Ziua mondială a drepturilor consumatorilor ("World Consumer Rights Day" - WCRD) este marcată anual la 15 martie. Această zi a fost lansată pentru a se scoate în evidenţă aspecte legate de serviciile de care beneficiază consumatorii.

În acest an, potrivit www.consumersinternational.org, tema propusă pentru sărbătorirea Zilei mondiale a drepturilor consumatorilor este "Construirea unei lumi digitale în care consumatorii să poată avea încredere" ("Building a digital world consumers can trust"). Cu toate că mai mulţi dintre consumatori încearcă să aibă acces la noile tehnologii, creşterea rapidă a folosirii internetului, telefoanelor mobile şi a altor tehnologii digitale a creat oportunităţi şi provocări pentru milioane de consumatori din întreaga lume, se arată pe www.consumersinternational.org.

Pornind de la tema zilei, şi la noi în ţară, în multe oraşe, sunt organizate numeroase evenimente, precum seminarii, acţiuni de informare în şcoli şi pieţe, supermarketuri etc., pentru creşterea gradului de conştientizare a drepturilor de care beneficiază consumatorii şi stimularea acestora de a acţiona în acord cu aceste drepturi, pentru a fi informaţi corect şi transparent.

La data de 15 martie 1962, J.F. Kennedy, preşedintele Statelor Unite ale Americii, rostea către Congresul American un mesaj în care susţinea, pentru prima dată, existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat şi dreptul de a alege produse şi servicii. 15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării mondiale a consumatorilor.

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost marcată pentru prima dată la 15 martie 1983, de către mişcarea consumatorilor "Consumers International", care, în prezent, cu peste 240 de organizaţii membre în 120 ţări, reprezintă o mişcare internaţională de consum puternică, al cărei scop este de a ajuta la protejarea consumatorilor de pretutindeni.

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost proclamată şi prin Rezoluţia nr. 39/248 din 1985 a Adunării Generale a ONU, intitulată "Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor". Potrivit rezoluţiei ONU, consumatorul trebuie protejat de pericolul de a achiziţiona produse ce îi pot afecta viaţa, sănătatea, siguranţa. Drepturile consumatorului sunt de a alege, de a fi informat, de a nu fi înşelat, dreptul de a fi despăgubit şi dreptul de asociere. Pentru preţul pe care l-a achitat în condiţii contractuale bine definite, cumpărătorul trebuie să beneficieze de serviciul pe care l-a achiziţionat.

În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul 1990. La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate. Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care acţionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora. Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012, modificată şi completată. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru)