Principatul Monaco, al doilea mic stat independent ca mărime din lume, după Vatican, sărbătoreşte la 19 noiembrie Ziua naţională (sărbătoarea Prinţului). La 19 noiembrie 1949, prinţul Rainier al-III-lea (31 mai 1923 - 6 aprilie 2005) devenea cel de-al 30-lea conducător al statului din familia Grimaldi.

Situat la 14 km de oraşul francez Nisa, pe Côte d'Azur, principatul cunoscut pentru peisajul natural şi clima însorită, se întinde pe prelungirile calcaroase ale Alpilor Maritimi care domină Marea Mediterană. Altitudinea maximă este de 161,5 m - Chemin des Revoires, potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2005). Clima este subtropicală, mediteraneană, cu ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de 10,7 grade Celsius), un număr mare de zile însorite şi o frecvenţă redusă a vânturilor, condiţii ce au favorizat dezvoltarea turismului.

Fenicienii au întemeiat în Antichitate, pe teritoriul actual al Principatului, o aşezare, stăpânită apoi de greci şi romani (Portus Herculis Monoeci). Menţionat documentar în secolul al X-lea, ca o seniorie, Monaco a devenit un principat de sine stătător, în timpul guvernării familiei nobiliare Grimaldi, originară din Genova, guvernare care a început în 1297.

Familia a format o alianţă permanentă cu Franţa, mai puţin în perioada 1524-1641, când Principatul a fost sub protecţia Spaniei.

Principatul a fost anexat de Franţa în 1793, iar situaţia a durat până la căderea lui Napoleon, când s-a întors la putere casa Grimaldi (1814). Tratatul de la Paris (1814) a consfinţit suveranitatea sa, acesta recunoscând protectoratul Regatului Sardiniei (1814-1859), apoi, din 1861, pe cel al Republicii Franceze, de care este legat, din 1865, printr-o uniune vamală. Potrivit tratatului din 1918, Monaco se află sub ''protecţia prietenească a Franţei'', se arată în volumul amintit mai sus. În 1951, Monaco a încheiat cu Franţa o ''Convenţie de bună vecinătate şi administraţie comună''.

La 7 ianuarie 1911 a fost adoptată prima Constituţie a Principatului, prin care acesta era proclamat monarhie instituţională. La 17 decembrie 1962, o nouă Constituţie a fost adoptată, care a lărgit atribuţiile puterilor legislativă şi executivă.

La 9 mai 1949, prinţul Rainier al III-lea a preluat conducerea Principatului de la bunicul său, prinţul Louis al II-lea. Prinţul Rainier de Monaco (Rainier-Louis-Henri-Maxence-Bertrand de Polignac) s-a născut la 31 mai 1923, ca fiu al lui Pierre Grimaldi, duce de Velentinois, fiind cel de-al 29-lea descendent al dinastiei. A fost căsătorit cu actriţa americană Grace Kelly (prinţesa Gracia Patricia) şi au avut trei copii: Caroline, prinţesă de Hanovra (n. 1957), Albert al II-lea, suveranul Principatului (n. 1958) şi prinţesa Stephanie de Monaco (n. 1965).

La 6 aprilie 2005, prinţul Rainier al III-lea a murit, iar prinţul Albert a devenit Prinţ Suveran de Monaco sub numele de Albert al II-lea. Prima parte a învestiturii sale a avut loc la 12 iulie 2005, la Catedrala Sfântul Nicolae. A doua parte s-a desfăşurat la 19 noiembrie 2005, Albert fiind înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae, în prezenţa a 16 delegaţii regale din mai multe ţări.

Principatul Monaco este o monarhie ereditară şi constituţională. Conform Constituţiei din 1962, Prinţul împarte puterea legislativă cu Consiliul Naţional, un parlament unicameral, format din 24 de membri, aleşi pentru 5 ani prin scrutin proporţional şi sufragiu universal. Ultimele alegeri pentru Consiliul Naţional au avut loc în februarie 2013.

La 24 octombrie 2002, Monaco şi Franţa au semnat Tratatul de confirmare a relaţiilor de prietenie şi cooperare, care a înlocuit tratatul din 1918, menţinând principiul egalităţii între state privind suveranitatea în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite.

Micul stat este membru al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (1970) şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite (1993). În 2004 a devenit membru al Consiliului Europei.

Monaco are o populaţie de 32 020 de locuitori din care 19% sunt monegasci (6 089), 20 % italieni şi 32% francezi, potrivit site-ului oficial guvernamental de turism www.visitmonaco.com. Limba oficială este franceza. Principatul Monaco nu este membru al Uniunii Europene, însă are semnate multiple acorduri cu Franţa, moneda ţării fiind Euro.

Nu există o capitală propriu-zisă a Principatului, cele două formaţiuni suprapunându-se. Principatul constă în vechiul oraş Monaco şi zonele construite ulterior şi este divizat în mai multe cartiere, potrivit aceluiaşi site menţionat: Monaco-Ville, Monte-Carlo, Fontvieille, Moneghetti şi Condamine. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)