Republica Zimbabwe sărbătoreşte, la 18 aprilie, Ziua Naţională, marcând proclamarea independenţei de stat în 1980 faţă de Marea Britanie. La 21 decembrie 1979 au fost semnate acordurile de la Lancaster House privind independenţa Zimbabwe.

Zimbabwe este situată în Africa australă, având ca vecini Zambia (la nord şi nord-vest), Botswana (la sud-vest), Republica Africa de Sud (la sud), Mozambic şi Malawi (la est). Potrivit www.mae.ro, are o suprafaţă de 390.580 kmp, o populaţie de 11,6 milioane de locuitori (iulie 2010). Capitala se află la Harare (1,2 milioane locuitori), forma de guvernământ este republică prezidenţială, iar limbile oficiale sunt engleza şi dialectele locale shona şi sindebele.

Moneda naţională a fost dolarul zimbabwean, însă acesta a fost trecut în conservare (ca urmare a pierderii valorii) şi va fi repus în circulaţie numai pe măsura redresării economiei naţionale. Plăţile se fac în prezent numai în valută forte (USD, Euro, Rand, etc.), iar randul sud-african a fost ales monedă de referinţă.

Până nu de mult, una din cele mai vibrante economii ale Africii, Zimbabwe s-a confruntat în intervalul 2002-2008 cu o criză economică profundă, materializată în scăderea PIB, atingerea unei inflaţii record, afectarea de şomaj a 90% din populaţie, epuizarea completă a resurselor valutare şi acumularea unei datorii externe de circa şase miliarde USD. Odată cu constituirea guvernului de unitate naţională (în februarie 2009) şi promovarea unor reforme liberale, economia zimbabweană a început să dea semne evidente de redresare.

Pentru o ţară mică în sudul Africii, Zimbabwe oferă o varietate uimitoare de frumuseţi naturale şi peisaje spectaculoase. Însă, deteriorarea economiei şi instabilitatea socială au descurajat mulţi potenţiali vizitatori. Parcurile naţionale au rămas însă în mare parte neafectate de situaţia politică, încercându-se atragerea de turişti, prin oferirea unor preţuri extrem de competitive.

Principala atracţie turistică este capitala Harare (fostă Salisbury), important centru comercial şi industrial. Este un oraş curat şi sofisticat, plin cu copaci înfloriţi, parcuri colorate şi arhitectură contemporană. Atracţiile includ un muzeu şi o galerie modernă, Parcul de recreere ''Robert McIlwaine'', cu un lac şi o rezervaţie de animale, Parcul de lei şi gheparzi, Grădinile de păsări şi Grădina Botanică Ewanrigg.

Al doilea oraş al ţării, Bulawayo, este un mare centru turistic şi comercial. În oraş se află Muzeul Naţional, ruinele antice Khami şi Parcul Naţional ''Rhodes Matopos'', cu formaţiuni exotice uriaşe din granit, picturi rupestre şi mormântul lui Cecil Rhodes (magnat al mineritului şi politician din Africa de Sud).

Turiştii mai pot vizita Monumentul Naţional ''Zimbabwe Maret'', cel mai mare complex de ruine din Africa, la sud de piramidele din Egipt. Principalul templu are ziduri de 9 metri înălţime, patru metri grosime şi o circumferinţă de peste 228 metri, fiind format din aproximativ 48,521 metri cubi de piatră fără mortar. Rămăşiţele reprezintă un oraş-stat care a înflorit între secolele XIII şi XV, prin comercializarea de aur.

Parcul Naţional ''Hwange'' este unul dintre cele mai mari din Zimbabwe, atât în mărime, cât şi în numărul de animale şi păsări ce pot fi văzute. Acesta este unul dintre marile sanctuare pentru elefanţi din Africa, cu peste 40.000 de exemplare.

De asemenea, Parcul Naţional Piscinele Mana reprezintă unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară, de-a lungul malurilor râului Zambezi. Populaţia de animale include hipopotami, rinoceri şi multe specii de antilope.

Potrivit www.zimbabwetourism.net, celebra cascadă Victoria Falls sau "Mosi-Oa-Tunya" se află pe râul Zambezi la graniţa dintre Zambia şi Zimbabwe. Exploratorul şi misionarul scoţian David Livingstone ar fi fost primul european care a descoperit cascada Victoria, la 16 noiembrie 1855. El a denumit astfel cascada descoperită în onoarea reginei Victoria, dar ar fi păstrat şi numele indigen al băştinaşilor Kolo, "Mosi-Oa-Tunya" ("fumul care tună"), de la ceaţa provenită din pulverizarea apei care se înalţă până la 30 metri peste apă şi este vizibilă de la o distanţă de 30 km. Pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt recunoscute în mod oficial ambele nume. Declarată în 1989 de UNESCO monument al naturii, Victoria Falls este una dintre cele mai înalte cascade din lume (cea mai înaltă fiind cascada Angel din Venezuela).

