Republica Federală Germania sărbătoreşte la 3 octombrie ziua unificării celor două state germane, Republica Democrată Germană şi Republica Federală Germania, în 1990.

Teritoriul Germaniei a fost populat din antichitate de triburi germanice, celtice şi slave. În secolele I-IV, regiunile sudice şi cele din partea de vest sunt transformate în provincii ale Imperiului Roman. În secolele VI-VIII, ţinuturile locuite de triburile alamanilor, turingilor, saxonilor, frizilor, bavarezilor sunt incluse în Regatul Francilor, care atinge apogeul sub Carol cel Mare (768-814).

Prin Tratatul de la Verdun (843), are loc prima etapă a dizolvării imperiului lui Carol cel Mare. Imperiul Carolingian al lui Ludovic I cel Pios este împărţit între cei trei fii ai lui: Ludovic Germanul a primit Francia Orientală, porţiunea de la est de fluviul Rin (viitoarea Germanie), Carol II cel Pleşuv a primit Francia Occidentală (Franţa de mai târziu), iar Lothar I a primit titlul imperial şi Francia Media, care cuprindea o mare parte din Italia.

Regatul Francia Orientală adoptă, în secolul al X-lea, odată cu încoronarea ca împărat a lui Otto I (936-973), la Roma, numele de Imperiul Roman şi, ulterior, pe acela de Sfântul Imperiu Romano-German. În secolele X-XIII, graniţele imperiului lui Otto I se extind spre răsărit, în teritoriile locuite anterior de slavi, această expansiune luând sfârşit în jurul anului 1350. Denumirea ''Germania'' este folosită în mod curent abia în secolul al XV-lea. Liga Hanseatică, înfiinţată în 1282, ca alianţă a cetăţenilor de la Marea Baltică, cuprinde iniţial oraşele Lubeck, Hamburg şi Bremen, devenind, în secolul al XIV-lea, principala putere comercială în bazinul Mării Baltice.

Publicarea, în anul 1517, a tezelor lui Marthin Luther inaugurează epoca Reformei, noua credinţă fiind îmbrăţişată, până în anul 1555, de circa 80% din locuitori. Apariţia, ca efect al divergenţelor dintre catolici şi protestanţi, a Uniunii Protestante (1608) şi a Ligii Catolice (1609) constituie cauza principală a izbucnirii ''Războiului de 30 de ani'' (1618-1648). Pacea westfalică (1648), care încheie acest război, consfinţeşte fărâmiţarea Germaniei în peste 300 de stătuleţe, între acestea afirmându-se Bavaria, Brandenburg (viitoarea Prusie), Saxonia şi Hanovra, devenite ulterior centre independente de putere.

Secolul al XVIII-lea este marcat de ascensiunea Prusiei, devenită, sub conducerea lui Frederic cel Mare (1740-1746), o putere militară şi un rival al Austriei, amândouă având ca obiectiv hegemonia în lumea germanică. ''Războiul nordic'' (1700-1712), războaiele pentru Silezia (1740-1742; 1744-1745), ''Războiul de 7 ani'' (1756-1763) impun Prusia ca putere europeană, co-participantă la cele trei împărţiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795).

Epoca războaielor napoleniene este marcată de o serie de reforme burgheze şi de sfârşitul oficial, în 1806, al Sfântului Imperiu Romano-German. Unificarea Germaniei este realizată de către Prusia cancelarului Otto von Bismarck (21 martie 1871- 20 martie 1890). După victoria obţinută în războaiele împotriva Austriei (1866) şi Franţei (1870-1871), principatele din sud se unesc cu cele din nord, formând Imperiul German. Wilhelm I este proclamat împărat al imperiului la 18 ianuarie 1871. Crearea, în 1882, a Triplei Alianţe între Germania, Italia şi Austro- Ungaria duce, prin antagonismul faţă de blocul Antantei (Anglia, Franţa şi Rusia), la izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial.

La încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania şi Berlinul erau divizate în patru zone, aflate sub control american, britanic, francez şi respectiv sovietic. La 24 mai 1949, este fondată Republica Federală Germania, sub conducerea guvernului cancelarului Konrad Adenauer. Zona aflată sub control sovietic, devine, la 7 octombrie 1949, Republica Democrată Germană. În 1955, R.F.G. aderă la NATO, iar R.D.G. se alătură Pactului de la Varşovia. În 1957, R.F.G. participă la fondarea Comunităţii Economice Europene. În 1973, atât R.F.G., cât şi R.D.G. aderă la Organizaţia Naţiunilor Unite.

În noiembrie 1989 are loc căderea Zidului Berlinului (ridicat în 1961), iar la 3 octombrie 1990 are loc reunificarea Germaniei de Est cu cea de Vest, sub numele Republica Federală Germania.

Germania a dat nume mari în domenii precum pictură, filosofie, literatură, muzică. Figura centrală a Renaşterii germane a fost Albrecht Durer (1471-1528), pictor şi gravor din Nurnberg, alţi renascentişti cunoscuţi fiind Albrecht Lucas, Hans Holbein, Matthias Grünewald, Lucas Cranach cel Bătrân. În domeniul filosofiei sunt renumiţi Gottfried Wilhelm von Leibnitz (1646-1716) şi Immanuel Kant (1724-1804). Reprezentanţii de seamă ai muzicii clasice germane sunt Johann Sebastian Bach (1685-1750), Georg Friedrich Händel (1685-1759), Ludwig van Beethoven (1770-1827).

În capitala Berlin se remarcă centrul istoric, Berlin-Mitte, poarta de intrare spre acesta fiind Poarta Brandenburg, edificiu inaugurat în 1791. În partea de nord a acesteia, în Platz der Republik, se află Reichstag-ul, clădirea parlamentului german, una dintre cele mai importante clădiri istorice din Berlin. Alte obiective culturale şi turistice din Berlin sunt: Catedrala germană din Gendarmenmarkt; Catedrala Sf. Hedwig (1747); Catedrala din Berlin (1894); ruinele bisericii Kaiser Wilhelm Gedachtniskirche; Universitatea Humboldt, ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea; Babelplatz, având în centru o statuie ecvestră a lui Frederick cel Mare; complexul muzeal Museumsinsel (''Insula Muzeelor''), din care cel mai vechi este Altes Museum (Muzeul vechi, 1830); renumitul bulevard Unter den Linden; Centrul Europa, una dintre cele mai înalte clădiri din oraş; Alexanderplatz; Potsdamer Platz; celebrul parc Tiergarten, unde se află şi o grădină zoologică etc.

München-ul, capitala Bavariei şi al treilea oraş ca mărime din Germania, după Berlin şi Hamburg, fiind, de asemenea, o renumită metropolă culturală. Aici se află cea mai mare universitate din Germania, precum şi cunoscutele Karlsplatz şi Marienplatz. În München au loc, pe lângă celebrul Oktoberfest, festivaluri de operă, balet, film.

Oraşul Weimar a fost centrul vieţii culturale începând de la jumătatea secolului al XVIII-lea, în special al vieţii literare - Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), Friedrich von Schiller (1759-1805), Johann Gottfried Herder (1744-1803). În prezent, aici se află Colecţia de Artă din Weimar (la castelul Stadtschloss), Casa lui Goethe, Muzeul Goethe, Muzeul Schiller.

Un alt vechi centru cultural este Leipzig, cu universitatea care a luat fiinţă aici în 1409. La Wittenberg - unde Martin Luther şi-a afişat, în 1517, cele ''95 de teze'' - se află Lutherhaus, cu Sala Luther, cel mai mare muzeu din lume dedicat Reformei. În oraşul Köln, renumit pentru celebra Catedrală de aici, se află Oraşul Medieval Vechi. În Frankfurt pot fi admirate Oraşul Vechi (reconstruit după cel de-Al doilea Război Mondial), Historisches Museum, Goethehaus (casa în care s-a născut şi a crescut celebrul dramaturg).

Trier este considerat cel mai vechi oraş din Germania, fiind fondat în anul 16 î.Hr. Pot fi văzute aici Aula Palatina (bazilică din secolul IV) şi Catedrala Sf. Petru (una dintre cele mai vechi biserici în stil romanic, secolele XI-XII).

Heidelberg este un alt oraş vechi, menţionat pentru prima dată în anul 1196, renumit pentru castelul de aici, precum şi pentru universitatea fondată în anul 1386.

Alte obiective culturale: Muzeul Evreiesc din Berlin; Muzeul Ludwig din Köln; Deutsches Museum din München; Museumsinsel din Berlin; Museumsufer din Frankfurt; Muzeul Wallraf-Richartz din Köln; Pinakotheken, Munchen (unde pot fi admirate de la picturi din perioada barocă şi renascentistă, până la artă contemporană); Sttatsgalerie (Stuttgart); Casa Buddenbrook din oraşul Lübeck (secolul XVIII); Thalia Theatre din Hamburg; Teatrul din Munchen; Staatsoper din Stuttgart. Renumite sunt şi Filarmonica din Berlin (unde a dirijat celebrul Herbert von Karajan), Filarmonica din Munchen, companiile de balet din Stuttgart, Hamburg, Frankfurt, Ansamblul Berlinez etc. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cristian Anghelache)