COD GALBEN: 04-06-2025 ora 10 Intre 5 iunie, ora 12 – 5 iunie, ora 21 se va semnala temperaturi deosebit de ridicate și disconfort termic
Boris Nikolaievici Elţin a fost primul preşedinte al Federaţiei Ruse. S-a născut la 1 februarie 1931 în Butka, regiunea Sverdlovsk, Rusia.
A urmat Liceul Puşkin din Berezniki, regiunea Perm şi Institutul Politehnic al Uralilor din Sverdlovsk, specializarea construcţii, potrivit http://www.thefamouspeople.com/. A devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1961. În 1975, a fost numit secretar al comitetului regional responsabil cu dezvoltarea industrială, iar un an mai târziu a devenit prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Moscova al PCUS, funcţie ocupată de la 24 decembrie 1985 până la 11 noiembrie 1987, când a fost demis pentru critici la adresa lui Mihail Gorbaciov, căruia îi reproşa ritmul prea lent al reformelor.
În martie 1989, a fost ales în Congresul Deputaţilor Poporului şi a obţinut un loc în Sovietul Suprem. La 29 mai 1990, a fost numit preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Rusă (RSFSR), funcţie ocupată până la 10 iulie 1991. S-a remarcat prin susţinerea autonomiei crescute a republicilor sovietice, a economiei de piaţă şi pluripartidismului.
În luna iunie 1990, RSFSR şi-a proclamat independenţa, iar în iulie 1990, Boris Elţin a părăsit PCUS. În cadrul alegerilor prezidenţiale democratice din Rusia, desfăşurate la 12 iunie 1991, Elţin a obţinut 57% din voturile populare. A fost învestit în funcţie la data de 10 iulie.
La 18 august 1991, a avut loc o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov şi a lui Elţin, condusă de comunişti ultra-conservatori, oponenţi ai reformelor propuse de cei doi. Mihail Gorbaciov a fost reţinut în Crimeea, în vreme ce Elţin s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru detensionarea situaţiei. Casa Albă a fost asediată de forţe din armată loiale nucleului dur al comuniştilor, însă confruntate cu demonstraţii populare masive, trupele s-au retras. În faţa sediului Congresului Deputaţilor Poporului, Boris Elţin s-a adresat mulţimii, discursul său având un impact public semnificativ, fiind difuzat chiar şi de canalele media controlate de cei care organizaseră lovitura de stat.
Până la 21 august, majoritatea liderilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a revenit în capitală. Elţin a fost salutat în întreaga lume pentru că oprit revenirea la o formă de guvernământ autoritară. În perioada 6 noiembrie 1991 - 15 iunie 1992, Boris Elţîn a ocupat funcţia de premier al Federaţiei Ruse.
La începutul lui decembrie 1991, Ucraina a votat independenţa de Uniunea Sovietică. O săptămână mai târziu, la 8 decembrie preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Belarusului au pus bazele Comunităţii Statelor Independente. La 25 decembrie 1991, preşedintele Gorbaciov a demisionat, iar URSS a încetat să mai existe. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999, fusese reales în iulie 1996. În timpul campaniei electorale, în luna iunie a anului 1996, a suferit un infarct miocardic.
Printre cele mai importante decizii luate de preşedintele Boris Elţin se numără dizolvarea, la 21 septembrie 1993, legislativului federal, deşi Constituţia Rusiei nu îi conferea un asemenea drept. În consecinţă, a ordonat organizarea de noi alegeri şi a unui referendum care să aprobe o nouă lege fundamentală, fapt care s-a întâmplat în decembrie 1993. În 1994, Boris Elţin a ordonat atacarea Ceceniei, dând naştere astfel unui conflict care s-a soldat cu mii de victime şi care a fost reglementat printr-un acord de pace semnat la 12 mai 1997. Sfârşitul anilor '90 au fost caracterizaţi de puternice frământări politice interne, după ce preşedintele a demis patru premieri şi mai mulţi miniştri, acţiune care a rezultat, printre altele, în criza financiară din 1998.