Apele cascadei Victoria cad în cataracte de la o înălţime de 110 m. Lăţimea maximă a cascadei este de 1.708 m, iar debitul de 170-10.000 ml/s. Această variaţie mare a debitului de apă se datorează anotimpului secetos (septembrie şi octombrie), respectiv ploios (februarie şi martie). Existenţa şi dezvoltarea pădurii ecuatoriale din regiune este posibilă datorită aburilor de apă produşi încontinuu de cascadă.

Parcul Naţional "Mosi-Oa-Tunya", unde se află cascada, se întinde pe o suprafaţă de 68,6 kmp şi este pus sub protecţie din anul 1934, devenind parc zoologic în anul 1972. Parcul este situat amonte de cascadă; el dispune de drumuri amenajate şi o faună şi o floră bogată.

Ceea ce îi impresionează pe vizitatori este şi ceaţa de apă văzută de la o distanţă de mai mulţi kilometri, care creşte împreună cu vuietul apelor pe măsură ce se apropie de obiectiv. Fluviul Zambezi e navigabil pe o lungime de 120 km, fiind folosit de turişti şi sportivi cu ambarcaţiuni sportive.

În Africa au existat multe civilizaţii prospere înainte de sosirea negustorilor arabi, stabiliţi în secolul al XI-lea. Câteva sute de situri cu ruine de piatră au fost descoperite între râurile Zambezi şi Limpopo, dar dintre acestea cel mai impresionant este "Marele Zimbabwe", de la care îşi trage numele statul modern de azi (fosta Rhodesie de Sud). Mai precis, ruinele cetăţii antice sunt localizate în vecinătatea lacului Mutrikwe şi a oraşului Masvingo, în sud-estul ţării, aproape de graniţa cu Mozambic.

Zimbabwe reprezintă forma englezească a cuvântului african care înseamnă "case de piatră", desemnând ruinele din piatră, un material de construcţie neobişnuit în Africa.

"Great Zimbabwe" (Marele sau Vechiul oraş Zimbabwe), o citadelă importantă între secolele al XI-lea şi al XIII-lea, era situată pe platoul cu acelaşi nume din regiunea Africii de Sud. Oraşul istoric se afla la 39 km de Masvingo (fostul Fort Victoria), jucând un rol central în Imperiul Munhumutapa (Monomotapa), ce se întindea pe teritoriul statului de azi, Zimbabwe, până în regiunile centrale din Mozambic. Zidurile oraşului vechi Zimbabwe sunt trecute, ca importanţă culturală, pe locul al doilea în Africa din punct de vedere istoric după piramidele Giza (Egipt).

Oraşul istoric ar fi servit ca un mare palat regal pentru monarhi africani şi ar fi fost folosit ca sediu al puterii politice, se arată pe www.zimbabwetourism.net.

Zimbabwe reprezintă, de fapt, o cetate antică în estul Africii descoperită, după unele surse, de către Adam Renders în 1867 sau 1868. Se pare că este veche de câteva mii de ani şi se aseamănă, ca mod de construcţie şi ca proiect urbanistic, cu cetăţile Machu Picchu din Peru şi Cerra Gallan din Argentina.

Potrivit site-ului portal.tfm.ro, "Marele Zimbabwe" ar fi fost fondat în secolul al XIII-lea, odată cu Regatul Zimbabwe (1220-1450), a cărui capitală a fost. Ansamblul de piatră face parte din patrimonial mondial UNESCO.

Principalul aliment din Zimbabwe este numit "sadza", un fel de mâncare care se face din porumb şi se consumă cu legume sau carne (în special vită sau pui). Potrivit www.zimbabwetourism.net, "sadza" este pentru locuitorii din Zimbabwe ca orezul la chinezi sau pastele la italieni. "Sadza re masikati" ("sadza de după-amiază") reprezintă masa de prânz, iar "sadza re manheru" ("sadza serii") înseamnă cină. "Sadza" este gătită din mălai sau porumb, până se face un fel de terci.

Alte alimente tradiţionale din Zimbabwe sunt laptele, fructele sălbatice, orezul, porumbul, castraveţii, alunele, fasolea şi berea de casă. De la colonizare, locuitorii ţării au adoptat unele alimente introduse de europeni, cum ar fi zahărul, pâinea şi ceaiul. Majoritatea familiilor iau masa de trei ori pe zi. La micul dejun se mănâncă o fiertură din porumb sau secară, pâine şi ceai. La prânz se mănâncă de obicei "sadza" sau mâncăruri internaţionale precum macaroane cu brânză şi cartofi piure.

Site-ul citat mai notează că fructele de avocado se găsesc din abundenţă şi sunt extrem de ieftine. Totodată, frunzele de dovleac pot fi consumate în stare proaspătă şi sunt de obicei amestecate în tocane, cum ar fi ''Dovi'' (tocană de unt de arahide). Carnea şi vânatul, cum ar fi carnea de vită, Springbok (gazela africană), Kudu (antilopele mara) şi carnea de capră sunt consumate mai ales de ocazii. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea)