COD GALBEN: 29-05-2025 ora 10 Intre 29 mai, ora 23 – 30 mai, ora 21 se va semnala instabilitate atmosferică temporar accentuată COD GALBEN: 29-05-2025 ora 10 Intre 30 mai, ora 10 – 30 mai, ora 21 se va semnala intensificări ale vântului COD GALBEN: 30-05-2025 ora 19 Intre 19:30 si 21:00 se va semnala Averse torențiale care vor acumula 20...30 l/mp, descărcări electrice, intensificări ale vântului, vijelie, grindină de mici dimensiuni. in Județul Olt, Județul Dolj; COD PORTOCALIU: 30-05-2025 ora 19 Intre 19:25 si 20:15 se va semnala Averse torențiale care vor acumula 25...40 l/mp, descărcări electrice, intensificări ale vântului. in Mun. Bucureşti; COD GALBEN: 30-05-2025 ora 19 Intre 19:15 si 20:15 se va semnala Averse torențiale care vor acumula 15...25 l/mp, descărcări electrice, intensificări ale vântului. in Mun. Bucureşti;
Şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene şi şefii instituţiilor comunitare participă la Roma, la 25 martie 2017, la summit-ul aniversar dedicat împlinirii a 60 de ani de la semnarea tratatelor de la Roma care au pus bazele construcţiei europene, mai precis a Tratatului Comunităţii Economice Europene şi a Tratatului privind Comunitatea Energiei Atomice Europene (Euratom).
Summitul este găzduit de autorităţile italiene, iar cu acest prilej liderii Uniunii Europene vor adopta o declaraţie comună.
La 1 martie 2017, Comisia Europeană a adoptat documentul Cartea Albă asupra Viitorului Uniunii Europene, care indică posibile direcţii de transformare pentru blocul comunitar în următorul deceniu şi trasează câteva scenarii potenţiale privind dezvoltarea Uniunii Europene până în anul 2025.
***
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Europa, care fusese grav afectată de operaţiunile militare, a primit ajutor pentru reconstrucţie din partea Statelor Unite ale Americii, prin Doctrina Truman şi Planul Marshall. Însă, Europa avea nevoie de mecanisme care să vizeze în primul rând evitarea apariţiei unui nou conflict pe teritoriul său.
Înfiinţarea NATO, prin semnarea actului fondator - Tratatul de la Washington la 4 aprilie 1949, a fost o etapă importantă pentru apărarea colectivă a Europei, statele membre aderau astfel la sistemul de garanţii de securitate înscris în Articolul 5 al tratatului, care consfinţea la nivel juridic implicarea SUA în apărarea bătrânului continent, conform www.nato.int.
Propunerea ministrului de externe al Franţei Robert Schumann, denumită generic ''Planul Schumann'', a vizat trecerea sub controlul unei autorităţi comune a producţiei de cărbune şi oţel, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi pentru a se evita un potenţial conflict militar în Europa. Planul Schumman a reprezentat baza pentru fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), prin semnarea, la 18 aprilie 1951, a Tratatului de la Paris care avea drept părţi semnatare, pe lângă Belgia, Olanda, Italia, Luxemburg, pentru prima dată, şi statele rivale Franţa şi Germania, potrivit www.europa.eu.
În primăvara anului 1955, miniştrii de externe ai celor şase state membre CECO se întâlnesc la Messina pentru a discuta punerea în practică a consolidării cooperării economice printr-un proces de integrare la nivelul celor şase. În urma acestei reuniuni ministrul de externe belgian Paul Henry Spaak (care a fost şi secretar general al NATO în perioada 1957-1961) a fost desemnat să coordoneze realizarea raportului care să stabilească coordonatele procesului de integrare economică europeană.
În mai 1956, Paul Henry Spaak a dat publicităţii raportul ce recomanda crearea unei pieţe comune pentru toate bunurile şi serviciile produse în statele membre, bazată pe libertatea de mişcare acestora şi pe tarife externe comune de comercializare de către toate statele membre. Raportul mai făcea referire la constituirea unei uniuni în domeniul energiei nucleare pentru a se putea controla activitatea nucleară a statelor membre.
La 29 mai 1956, miniştrii de externe ai celor şase au aprobat Raportul Spaak şi au fost de accord cu lansarea unei conferinţe interguvernamentale care să gestioneze negocierile pe marginea textelor tratatelor. La 26 iunie 1956, lucrările conferinţei interguvernamentale au fost lansate şi s-au desfăşurat de-a lungul a nouă luni de zile.
La 25 martie 1957, în sala ''Horatii et Curiatii'' a Capitoliului din Roma, s-au semnat cele două tratate, Tratatul privind instituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene privind Energia Atomică (EAEC sau Euratom), dar şi o convenţie care reglementa funcţionarea instituţională a celor trei instituţii supranaţionale, incluzând şi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului care îşi continua activitatea. Miniştrii de externe ai celor şase state europene membre CECO, Christian Pineau (Franţa), Joseph Luns (Olanda), Paul Henry Spaak (Belgia), Joseph Bech (Luxemburg), Antonio Segni (Italia) şi cancelarul german Konrad Adenauer au semnat cele două documente fundamentale pentru istoria continentului european şi a construcţiei comunitare, menţionează site-ul europa.eu.
Tratatele au fost ratificate de către statele membre astfel: Belgia la 2 decembrie 1957; Germania la 27 iulie 1957; Italia la 14 octombrie 1957; Luxemburg la 30 noiembrie 1957; Olanda la 5 decembrie 1957 şi Franţa la 2 august 1957.
La 1 ianuarie 1958, Tratatele de la Roma au intrat în vigoare şi au fost modificate de toate tratatele ulterioare: Actul Unic European (1 iulie 1987), Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992), Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997), Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001), Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004), care a fost semnat dar nu a fost niciodată ratificat, şi Tratatul de la Lisabona (semnat la 13 decembrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), care amendează toate celelalte tratate. Conform comunicatului Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Tratatul de la Lisabona a modificat cele doua tratate fundamentale, respectiv Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, denumirea acestuia din urmă fiind Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona conţine de asemenea o serie de declaraţii şi protocoale, conform www.mae.ro.
Tratatul privind instituirea Comunităţilor Economice Europene prevedea armonizarea politicilor economice ale statelor membre, stabilirea unor politici sectoriale comune în diferite domenii, aducea o serie de noutăţi menite să indice traseul reconstrucţiei şi dezvoltării economice, politice şi sociale a statelor membre. Comunitatea avea ca sarcină înfiinţarea unei pieţe comune şi dezvoltarea progresivă a economiilor statelor membre pentru promovarea unui standard de viaţă ridicat şi a unor relaţii strânse între statele membre.
Articolul 3 din tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene trasa o serie de măsuri necesare pentru revitalizarea spaţiului european. Stabilirea unor tarife comune la nivel comunitar, eliminarea obstacolelor între statele membre pentru a favoriza libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, capitalurilor şi serviciilor, adoptarea unei politici comune în domeniul agricol, în transporturi, instituirea unui sistem de competitivitate la nivelul pieţei comune, crearea unui Fond Social European care să contribuie la dezvoltarea oportunităţilor de angajare pentru lucrători şi care să contribuie la ridicarea standardului de viaţă al cetăţenilor comunitari, înfiinţarea Băncii Europene de Investiţii care să susţină dezvoltarea economică a Comunităţii, asocierea cu state şi teritorii din afara spaţiului comunitar pentru dezvoltarea schimburilor comerciale şi pentru promovarea dezvoltării economice şi sociale comune sunt prevederile care au stat la baza creării conceptului de comunitate europeană.
Tratatul de constituire a CEE a introdus politicile sociale, prin libera circulaţie a muncitorilor şi libertatea de stabilire a acestora pe teritoriul oricărui stat membru în contextul creării pieţei comune. Tratatul a instituit Fondul Social European, cel mai vechi fond structural comunitar şi un important instrument de finanţare a politicii sociale la nivel comunitar. A fost instituit, de asemenea, bugetul comunitar care finanţa Politica Agricolă Comună.
Tratatul EURATOM reprezintă cadrul legal pentru activităţile ce privesc sectorul nuclear, vizând dezvoltarea folosirii paşnice a energiei nucleare, stoparea proliferării armelor nucleare, coordonarea programelor de cercetare ale statelor semnatare ale tratatului Euratom, în ceea ce priveşte folosirea energiei nucleare, dar şi securitatea obţinerii, furnizării şi utilizării combustibililor nucleari.
Textul tratatului EURATOM avea iniţial 234 de articole structurate în şase titluri, precedate de un Preambul, însă numărul de articole a fost redus la 177 în urma semnării şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana (Tratatul UE) şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE). Agenţia de Aprovizionare a EURATOM, care are personalitate juridică şi autonomie financiară, se află sub controlul Comisiei Europene, care stabileşte directive şi dispune de un drept de veto asupra deciziilor acesteia, conform portalului oficial http://eur-lex.europa.eu.
Uniunea Europeană se confruntă în momentul de faţă cu un fapt fără precedent, ca urmare a rezultatului referendumului din 23 iunie 2016 din Marea Britanie, în cadrul căruia 51,9% dintre cei care s-au prezentat la urne au votat în favoarea ieşirii Regatului Unit din blocul comunitar. Astfel, guvernul britanic va cere pentru prima dată în istoria Uniunii invocarea Articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene pentru a declanşa procedurile de părăsire a Uniunii Europene de către Regatul Unit, conform www.bbc.com.
Cu o populaţie de peste 510 de milioane de locuitori şi 28 de state membre, Uniunea Europeană este al treilea jucător la nivel mondial privind comerţul internaţional, după SUA şi China, conform datelor statistice centralizate la nivelul anului 2014 pe site-ul www.europa.eu. La nivelul anului 2014, bunurile exportate de UE au reprezentat 15% din totalul schimburilor la nivel mondial, potrivit aceleiaşi surse. În 2016, economia Uniunii Europene a fost pe locul doi la nivel mondial, după China şi în faţa economiei Statelor Unite ale Americii, conform datelor postate în luna februarie a acestui an în catalogul online World Factbook pe site-ul www.cia.gov. AGERPRES/(Documentare - autor: Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
Summitul este găzduit de autorităţile italiene, iar cu acest prilej liderii Uniunii Europene vor adopta o declaraţie comună.
La 1 martie 2017, Comisia Europeană a adoptat documentul Cartea Albă asupra Viitorului Uniunii Europene, care indică posibile direcţii de transformare pentru blocul comunitar în următorul deceniu şi trasează câteva scenarii potenţiale privind dezvoltarea Uniunii Europene până în anul 2025.
***
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Europa, care fusese grav afectată de operaţiunile militare, a primit ajutor pentru reconstrucţie din partea Statelor Unite ale Americii, prin Doctrina Truman şi Planul Marshall. Însă, Europa avea nevoie de mecanisme care să vizeze în primul rând evitarea apariţiei unui nou conflict pe teritoriul său.
Înfiinţarea NATO, prin semnarea actului fondator - Tratatul de la Washington la 4 aprilie 1949, a fost o etapă importantă pentru apărarea colectivă a Europei, statele membre aderau astfel la sistemul de garanţii de securitate înscris în Articolul 5 al tratatului, care consfinţea la nivel juridic implicarea SUA în apărarea bătrânului continent, conform www.nato.int.
Propunerea ministrului de externe al Franţei Robert Schumann, denumită generic ''Planul Schumann'', a vizat trecerea sub controlul unei autorităţi comune a producţiei de cărbune şi oţel, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi pentru a se evita un potenţial conflict militar în Europa. Planul Schumman a reprezentat baza pentru fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), prin semnarea, la 18 aprilie 1951, a Tratatului de la Paris care avea drept părţi semnatare, pe lângă Belgia, Olanda, Italia, Luxemburg, pentru prima dată, şi statele rivale Franţa şi Germania, potrivit www.europa.eu.
În primăvara anului 1955, miniştrii de externe ai celor şase state membre CECO se întâlnesc la Messina pentru a discuta punerea în practică a consolidării cooperării economice printr-un proces de integrare la nivelul celor şase. În urma acestei reuniuni ministrul de externe belgian Paul Henry Spaak (care a fost şi secretar general al NATO în perioada 1957-1961) a fost desemnat să coordoneze realizarea raportului care să stabilească coordonatele procesului de integrare economică europeană.
În mai 1956, Paul Henry Spaak a dat publicităţii raportul ce recomanda crearea unei pieţe comune pentru toate bunurile şi serviciile produse în statele membre, bazată pe libertatea de mişcare acestora şi pe tarife externe comune de comercializare de către toate statele membre. Raportul mai făcea referire la constituirea unei uniuni în domeniul energiei nucleare pentru a se putea controla activitatea nucleară a statelor membre.
La 29 mai 1956, miniştrii de externe ai celor şase au aprobat Raportul Spaak şi au fost de accord cu lansarea unei conferinţe interguvernamentale care să gestioneze negocierile pe marginea textelor tratatelor. La 26 iunie 1956, lucrările conferinţei interguvernamentale au fost lansate şi s-au desfăşurat de-a lungul a nouă luni de zile.
La 25 martie 1957, în sala ''Horatii et Curiatii'' a Capitoliului din Roma, s-au semnat cele două tratate, Tratatul privind instituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene privind Energia Atomică (EAEC sau Euratom), dar şi o convenţie care reglementa funcţionarea instituţională a celor trei instituţii supranaţionale, incluzând şi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului care îşi continua activitatea. Miniştrii de externe ai celor şase state europene membre CECO, Christian Pineau (Franţa), Joseph Luns (Olanda), Paul Henry Spaak (Belgia), Joseph Bech (Luxemburg), Antonio Segni (Italia) şi cancelarul german Konrad Adenauer au semnat cele două documente fundamentale pentru istoria continentului european şi a construcţiei comunitare, menţionează site-ul europa.eu.
Tratatele au fost ratificate de către statele membre astfel: Belgia la 2 decembrie 1957; Germania la 27 iulie 1957; Italia la 14 octombrie 1957; Luxemburg la 30 noiembrie 1957; Olanda la 5 decembrie 1957 şi Franţa la 2 august 1957.
La 1 ianuarie 1958, Tratatele de la Roma au intrat în vigoare şi au fost modificate de toate tratatele ulterioare: Actul Unic European (1 iulie 1987), Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992), Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997), Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001), Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004), care a fost semnat dar nu a fost niciodată ratificat, şi Tratatul de la Lisabona (semnat la 13 decembrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), care amendează toate celelalte tratate. Conform comunicatului Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, Tratatul de la Lisabona a modificat cele doua tratate fundamentale, respectiv Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, denumirea acestuia din urmă fiind Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona conţine de asemenea o serie de declaraţii şi protocoale, conform www.mae.ro.
Tratatul privind instituirea Comunităţilor Economice Europene prevedea armonizarea politicilor economice ale statelor membre, stabilirea unor politici sectoriale comune în diferite domenii, aducea o serie de noutăţi menite să indice traseul reconstrucţiei şi dezvoltării economice, politice şi sociale a statelor membre. Comunitatea avea ca sarcină înfiinţarea unei pieţe comune şi dezvoltarea progresivă a economiilor statelor membre pentru promovarea unui standard de viaţă ridicat şi a unor relaţii strânse între statele membre.
Articolul 3 din tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene trasa o serie de măsuri necesare pentru revitalizarea spaţiului european. Stabilirea unor tarife comune la nivel comunitar, eliminarea obstacolelor între statele membre pentru a favoriza libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, capitalurilor şi serviciilor, adoptarea unei politici comune în domeniul agricol, în transporturi, instituirea unui sistem de competitivitate la nivelul pieţei comune, crearea unui Fond Social European care să contribuie la dezvoltarea oportunităţilor de angajare pentru lucrători şi care să contribuie la ridicarea standardului de viaţă al cetăţenilor comunitari, înfiinţarea Băncii Europene de Investiţii care să susţină dezvoltarea economică a Comunităţii, asocierea cu state şi teritorii din afara spaţiului comunitar pentru dezvoltarea schimburilor comerciale şi pentru promovarea dezvoltării economice şi sociale comune sunt prevederile care au stat la baza creării conceptului de comunitate europeană.
Tratatul de constituire a CEE a introdus politicile sociale, prin libera circulaţie a muncitorilor şi libertatea de stabilire a acestora pe teritoriul oricărui stat membru în contextul creării pieţei comune. Tratatul a instituit Fondul Social European, cel mai vechi fond structural comunitar şi un important instrument de finanţare a politicii sociale la nivel comunitar. A fost instituit, de asemenea, bugetul comunitar care finanţa Politica Agricolă Comună.
Tratatul EURATOM reprezintă cadrul legal pentru activităţile ce privesc sectorul nuclear, vizând dezvoltarea folosirii paşnice a energiei nucleare, stoparea proliferării armelor nucleare, coordonarea programelor de cercetare ale statelor semnatare ale tratatului Euratom, în ceea ce priveşte folosirea energiei nucleare, dar şi securitatea obţinerii, furnizării şi utilizării combustibililor nucleari.
Textul tratatului EURATOM avea iniţial 234 de articole structurate în şase titluri, precedate de un Preambul, însă numărul de articole a fost redus la 177 în urma semnării şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana (Tratatul UE) şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE). Agenţia de Aprovizionare a EURATOM, care are personalitate juridică şi autonomie financiară, se află sub controlul Comisiei Europene, care stabileşte directive şi dispune de un drept de veto asupra deciziilor acesteia, conform portalului oficial http://eur-lex.europa.eu.
Uniunea Europeană se confruntă în momentul de faţă cu un fapt fără precedent, ca urmare a rezultatului referendumului din 23 iunie 2016 din Marea Britanie, în cadrul căruia 51,9% dintre cei care s-au prezentat la urne au votat în favoarea ieşirii Regatului Unit din blocul comunitar. Astfel, guvernul britanic va cere pentru prima dată în istoria Uniunii invocarea Articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene pentru a declanşa procedurile de părăsire a Uniunii Europene de către Regatul Unit, conform www.bbc.com.
Cu o populaţie de peste 510 de milioane de locuitori şi 28 de state membre, Uniunea Europeană este al treilea jucător la nivel mondial privind comerţul internaţional, după SUA şi China, conform datelor statistice centralizate la nivelul anului 2014 pe site-ul www.europa.eu. La nivelul anului 2014, bunurile exportate de UE au reprezentat 15% din totalul schimburilor la nivel mondial, potrivit aceleiaşi surse. În 2016, economia Uniunii Europene a fost pe locul doi la nivel mondial, după China şi în faţa economiei Statelor Unite ale Americii, conform datelor postate în luna februarie a acestui an în catalogul online World Factbook pe site-ul www.cia.gov. AGERPRES/(Documentare - autor: Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
Urmăreşte ştirile AGERPRES pe WhatsApp şi pe GoogleNews
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.