Actorul Jean Gabin, cu peste patru decenii de activitate şi roluri în aproape 100 de filme, un mit al cinematografului francez, a dat viaţă, în interpretări memorabile, unor personaje complexe, în filme precum: "Noaptea e regatul meu", "Onoarea între hoţi", "Mizerabilii".

Jean - Alexis Moncorgé (Jean Gabin) s-a născut la 17 mai 1904, la Paris, fiind fiul lui Madeleine Petit şi al lui Ferdinand Moncorgé, un artist al cărui nume de scenă era Gabin. A crescut în satul de Meriel în regiunea Seine-et-Oise (acum Val-d'Oise ). A urmat cursurile Liceului "Janson de Sailly". A abandonat şcoala timpuriu, a lucrat ca muncitor până la vârsta de 19 ani, când a intrat în lumea artistică, lucrând ca figurant şi dansator la "Folies-Bergere" (o sală de muzică de cabaret). A ajuns, în cele din urmă, la operetă şi s-a afirmat ca interpret de şansonetă.

După terminarea serviciului militar, a revenit în lumea artistică, jucând sub numele Jean Gabin, imitând stilul de a cânta al lui Maurice Chevalier, care era în vogă la momentul respectiv. A făcut parte dintr-o trupă, care a efectuat un turneu în America de Sud, iar, la întoarcerea în Franţa, a găsit de lucru la "Moulin Rouge". Performanţele sale au început să fie remarcate şi i-au fost oferite roluri mai bune, în două filme mute în 1928.

Primul rol în film l-a obţinut, în 1930, într-o perioadă când se căutau noi actori pentru filmul sonor, jucând în "Chacum sa Chance", "Paris-Béguin". Interpretând roluri secundare, Jean Gabin a jucat în peste 12 filme în următorii patru ani, inclusiv filme a regizorilor Maurice şi Jacques Tourneur.

Talentul i-a fost recunoscut începând cu rolul din ''Maria Chapdelaine'', o producţie, din 1934, regizată de Julien Duvivier, care, doi ani mai târziu, l-a distribuit ca erou romantic în drama de război ''La Bandera'', rol ce l-a consacrat pe Gabin ca un mare actor. În 1937, a făcut echipă cu Duvivier din nou, de data aceasta în marele succes ''Pepe le Moko''. Popularitatea filmului i-a adus recunoaşterea internaţională a actorului. În acelaşi an, el a jucat în filmul lui Jean Renoir ''La Grande Illusion'', un film anti-război, care a rulat la un teatru din New York timp de şase luni. Acesta a fost urmat de una dintre creaţiile majore ale lui Renoir: ''La Bete humaine'', o tragedie bazată pe romanul lui Émile Zola, avându-i ca interpreţi pe Gabin şi Simone Simon, precum şi de ''Le Quai Des Brumes'', unul dintre filmele clasice realiste ale regizorului Marcel Carne.

S-a aflat o vreme, din 1940, la Hollywood, unde a turnat filmele "Moontide" şi "Impostorul", care nu s-au bucurat de un mare succes.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Jean Gabin a îmbrăţişat un timp cariera armelor. În 1943, a părăsit studiourile de la Hollywood, alăturându-se "Forces navales françaises libres". A făcut parte din faimoasa a 2-a divizie blindată a generalului Leclerc. La sfârşitul războiului Jean Gabin a fost decorat cu Medalia Militară şi Crucea de Război (1939-1945) pentru fapte de vitejie.

La întoarcerea la Paris, actorul, între timp îmbătrânit, nu mai era cunoscut noului public al cinematografelor. A reuşit să atragă din nou atenţia, în 1948, cu "Zidurile din Malapaga". În 1949, actorul a fost distribuit în rolul principal de René Clément în ''Au-Dela Des Grilaje'', film care a câştigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun film străin.

Revenirea lui Jean Gabin s-a produs, în 1954, cu filmul ''Touchez pas au grisbi'', regizat de Jacques Becker, performanţa i-a adus actorului aprecierea criticilor, iar filmul a fost un succes internaţional foarte profitabil.

Rolurile din "La traversée de Paris" (1956) şi "Maigret tend un piege" (1958) i-au adus două nominalizări la Premiul BAFTA la categoria Cel mai bun actor străin în 1958 şi în 1960. Rolul din "Les grandes familles" (1958) i-a adus, un an mai târziu, Premiul David pentru cel mai bun actor străin.

A dobândit reputaţia internaţională în rolul comisarului Maigret din mai multe ecranizări după romanele lui Georges Simenon. Pentru rolul din "Archimede, le clochard" (1959), Jean Gabin a fost distins cu Ursul de Argint, la Festivalul de la Berlin, la categoria Cel mai bun actor, premiu pe care l-a obţinut şi, în 1971, pentru rolul din "Le chat" (1971), la aceeaşi categorie.

Mai târziu a lucrat din nou cu Jean Renoir în ''French Cancan'', alături de María Félix şi Françoise Arnoul. În următorii 20 de ani, Gabin a făcut aproape 50 de filme, cele mai multe dintre ele cu mare succes comercial şi critic, inclusiv multe pentru "Gafer Films".

În filmografia actorului mai figurează roluri interpretate în filme, precum: "Napoleon", "Precum câinii pierduţi", "Îngerul care a fost diavol", "Vină şi păcat", "Vulcanul însângerat", "Nu vă atingeţi de grisby", "Strada preeriilor", "Bătrânii oraşului", "Preşedintele", "O maimuţă iarna", "Vârstă ingrată", "Le Soleil des voyoux", "Clanul sicilienilor", "Le drapeau noir flotte sur la marmite", "Afacerea Dominici", "Doi oameni în oraş", "Anul sfânt".

Partenerii săi în filme au fost actori celebri: Brigitte Bardot (''En cas de Malheur''), Alain Delon (''Le Clan des Siciliens'', ''Mélodie en sous - sol'' şi ''Deux hommes dans la ville''), Jean - Paul Belmondo (''Un singe en hiver'') şi Louis de Funes (''Le Tatoué'').

Considerat unul dintre cele mai mari staruri ale cinematografiei franceze, a fost făcut un ofiţer al Legiunea de Onoare al Franţei în 1960.

Cu o reputaţie de mizantrop, Jean Gabin şi-a dorit toată viaţa să se retragă la ţară. Atunci când averea i-a permis, a cumpărat mai multe terenuri în Normandia, printre care "La Pichoniere", moşia de care s-a ocupat cu toată dăruirea.

După căsătoriile cu Gaby Basset şi Jeanne Mauchain, Jean Gabin s-a căsătorit, în 1949, cu Dominique Fournier, care i-a dăruit trei copii.

Marele actor Jean Gabin a murit la 15 noiembrie 1976, de leucemie, la Paris. Trupul său a fost incinerat şi a primit onoruri militare, iar cenuşa a fost aruncată în mare de pe nava militară "Détroyat", potrivit site-ului imdb.com. În 1987, i-a fost decernat onorific Premiul César. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, Daniela Dumitrescu; editor: Horia Plugaru)