La 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (desfăşurată între 17 oct.-21 nov 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. La cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Ziua Patrimoniului Mondial.

Prin declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial, în anul 2013, se promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaţionale. De asemenea, se evidenţiază necesitatea protejării şi conservării acestora, oferindu-se, în acelaşi timp, şi un plus de imagine la nivel internaţional.

România are şapte situri înscrise pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, dintre care şase culturale, respectiv Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993), fortăreţe dacice din munţii Orăştiei (1999), centrul istoric Sighişoara (1999), Mănăstirea Hurezi (1993), situri săteşti cu biserici fortificate din Transilvania (1993), ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş (1999), şi un sit natural, respectiv Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (1991). De asemenea, România are şi două elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (Căluşul şi Doina). Totodată, ţara noastră are înscrise 16 obiective pe lista indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, potrivit site-ului oficial al instituţiei, http://whc.unesco.org/.

Cu prilejul Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România sunt organizate activităţi culturale, sociale şi artistice şi sunt difuzate, prin mijloacele de informare în masă, materiale care vizează promovarea şi protejarea patrimoniului mondial UNESCO din România. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Cristian Anghelache)