Republica Armenia sărbătoreşte la 21 septembrie Ziua naţională. Prin referendumul din 21 septembrie 1991, Armenia a devenit un stat independent şi democratic, în afara graniţelor URSS.

Popor indo-european stabilit în Asia Mică la sfârşitul mileniului II - începutul mileniului I î.Hr., armenii ocupă în secolele VII-VI î.Hr. teritoriul fostului regat Urartu, după cum se menţionează în volumul ''Mica Enciclopedie de Istorie Universală'' (2002). Înglobată în Imperiul Persan (c. 550 î. Hr.), cucerită de Alexandru cel Mare (331 î.Hr.), inclusă apoi în Regatul Seleucid, Armenia a devenit în 189 î.Hr. regat independent, puternic influenţat de civilizaţia elenistică. În timpul domniei lui Tigrane II cel Mare (95-55 î.Hr.), Armenia atinge apogeul puterii şi expansiunii teritoriului.

În 301 d.Hr., regele Tiridates III a adoptat creştinismul, Armenia fiind primul stat în care acesta devine religie oficială. În 387, Armenia a fost împărţită, printr-un tratat romano-sasanid, între Imperiul Roman (1/5) şi Persia (4/5), iar în 651 a fost cucerită de arabi.

Prin Pacea de la Turcmanceai, care a încheiat războiul ruso-persan din anii 1826-1828, Armenia de răsărit, cu oraşul Erevan, a fost anexată Imperiului Ţarist. Teritoriul armean s-a aflat din nou la confluenţa unor mari puteri - Rusia, Turcia, Persia. La 28 mai 1918, Republica Democratică Armenia şi-a proclamat independenţa faţă de Imperiul Rus. Statul a avut o existenţă efemeră, fiind anexat de Rusia Sovietică în decembrie 1920 şi încorporat, la 4 martie 1922, în URSS, potrivit www.mae.ro.

Şi-a redobândit independenţa la 23 august 1991, în contextul destrămării URSS, când Sovietul Suprem de la Erevan a adoptat declaraţia de suveranitate a Armeniei şi noua titulatură a statului - Republica Armenia. Referendumul din 21 septembrie 1991, prin care 99,3% din votanţi s-au pronunţat pentru o Armenie independentă şi democratică, în afara graniţelor URSS, a fost urmat de proclamarea oficială a independenţei de stat la 23 septembrie 1991.

Armenia este împărţită administrativ în 11 regiuni - Aragatsotn, Ararat, Armavir, Gegharkunik, Lori, Kotayk, Shirak, Siunik, Vayotz Dzor, Tavoush şi Erevan.

Capitala Erevan este cel mai mare oraş al Armeniei şi unul dintre cele mai vechi ale lumii, fiind centrul administrativ, cultural şi industrial al ţării. Fortificat încă din secolul al VIII-lea î.Hr. şi parte a Armeniei încă din secolul al VI-lea î.Hr., Erivan, cum se numea iniţial, s-a dezvoltat ca important centru comercial. De-a lungul secolelor s-a aflat sub mai multe stăpâniri, printre care cea a romanilor, arabilor, turcilor, iar din 1827 a ruşilor. Cea mai mare parte a oraşului vechi a fost demolată în anii 1930, oraşul fiind acum reconstruit într-un stil nou, modern. În 2012, Erevan a fost declarată capitala mondială a cărţii.

Unul dintre cele mai faimoase obiective culturale din Erevan este Institutul Matenadaran de manuscrise antice, un centru de cercetare unde se află depozitate mai mult de 16.000 de documente şi manuscrise străvechi. La Muzeul Naţional de Istorie al Armeniei se află expuse cele mai vechi obiecte descoperite pe teritoriul actual al Armeniei. De amintit şi Erebuni, un sit arheologic unde se găsesc peste 200 de gravuri antice în piatră.

Mânăstirea Haghpat (sec. X), situată în Haghpat, este considerată o capodoperă a arhitecturii religioase, fiind introdusă în Patrimoniul UNESCO în anul 1996. Renumită este şi Mânăstirea Geghard, aflată la cca 40 km de Erevan. Săpată în mare parte în stânca muntelui, această mânăstire datează dinainte de secolul al IV-lea.

În Echmiadzin se află Catedrala Echmiadzin, una dintre cele mai vechi lăcaşe de cult creştine din Armenia, construită între anii 301- 303 de Sfântul Grigorie Luminătorul. La Metsamor şi Sisian se află importante situri arheologice.

În ceea ce priveşte gastronomia, preparate tradiţionale armeneşti sunt borşul, carnea friptă (khorovadz sau shashlik), diverse tocane (harissa - de pui), sărmăluţe (dolma), pâinea turtită (lavash), iar ca desert - baclavaua şi compotul de fructe cu gheaţă. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, Ruxandra Bratu; editor: Cerasela Bădiţă)