A demisionat la 31 decembrie 1999, numindu-l pe premierul de atunci Vladimir Putin preşedinte interimar, până la alegerile din 26 martie 2000. Boris Elţin a încetat din viaţă la 23 aprilie 2007, în urma unei crize cardiace.AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu)
A urmat Liceul Puşkin din Berezniki, regiunea Perm şi Institutul Politehnic al Uralilor din Sverdlovsk, specializarea construcţii, potrivit http://www.thefamouspeople.com/. A devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1961. În 1975, a fost numit secretar al comitetului regional responsabil cu dezvoltarea industrială, iar un an mai târziu a devenit prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Moscova al PCUS, funcţie ocupată de la 24 decembrie 1985 până la 11 noiembrie 1987, când a fost demis pentru critici la adresa lui Mihail Gorbaciov, căruia îi reproşa ritmul prea lent al reformelor.
În martie 1989, a fost ales în Congresul Deputaţilor Poporului şi a obţinut un loc în Sovietul Suprem. La 29 mai 1990, a fost numit preşedinte al Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Rusă (RSFSR), funcţie ocupată până la 10 iulie 1991. S-a remarcat prin susţinerea autonomiei crescute a republicilor sovietice, a economiei de piaţă şi pluripartidismului.
În luna iunie 1990, RSFSR şi-a proclamat independenţa, iar în iulie 1990, Boris Elţin a părăsit PCUS. În cadrul alegerilor prezidenţiale democratice din Rusia, desfăşurate la 12 iunie 1991, Elţin a obţinut 57% din voturile populare. A fost învestit în funcţie la data de 10 iulie.
La 18 august 1991, a avut loc o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov şi a lui Elţin, condusă de comunişti ultra-conservatori, oponenţi ai reformelor propuse de cei doi. Mihail Gorbaciov a fost reţinut în Crimeea, în vreme ce Elţin s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei pentru detensionarea situaţiei. Casa Albă a fost asediată de forţe din armată loiale nucleului dur al comuniştilor, însă confruntate cu demonstraţii populare masive, trupele s-au retras. În faţa sediului Congresului Deputaţilor Poporului, Boris Elţin s-a adresat mulţimii, discursul său având un impact public semnificativ, fiind difuzat chiar şi de canalele media controlate de cei care organizaseră lovitura de stat.
Până la 21 august, majoritatea liderilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a revenit în capitală. Elţin a fost salutat în întreaga lume pentru că oprit revenirea la o formă de guvernământ autoritară. În perioada 6 noiembrie 1991 - 15 iunie 1992, Boris Elţîn a ocupat funcţia de premier al Federaţiei Ruse.
La începutul lui decembrie 1991, Ucraina a votat independenţa de Uniunea Sovietică. O săptămână mai târziu, la 8 decembrie preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Belarusului au pus bazele Comunităţii Statelor Independente. La 25 decembrie 1991, preşedintele Gorbaciov a demisionat, iar URSS a încetat să mai existe. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999, fusese reales în iulie 1996. În timpul campaniei electorale, în luna iunie a anului 1996, a suferit un infarct miocardic.
Printre cele mai importante decizii luate de preşedintele Boris Elţin se numără dizolvarea, la 21 septembrie 1993, legislativului federal, deşi Constituţia Rusiei nu îi conferea un asemenea drept. În consecinţă, a ordonat organizarea de noi alegeri şi a unui referendum care să aprobe o nouă lege fundamentală, fapt care s-a întâmplat în decembrie 1993. În 1994, Boris Elţin a ordonat atacarea Ceceniei, dând naştere astfel unui conflict care s-a soldat cu mii de victime şi care a fost reglementat printr-un acord de pace semnat la 12 mai 1997. Sfârşitul anilor '90 au fost caracterizaţi de puternice frământări politice interne, după ce preşedintele a demis patru premieri şi mai mulţi miniştri, acţiune care a rezultat, printre altele, în criza financiară din 1998.
A demisionat la 31 decembrie 1999, numindu-l pe premierul de atunci Vladimir Putin preşedinte interimar, până la alegerile din 26 martie 2000. Boris Elţin a încetat din viaţă la 23 aprilie 2007, în urma unei crize cardiace.AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.