a evoluat alături de orchestra condusă de Chick Webb şi a ajuns chiar să cânte în clubul Savoy, cea mai luxoasă sală de bal din lume.

În 1938, Ella a înregistrat o variantă a unui cântec de leagăn, "A-Tisket, A-Tasket". Albumul s-a vândut într-un milion de exemplare, a fost numărul unu în topuri şi a rămas astfel timp de 17 săptămâni. Ella a devenit astfel faimoasă, o legendă a Harlem-ului.

În căutarea stabilităţii şi protecţiei, se căsătoreşte cu Benny Kornegay, un lucrător la docuri, căsătorie care a fost anulată. În timpul turneului cu trupa lui Dizzy Gillespie, în 1946, Ella s-a îndrăgostit de basistul Ray Brown. Cei doi s-au căsătorit şi, în cele din urmă, au adoptat un fiu, pe care l-au numit Ray, Jr.

Între 1956-1964 a înregistrat şi colaborat cu cei mai faimoşi compozitori şi artişti muzicali ai perioadei: Cole Porter, Duke Ellington, Ira Gerswhyn, Johnny Mercer, Irving Berlin. A apărut deseori pe micul ecran, invitată în numeroase spectacole de varietăţi: "The Bing Crosby Show", "The Dinah Shore Show", "The Frank Sinatra Show", "The Ed Sullivan Show", "The Tonight Show", "The Nat King Cole Show", "The Andy Willams Show" şi "The Dean Martin Show".

Din cauza programului aglomerat şi a numeroaselor turnee, căsătoria cu Ray Brown se deteriorează, iar în anul 1952 cei doi divorţează, rămân însă foarte buni prieteni. Şi-a dedicat viaţa muzicii, a primit sute de premii şi onoruri, dar nu a trăit niciodată dragostea perfectă despre care cânta cu pasiune.

A câştigat admiraţia şi respectul celor care o cunoşteau inclusiv a celebrei Marylin Monroe. "Îi datorez atât de multe lui Marylin Monroe. Datorită ei am ajuns să cânt la Mocambo, un club de noapte popular din anii '50. Marylin l-a sunat personal pe proprietarul clubului şi i-a spus să mă angajeze imediat, şi dacă o va face, îşi va rezerva o masă în faţa scenei în fiecare noapte. Proprietarul a fost de acord, iar Marylin s-a ţinut de cuvânt, noapte de noapte stând şi admirând-o la o masă în faţa scenei. După acest moment nu a mai trebuit niciodată să cânt într-un club mic de jazz".

A continuat să lucreze foarte mult în ciuda faptului că sănătatea sa avea de suferit. A călătorit în întreaga lume, uneori având două spectacole pe zi în oraşe aflate la sute de mile distanţă. În 1974, a petrecut două săptămâni legendare în New York cu Frank Sinatra şi Conte Basie. A înregistrat muzică până în anii '80.

A fost aleasă în Downbeat Hall of Fame şi a primit premiul Kennedy Center Honors pentru contribuţiile sale în domeniul artelor. În 1987, preşedintele Reagan i-a acordat Mediala Naţională a artelor. Până în anii '90 înregistrase 200 de albume, iar în 1991 a dat ultimul concert în sala Carnegie din New York. Era a 26-a oară când urca pe scena faimoasei săli de concerte.

Pe măsură ce efectele diabetului asupra sănătăţii artistei s-au înrăutăţit, a suferit grave probleme de circulaţie şi a fost forţată să-şi amputeze ambele picioare de sub genunchi. Nu s-a mai recuperat complet de la operaţie. În utima perioadă îi plăcea să petreacă mult timp în curte alături de fiul său adoptiv Ray, Jr. şi nepoata sa Alice. "Vreau doar să miros aerul, să ascult păsările şi să o aud pe Alice cum râde", mărturisea artista.

La 15 iunie 1996, Ella Fitzgerald s-a stins din viaţă, în casa ei din Beverly Hills. Lumea întreagă i-a plâns trecerea în nefiinţă iar o pătură de flori albe a acoperit steaua ei de pe Hollywood Walk of Fame. Pe o inscripţie din faţa teatrului Hollywood Bowl se citea "Ella, ne va fi dor de tine". AGERPRES/ (Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)